Jurnalistul Sorin Roșca Stănescu observa bine, acum câteva săptămâni, că marea problemă a insipidelor alegeri din 26 mai este că Europarlamentarele au tăiat România politică în trei felii electorale: PSD, PNL, USR; lucru care a bulversat atât de tare Țara, încât putem spune, fără să greșim, că nimeni nu este sigur de victorie. E o premiera.
Poate să fie Klaus Iohannis chemat la încă 20 de vizite la cățelul lui Donald Trump, USR și Dan Barna îi pot smulge într-o clipă sceptrul de Președinte.
Poate să spere Viorica Dăncilă la cifre grandioase – măcar cât să intre în turul II, având în vedere activul puternic de partid… dar dacă USR mai ridică un val de ură, ca în 26 mai, PSD poate ajunge în ipostaza în care nu mai câștigă nici măcar 200 de primării de comună. Și putem avea situația ciudată ca PSD să moară înainte de Ion Iliescu.
La vremuri de război, se impun soluții pragmatice. Având în vedere cât de multe variabile avem pe masa de lucru, cred că pentru Klaus Iohannis, liderul din umbră al PNL, pentru Ludovic Orban, președintele PNL și Viorica Dăncilă, șefa PSD, soluția cea mai pragmatică este refacerea USL pe noi coordonate.
Primul lucru pe care vreau să-l subliniez este ciudat, dar, zic eu, benefic. Diferența majoră dintre noul USL și vechiul USL o constituie tipologia celor care s-ar așeza la masă. Între Viorica Dăncilă și Klaus Iohannis există mai multă chimie și nu există competiția hormonală la care am asistat mai demult între imaturii Antonescu și Ponta. Dăncilă a aratat Romaniei in ultimele 3 luni ca nu e proasta pe care au conturat-o usereii, ca nu e proasta pe care o credeau baronii. E pragmatica, inteligenta, suspect de ferma, daca e sa ne amintim de compromisurile la care se deda Dragnea.
Chiar și cele două partide, PNL și PSD, sunt diferite față de acum șase ani.
PSD are nevoie de timp ca să își refacă puterea, ca să se reformeze, iar PNL este, fuzionat cu PD-L, un PSD care mimează ștaiful dreptei și care, dacă nu avea norocul cu Rareș Bogdan, nu s-ar fi revigorat. Acest PNL poate fi ucis politic de către USR, tocmai pentru că poate fi numit PSD-ul dreptei, iar discursul urii poate fi transferat către el, după ce USR termină cu PSD.
Partidele mici, indiferent cum au apărut ele, unul câștigându-și legitimitate politică, așa cum e USR, altul hăpăind din PSD resturile parlamentare lăsate la masa greilor, sau UDMR – această prostituată politică, tolerată în mod inadmisibil de guvernele României, toate aceste partide mici sunt dușmanii adevărați ai PSD și PNL. Și trebuie ucise cât mai rapid politic, iar Alianța USL este soluția perfectă pentru dezinsecție și deratizare. În definitiv, PSD și PNL sunt partide mari și sunt obligate să gândească așa cum spun eu, să-și prezerve prezența și să își protejeze viitorul politic.
Cum se poate face asta?
Printr-o negociere realistă și benefică pentru PSD și PNL, în care fiecare să primească ce vrea as soon as possible, pe termen mediu și lung.
Recrearea USL înseamnă că Iohannis își securizează mandatul; că doamna Dăncilă face puțin non-combat, dar păstrează frâiele guvernului și, din ianuarie, cu o majoritate covârșitoare, care permite inclusiv ridicarea pragului electoral, noul USL să împartă guvernarea în două, să izoleze politic în Parlament USR, Pro România, ALDE și UDMR, să-și împartă județele frumos și elegant, așa cum au făcut-o în 2011 și să anuleze definitiv posibilitatea ca USR să câștige majorități în comunitățile locale.
USR fiind un partid cu rădăcini eminamente urbane și-ar pierde snaga politică și anvergura dacă accesul la politicile administrative i-ar fi blocat pentru următorii patru ani.
În plus, USR-ului i-ar fi foarte greu să facă cifre importante la alegerile parlamentare din 2020. Iar dacă șefii PSD și PNL ar asculta propunerea mea, refacerea alianței USL, ar însemna ca Parlamentul, în decembrie 2020, să scape definitiv de curvele politice de la UDMR, de curvele politice de la ALDE și de hoitarii de la Pro România.
De ce nu văd posibilă o alianță PNL – USR?
Tocmai pentru că liderii celor două partide au avut timpul necesar să o facă. Însă USR e un partid cu mult prea mulți cretini în interior ca să se înțeleagă conceptul de pragmatism politic. În viziunea useriștilor, crescuți sub coconul de cristal, negocierea, compromisul și pragmatismul politic țin de politica veche, ceea ce e o prostie cât casa. Naivitățile astea sunt fatale în politică.