Rareș Gavrilescu este un clujean care își dorește să își pună cunoștințele și expertiza în slujba clujenilor, să se implice activ în viața comunității, în calitate de consilier local. El candidează din partea partidului „Pentru Cluj”, o mișcare politică ce își propune să schimbe fața orașului printr-o garnitură de profesioniști, de oameni care nu au fost vreodată implicați în activitatea politică, dar care au dovedit, prin activitatea lor civică și profesională, competență, bun-simț și dorința reală de a contribui la progresul acestui oraș.
Rareș Gavrilescu a absolvit Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării în cadrul UBB și, încă din timpul facultății, a participat la proiecte de responsabilizare socială, a iubit voluntariatul prin care a cunoscut oameni din toate păturile sociale, de toate etniile, oameni cărora a ajuns să le înțeleagă problemele, pentru care a dezvoltat empatie și pe care dorește acum să-i ajute prin viitoarea sa activitate de consilier local.
Rareș Gavrilescu a fost purtător de cuvânt al UBB și al USAMV, s-a format ca bun profesionist în cadrul mai multor companii clujene, iar în prezent este manager de vânzări în cadrul Medicover, un cunoscut lanț de clinici medicale cu acoperire națională. E un om care înțelege spiritul antreprenorial și importanța fundamentală a antreprenoriatului în dezvoltarea oricărei comunități.
Prin formarea sa universitară, el e capabil de o gândire strategie ce vizează progresul orașului pentru următoarele două decenii, e conștient de problemele prezentului, dar și de atuurile Clujului, care i-ar permite să devină un oraș prosper, un etalon pentru celelalte așezări ale țării, cu condiția unei bune administrări, a unei deschideri autentice spre mediul de business, a punerii în valoare a multiculturalismului insuficient promovat și exploatat de către cei care ne-au condus până acum.
Candidatul partidului „Pentru Cluj” vorbește despre proiecte, despre schimbări de mentalitate, despre eforturi conjugate ale cetățenilor și ale municipalității pentru binele tuturor pentru că, la 33 de ani, este un om realizat, care nu vrea să facă politică din interese personale, cu gânduri de înavuțire din bugetul public, ci din dorința de a trăi într-un oraș mai bun, pe care îl merităm cu toții, unul în care să zâmbim, să fim respectați și să ne respectăm reciproc.
Caracterul multicultural al orașului, insuficient pus în valoare
Rareș Gavrilescu s-a născut în Iași, a copilărit în Piatra Neamț și, ulterior, într-o localitate rurală de lângă Rădăuți, într-un mediu idilic, unde familia sa avea o casă rămasă de la străbunici, mare și frumoasă, cu livezi, cu grădini, o casă la care Rareș se raportează și astăzi ca model de bune practici în construcții:
„Străbunicul meu a făcut facultatea la Viena și a fost directorul unei școli care funcționa într-o clădire făcută de austrieci, cu camere înalte, luminate. Avea un apartament de serviciu în acea clădire unde stătea cu străbunica, iar ea și-a dorit o casă la fel de înaltă și de luminoasă.
Drept urmare, prin 1920, dintr-un salariu de director de școală rurală, străbunicul a adus doi arhitecți din Germania, au mers în pădure cu pădurarul, au ales fiecare copac, pentru fiecare parte a casei, în anul următor pădurarul i-a decojit, peste încă un an i-a tăiat și după încă doi ani s-au întors arhitecții nemți și s-au apucat, cu echipe locale, să ridice casa. Cu planuri, cu avize, cu tot ce înseamnă autorizații, totul făcut ca la carte, conform legii, și vorbim de o comună de lângă Rădăuți, în anii 1920.
Casa este încă în picioare, fără modificări care să îi afecteze frumusețea și structura și, întotdeauna, când văd multe dintre proiectele imobiliare actuale din zone cu același impact vestic, austro-ungar, mă gândesc că ele sunt departe de ce s-a întâmplat în această zonă rurală, acum mai bine de 80 de ani.”
La Rădăuți, Rareș Gavrilescu a urmat Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi”, unde a avut profesori foarte buni, a participat la olimpiade și a câștigat concursuri de poezie. După absolvirea liceului a ales, fără nicio urmă de ezitare și fără a se gândi la nicio altă variantă secundară, să dea admitere la facultate la Cluj:
„Mi s-a părut cel mai cosmopolit oraș, cu cele mai bune oportunități, am simțit că merg pe o linie, pe o continuare firească, venind, tot dintr-o zonă aflată în trecut sub rigoarea austro-ungară, în capitala Transilvaniei, unde m-am așteptat să găsesc aceeași arhitectură, același respect pentru disciplină, pentru muncă. În unele aspecte am găsit, în altele nu.
Vreau să dau un exemplu, care pe mine m-a impresionat și pe care l-am urmărit ulterior în orașe diferite. Umblând într-o dimineață, foarte devreme, în Rădăuți, am văzut, nu în zona centrală, ci pe străzile lăturalnice, echipe de oameni cu tractor, cu remorcă, cu mături, cu pubele, și mi-am zis: «domnule, oamenii ăștia probabil au probleme cu nevasta acasă sau sunt divorțați și e așa, o frăție!», lucru total neadevărat. În Rădăuți curățenia se face noaptea și astfel, la 7 dimineața, totul este curat, gunoiul este strâns. În Cluj, dimineața la 9 mă întâlnesc cu mașina de gunoi pe strada Republicii, blocând traficul!”
În anul 2000, când Rareș Gavrilescu a venit ca student la Cluj, orașul era perceput din exterior ca un echivalent autohton al Dublinului. Din ce scria presa, din ce povesteau cei mai în vârstă, un nou-venit se aștepta ca în oraș să găsească baricade cu maghiari într-o parte și români în cealaltă, aruncându-și cu pietre și cu sticle incendiare:
„Am descoperit imediat că această percepție era una falsă, am avut și am în continuare colegi și prieteni maghiari, oameni extraordinari. A existat întotdeauna în Cluj un multiculturalism autentic, unic în această zonă, pentru că impactul mediului academic asupra acestui multiculturalism a fost unul marcant și a lăsat o amprentă mult mai puternică, ce se simte, comparativ cu zonele rurale sau orașele mai mici din Transilvania.”
Rareș Gavrilescu consideră că marele minus al Clujului constă în faptul că orașul nu reușește, nici după 26 de ani de la Revoluție, nici după 12 ani de la dispariția regimului Funar, să găsească o modalitate de a pune în valoare acest multiculturalism care, dacă ar fi potențat printr-un cadru legislativ, ar fi un punct forte chiar și în ceea ce privește zona de business:
„Companiile, industriile atrase de orașul nostru și de zona adiacentă iau în calcul și acest aspect. Dacă discutăm de industria IT și R&D, acestea se orientează și în funcție de oportunitățile care țin de gradul de educație al locuitorilor unei zone, de cultură, de limbile vorbite nativ, iar din acest punct de vedere Clujul este o carte câștigătoare.”
Caracterul multicultural al orașului este dat și de studenții străini care învață la Cluj, dar care, conform lui Rareș Gavrilescu, socializează în general doar cu conaționalii lor, și, după ce pleacă în țara de origine, pierd legătura cu orașul, care astfel nu beneficiază deloc de experiența contactului cu alte culturi, cu alte nații:
„Aici ar trebui intervenit puternic și constructiv ca ei să se integreze, să fie absorbiți în acest creuzet multicultural al orașului. Trebuie să formăm un program, un fel de alumni, prin care cei care vin din exterior să poată fi gestionați printr-un centru care să îi pună în legătură cu toate laturi orașului și ale comunității clujene care i-ar putea interesa.
Clujul nu se rezumă la statuia lui Matei Corvin, la UBB, la UMF sau la Piezișă, dacă e să luăm și partea de socializare. Clujul încă mai are bijuterii arhitectonice ascunse prin cartiere, are diferiți meșteșugari, sunt fel de fel de oameni și de lucruri extraordinare pe care 90% dintre cei care vin și stau 4-5 ani în Cluj nu le cunosc.”
Din anul II de facultate, Rareș Gavrilescu a descoperit voluntariatul („o chestie extraordinară, pentru care îi mulțumesc Clujului!”) și, prin această activitate, a intrat în contact direct cu nucleul multicultural al orașului, lucrând cu români, cu maghiari, cu rromi și cu toate păturile sociale, cu bogați, cu săraci, cu elevi, cu angajați ai Academiei Române:
„Întotdeauna am fost fascinat de această diversitate, de poveștile de viață pe care le-am aflat, toate cu învățături pentru tânărul care eram atunci, și mi-am încurajat întotdeauna prietenii și colegii să se implice în astfel de activități pentru dezvoltarea orizontului lor de perspectivă.”
Rareș a participat la activități voluntare variate: a construit case alături de cei de la Habitat, a contribuit la organizarea celebrelor concerte „Spune nu drogurilor!”, a ținut cursuri alternative de jurnalism, de marketing și de cultură civică cu liceenii clujeni și a ajuns inclusiv să organizeze două ediții ale FânFest la Roșia Montană.
Deschiderea Universității Babeș-Bolyai către oraș
Rareș Gavrilescu a lucrat în cadrul Departamentului de Imagine al UBB, pe vremea rectorului Andrei Marga, contribuind la implementarea unei strategii de deschidere a Universității către oraș, către zona economică și administrativă:
„Împreună cu colegii mei, practic am deschis Universitatea către comunitate, am inițiat parteneriate cu instituții economice, cu companii clujene. Cu Banca Transilvania, care nu începuse încă strategia fantastică de expansiune din ultimii ani, am reușit să implementăm internship-ul pentru studenți la nivel organizat și instrumente financiare pentru aceștia, cardurile BT 25, sisteme de plată care ofereau anumite facilități pentru studenții UBB.
Am avut parteneriate cu Flacăra, pentru facilități de internship încă din timpul facultății pentru studenții de la Business, de la FSEGA. Am colaborat și cu presa clujeană, pentru a le da profesioniștilor din acest domeniu posibilitatea de a ține cursuri și de a configura internship-uri în care studenții să se implice la modul real, nu doar formal.”
Deși Clujul e un oraș universitar, Rareș Gavrilescu consideră că urbea nu poate supraviețui doar prin masteranzii și doctoranzii săi:
„Trebuie să avem grijă și de cei care doresc să deschidă o cofetărie, sau care doresc să se specializeze în a face prăjituri, la fel ca și de cei care doresc să dezvolte aplicații pentru Google.”
Rareș nu a fost purtător de cuvânt doar în cadrul UBB, ci și la USAMV, unde a contribuit la configurarea unui Departament de Imagine care să reprezinte și să vegheze la promovarea corectă a acestei universități.
O strategie bună, implementată prost
Rareș Gavrilescu a ales să urmeze Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, la secția de Științe Politice, pentru că s-a simțit atras de acest domeniu, într-o manieră tehnocrată:
„Nu m-am imaginat prea curând devenind nici deputat și nici președinte al României, dar m-am imaginat a fi un expert tehnocrat, un profesionist ale cărui servicii să poată fi solicitate în campania electorală, în dezvoltarea de strategii, în creionarea unui anumit profil pentru un candidat, în tot ce înseamnă management politic.”
Rareș Gavrilescu a lucrat și la campania electorală a lui Emil Boc, în contextul în care acesta era profesor de Drept Constituțional la UBB și era prieten cu ceilalți profesori de la Științe Politice, care s-au implicat foarte mult în campania acestuia, la prima sa candidatură, în turul doi al alegerilor:
„Nu au fost implicați într-o formă partizană, ci ca experți în marketing politic. I-au dat sfaturi: cum să se îmbrace, ce discurs să aibă, la care întrebări și atacuri să răspundă și la care nu. Pentru mine a fost un model american, transpus în realitate, de a face campanie electorală. Am învățat foarte multe lucruri și mi-a plăcut, în acel moment, și ce a urmat după alegerea lui Emil Boc în primul său mandat ca primar.
Când a devenit primar, colegii dânsului de la FSPAC i-au oferit accesul la un imens rezervor de cunoștințe. Cei de la Administrație Publică aveau relații academice cu Asociația Primarilor din Statele Unite și, după ce Emil Boc a fost ales, inclusiv președintele acestei asociații, împreună cu câțiva membri marcanți, au venit în Cluj și l-au consiliat, pe urbanism, pe construcții, au încercat să îl ajute pe toate domeniile să realizeze tranziția, preluarea puterii de la Funar, să preia mecanismele de control și să-și implementeze propria viziune și strategie.
Atunci am fost implicat într-un demers care mi s-a părut foarte benefic pentru oraș, cel de concepere a strategiei de dezvoltare a municipiului Cluj-Napoca. Eu m-am ocupat de partea care a vizat mediul studențesc, dar au fost concepute strategii pentru toate domeniile, cu puncte tari, puncte slabe, soluții, proiecte. Fiecare capitol a fost supus dezbaterii publice, cu întrebări, cu amendamente venite dinspre Primărie, din partea personalului administrativ, dar și din partea cetățenilor care au participat la dezbateri.
Însă, nu s-au ales foarte multe din toată această strategie! A început nebunia imobiliară din anii 2006-2008 și cred că nu a mai interesat pe nimeni! Atunci a început să se construiască haotic, s-a construit extrem de prost, cu o totală lipsă de sistematizare. Atunci a apărut clădirea albastră a Romtelecom-ului din Piața Mihai Viteazul care, străinilor cu care am interacționat, aflați în vizită în Cluj, le-a stârnit mereu o reacție de uimire: «Cum a apărut? Cine le-a dat voie să facă clădirea aceasta, între vechile palate și clădiri din centrul Clujului?» Atunci au fost ridicate și blocuri în coasta unor case, iar acum proprietarii caselor câștigă procese, vom vedea cum vor fi implementate administrativ hotărârile judecătorești.
S-a construit prost! Clujul a pierdut enorm din cauza asta, chiar dacă pe termen scurt foarte mulți oameni au câștigat foarte mulți bani. Mulți clujeni s-au transformat în dezvoltatori imobiliari și acesta nu este un lucru rău, dar, dacă pe lângă acest avânt antreprenorial, dacă pe lângă această enormă infuzie de capital exista și o rigoare administrativă, urbanistică, astăzi am fi ajuns departe, am fi fost un model pentru întreaga țară!”
Rareș Gavrilescu consideră că Emil Boc a avut la dispoziție un proiect foarte bun, dar care undeva s-a pierdut:
„Era ușor, în 2004, după era glaciară Funar. Din toate punctele de vedere, schimbarea primarului s-a văzut rapid, cu asfaltări, cu un suflu nou, toată lumea era optimistă, inclusiv mediul economic. Dacă e să facem o paralelă, eu mă aștept să se întâmple același lucru la alegerile actuale. E nevoie de un nou Cluj, de o schimbare a mentalității celor care gestionează dezvoltarea orașului, este momentul în care trebuie să spunem: Stop! Destul! Să nu ne mai uităm în trecut, să nu ne mai pierdem timpul cu găsirea de vinovați, cu arătatul cu degetul, cu comentatul pe Facebook! Este momentul să ne apucăm de treabă!”
Rareș Gavrilescu consideră Oradea un oraș care ar putea constitui o sursă de inspirație ca model de dezvoltare urbană, această urbe având o strategie pe 20 de ani, business park-uri gestionate de administrația locală care au atras firme pentru care nu sunt suficienți orădeni, pe cât și-ar dori acestea să angajeze. În Oradea au fost construite bretele rapide de traversare a orașului, fără tăieri de panglici, inaugurate simplu: „De mâine puteți să circulați!”
„Trebuie să gândim antreprenorial!”
Rareș Gavrilescu e convins că în administrarea Clujul este nevoie de o gândire antreprenorială. Orașul a dat economiei țării antreprenori de succes, care, pornind de la zero, au ridicat businessuri cu cifre fabuloase de afaceri și cu mii de angajați, oameni de la care aleșii locali trebuie să învețe modul de gestionare a resurselor financiare:
„În momentul de față avem un sector IT care duduie, la momentul actual, majoritatea companiilor din acest domeniu refuză proiecte pentru că nu au oameni suficienți care să lucreze pe ele!”
Pe lângă o cultură antreprenorială dezvoltată, în opinia viitorului consilier local, Clujul are și avantajul multiculturalismului, care este foarte atractiv, atât pentru cei care vor să își deschidă un business aici, cât și pentru potențialii turiști:
„Aici toată lumea vorbește engleza, turiștii pot degusta, la nivel autentic, 3-4 bucătării tradiționale: românească, ungurească, săsească. Lumea caută așa ceva! Avem o infracționalitate asociată cu turismul aproape inexistentă. Avem toate elementele pentru a crea noul Cluj, un Cluj care să se gândească unde își dorește și unde trebuie să fie peste 20 de ani, și să înceapă să lucreze la asta!
Trebuie să luăm fața tuturor orașelor din Transilvania în ceea ce privește atragerea de noi businessuri, e necesară o reconfigurare a strategiei de atragere de investitori, o deschidere față de închiderea administrației Boc. Atragerea de antreprenori nu trebuie să fie o chestiune întâmplătoare, este unul dintre cele mai importante puncte în care nu trebuie să ne străduim să reinventăm roata, avem infinite posibilități de a atrage experți și profesioniști.
Trebuie să fim agresivi în a atrage investitori în zona Clujului, să participăm și să batem la toate ușile posibile pentru a le face oferte și a le contura premisele deschiderii unui business, a unui nou punct de lucru, a unei fabrici, a unui birou în Cluj-Napoca, garantând suport permanent și real din partea administrației locale, garantând cadrul legislativ local logic și în concordanță cu ceea ce ei găsesc în alte locuri în care ar putea să meargă, să aibă acea siguranță că lucrurile funcționează și nu se schimbă peste noapte.
Acesta trebuie să fie principalul motor de dezvoltare: să ajungem să fim prima opțiune a companiilor în ceea ce privește deschiderea de fabrici, de birouri, nu mai vorbesc de partea care înseamnă a corela și a face presiuni la administrația centrală, de a gestiona tot ce înseamnă construcția de infrastructură, de autostrăzi.”
„A venit vremea să fim conduși de oameni noi, care să se gândească în primul rând la Cluj și la clujeni!”
Rareș Gavrilescu e convins că, după 26 de ani de la Revoluție, a venit în sfârșit vremea să fim conduși de oameni noi, care să se gândească în primul rând la Cluj și la clujeni, la un proiect de oraș pentru următoarele două decenii. Am trecut prin capitalismul sălbatic, am construit haotic, avem experiența asfaltărilor la care, atunci când este terminat un capăt de stradă, se începe imediat peticirea celuilalt, practici cărora trebuie să li se pună capăt.
Și, pentru că schimbarea nu se poate face cu vechii politicieni, e nevoie de figuri noi în politică, de profesioniști care să nu fi făcut parte din niciunul dintre vechile partide, „pentru că lucrurile rele se învață și ne dezbărăm greu de ele”.
Noul Cluj, în viziunea lui Rareș Gavrilescu, trebuie să însemne și spirit civic, comunitar, o nouă mentalitate bazată pe respect reciproc, pe bun-simț:
„Trebuie să începem să ne gândim la comunitatea în care trăim, la orașul în care ne ducem existența, de la lucrurile mici, până la managementul acestui oraș. Niciun clujean nu își aruncă hârtiile și gunoiul în mijlocul livingului, niciun clujean nu își parchează căruciorul copilului în dreptul ușii de la baie, trebuie să gândim orașul exact cum ne gândim propria casă. Trebuie să avem sentimentul de respect, de mândrie că aparținem unei comunități, pe cât de diverse, pe atât de bine închegate. Trebuie să ne gândim, atunci când ne parcăm mașina, chiar dacă în momentul de față orașul nu oferă cele mai bune soluții: «Dacă eu aș fi cu copilul meu cu căruciorul, aș avea pe unde să trec de mașina pe care tocmai am parcat-o?»”
Rareș Gavrilescu e convins că și acest tip de probleme pot fi corectate prin decizii administrative, prin regulamente mai aspre, corelate cu soluții pentru deficiențele actuale ale Clujului, prin soluții care să aibă în vedere modul în care ne dorim să arate acest oraș și să funcționeze comunitatea locală în următoarele două decenii.
Candidatul la Consiliul Local insistă pe necesitatea gestionării de către profesioniști a sectoarelor vitale ale Clujului, lucru care în momentul de față nu se întâmplă:
„Infrastructura, urbanismul, sănătatea, relația cu agenții economici, toate trebuie să fie interconectate pentru că lumea în care trăim este interconectată. Ceea ce observăm este că locuitorii Clujului sunt pregătiți să suporte deranjul unor proiecte pentru viitorul mai bun al orașului, dar trebui să încetăm să le facem în maniera în care s-au făcut recentele lucrări.
Avem nevoie de o soluție intermodală de transport, trebuie să ne gândim cum putem face să îi conectăm cu orașul pe cei care aterizează cu avionul și, dacă au o altă legătură peste 5 ore, să aibă timp măcar să viziteze două catedrale, să mănânce la un restaurant cu specific ardelenesc din Centru și să cumpere două felicitări. Am avea nevoie și de un tunel pe sub Feleac. E atât de greu să ne imaginăm o linie firească a Văii Someșului, un metrou scurt Apahida-Gilău, cu stații în zona Aeroportului, a zonei sensului giratoriu Mărăști, una în zona parcării din dreptul Catedralei Sfântul Mihail din Centru, una la USAMV, astfel încât să putem decongestiona Centrul de mașini? Trebuie să încetăm să ridicăm din umeri și să nu mai așteptăm să vină cineva cu o baghetă magică să facă toate lucrurile acestea!”
Rareș Gavrilescu definește viziunea sa asupra viitorului Clujului prin trei cuvinte: multiculturalism, interconectivitate și profesionalism:
„Într-un oraș de mărimea Clujului toate sunt interconectate – dacă un segment merge prost, automat afectează nivelul de trai și calitatea vieții comunității clujene. Centrul nervos al acestui oraș este municipalitatea și pentru că totul este interconectat administrația trebuie să fie bazată exclusiv pe profesioniști care să își folosească experiența și know-how-ul pentru a gândi soluții care să vizeze modul de funcționare al orașului pe termen lung.”
Implicarea fiecăruia în problemele comunității constituie un aspect primordial care, în opinia lui Rareș Gavrilescu, ar putea face diferența în ceea ce trebuie să devină noul Cluj:
„Am uitat să zâmbim, să ne respectăm unul pe celălalt, să fim buni. Toată lumea discută de Pata Rât, însă majoritatea se rezumă, în ceea ce privește problemele sociale, la a da like și share la câte un reportaj cutremurător; foarte puțini se implică în a face un bine pentru un alt membru al comunității. Cazul deja foarte mediatizat al lui Robi, la cantitatea imensă de bunătate care există în acest oraș, ar trebui să fie un fapt cotidian!”, conchide viitorul consilier local.