Într-un film documentar pe care l-am văzut recent, celebrul Jackie Stewart, un extraordinar pilot de Formula 1 a spus un lucru ieșit din comun, ceva ce te poate face să te cutremuri. Filmul de care vă spun era unul care-l evoca pe George Harrison (ex-Beatles), un bun prieten al pilotului.
Și ce zicea Jackie Stewart…
Zicea că i s-a întîmplat într-o cursă: pilota, pilota, și dintr-o dată a simțit miros de iarbă. Vă dați seama, ce ciudat, pe o pistă betonată să ai astfel de idei…
Și, ca un făcut (dar cine poate să știe asta?), nemaifiind concentrat sută la sută la cursă, a ieșit în decor.
Și-acolo, într-adevăr, era plin de iarbă.
Tabloul pe care acest venerabil Sir Jackie Stewart l-a zugrăvit trece dincolo de importanța subiectului documentarului.
El ne trimite cu gîndul spre pauza aceasta pe care se impune să o mai luăm din cînd în cînd.
Ce imagine mai bună poate fi găsită pentru a ilustra momentul acesta neobișnuit de frumos? O cursă nebună, contracronometru, cu mii de priviri din tribune ațintite doar spre tine, cu palme ce bat cadențat îndemnîndu-te să zbori mai departe, să cîștigi ceva, nu se știe ce, și tu, în toată nebunia de acolo să te oprești pentru că simți miros de iarbă…
Așa mă gîndesc că o fi și în viață.
Alergăm, furați de importanța muncii noastre, orbiți de orgolii și urmăriți de gînduri de mărire, mereu în căutarea succesului, a recunoașterii sau a recompensării muncii noastre.
În „alergarea” asta spre nicăieri ni se întîmplă să mai călcăm peste cadavre, să ne facem zeci de dușmani, să “ne-dormim” mai multe nopți tulburați de gîndurile care ne seacă de puteri și poate mulți dintre noi chiar avem impresia, la finalul „cursei” că aceste lucruri au și avut vreun rost.
Din fericire, mai sînt și dintre cei care simt și ei miros de iarbă în drumul lor, exact ca Jackie Stewart, și știu să se mai și oprească, netrebuind neapărat să iasă cu totul în decor pentru asta.
Cu ei, cu cei care știu care-i treaba cu mirosul de iarbă, te vezi mai rar, poate tocmai de aceea savurezi la maximum aceste întîlniri.
Astfel de oameni sînt cei care te și ascultă în timp ce le vorbești și există mari șanse ca printre ei să fie și dintre cei care îți dau o mînă de ajutor dacă se dovedește că ai chiar avea nevoie de așa ceva.
Pe astfel de oameni te poți baza, chiar dacă în aparență ei par mai mult preocupați de propria lor… grădină.
În ăștialalți, în alergătorii de profesie, e bine să nu ai foarte multă încredere.
Nu de alta, dar ăștia în loc s-o ia prin iarbă o iau de cele mai multe ori pe arătură.