În urma unor discuții aprinse din cadrul ședinței Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, întrunit ieri la Minsk (Belarus), discuții ce au durat peste 6 ore cu ușile închise, hotărârea “dureroasă” a fost anunțată: Biserica Rusă a anunțat ”încetarea definitvă a comuniunii euharistice” cu Patriarhia din Constantinopol. Motivul îl constituie recunoașterea autocefaliei, adică a independențai, Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Bineînțeles, disensiunile au un substrat politic și economic considerabil.
Ședința Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, 15 oct 2018, Minsk
”În cadrul ședinței de astăzi a Sf Sinod a fost luată decizia unei rupturi totale a comuniunii euharistice cu Patriarhia Constantinopolului. A fost o hotărâre forțată de împrejurări, întrucât, spre această direcție a mers întreaga logică a ultimelor acțiuni întreprinse de Patriarhia Constantinopolului. Cu câteva zile în urmă, la ședința Sinodului Patriarhiei Constantinopolului, a fost luată decizia de reinstaurare în drepuri canonice și ierarhice a liderului rascolnic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Filaret Denisenko. A fost luată hotărârea de anulare a Actului Patriarhiei din Constantinopol în 1686, prin care Mitropolia Kievului intra sub oblăduirea Patriarhiei Ruse”, a declarat ieri purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse, Ilarion Alfeev.
Alfeev a apreciat decizia Patriarhiei Ecumenice drept ”ilegală”, precum și fără putere, din punct de vedere canonic.
”Biserica Ortodoxă Rusă nu este de acord cu această decizie și nu o va împărtăși. Rascolul rămâne rascol (schismă)”, a punctat Alfeev.
Ilarion Alfeev, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Ruse
(Poziția oficială a Bisericii Ortodoxe Ruse poate fi consultată, în original, aici).
Astăzi, Patriarhul Serbiei, Irineu, a numit acțiunile întreprinse de Constantinopol drept ”catastrofale”, susținând totodată că Patriarhia Ecumenică nu a avut dreptul de a recunoaște o organizație schismatică și să-i ofere autocefalia (independența).
Patriarhul Serbiei, Irineu
Patriarhul Serbiei și-a exprimat nădejdea că toate celelalte biserici surori se vor solidariza și își vor face publică îngrijorarea cu privire la urmările fără precedent cauzate de hotărârea luată de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului.
Ce urmări poate avea această decizie pentru Biserica Ortodoxă Română? De partea cui se va poziționa BOR și cum va fi afectată de această decizie?
Răspunsul oficial al Bisericii întârzie să apară. Dar pot fi înaintate câteva ipoteze în acest sens:
cel mai probabil, BOR va adopta poziția Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. Sau o poziție neutră. Iar în acest sens stă mărturie Comunicatul publicat de către Patriarhia Română.
Comunicatul aparține Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului și exprimă punctul de vedere oficial, la care aderă și Biserica Ortodoxă Română, prin însăși faptul că anunță această poziție:
Conform Patriarhiei Ecumenice, aceasta anunță ”revocarea validității Scrisorii Sinodale din anul 1686, eliberată în circumstanţele acelei perioade, prin care s-a acordat Patriarhului Moscovei, prin iconomie, dreptul să hirotonească pe Mitropolitul Kievului, ales de Adunarea clerului şi a laicilor din eparhia sa, care trebuia să pomenească pe Patriarhul Ecumenic ca Întâiul Ierarh la orice slujbă, proclamând şi afirmând dependenţa sa canonică faţă de Biserica Mamă a Constantinopolului”.
Astfel, Filaret Denisenko, va fi restabilit canonic în rangul său ierarhic sau preoţesc, iar enoriașii au fost reaşezaţi în comuniune cu Biserica.
(textul integral al comunicatului BOR poate fi consultat aici).
”Orice hotărâre care privește hotărârea unor lucruri delicate în ortodoxie trebuie să fie în duhul păcii și al unității de credință.
Evident, erau anumite lucruri care trebuiau rezolvate, pentru că acolo era o biserică importantă ca număr și ca pondere socială și, care nu avea un statut recunoscut.
Conform tradiției canonice a Bisericii, Patriarhia de Constantinopol este cea care are autoritatea să decidă asupra autocefaliilor bisericești. Sigur, Patriarhia Constantinopolului este prima între bisericile ortodoxe, are întâietatea și autoritatea canonică să ia decizii asupra diasporei.
Rămâne să vedem cum se va disputa”,a declarat purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului, Bogdan Ivanov.
Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului
Ivanov a susținut că, cel puțin deocamdată, este greu de anticipat cum se va reflecta această situație asupra mitropoliilor din Republica Moldova:
”Ne bucurăm că în situația bisericilor din Basarabia e totuși o atmosferă calmă și stabilă, există comuniune.
Aici (în Ucraina -n.r.), problema era că nu exista comuniune liturgică între cele două jurisdicții: pe de-o parte Biserica Ortodoxă care ține de Patriarhia Moscovei și, pe de altă parte, Biserica Ucraineană autoproclamată. Practic, după atâția ani de existență, în care ea (Biserica Ortodoxă Ucraineană – n.r) nu a avut comuniune cu celelalte biserici ortodoxe, dorește să rezolve acest impediment și să intre în comuniune, adică în ”ascultare”. Pentru că asta e idea. Să intre în ascultare cu întreaga Biserică, adică cu Patriarhia de Constantinopol, iar după aceea cu toate celelalte biserici.
Ori, în Basarabia situația este limpede: acolo există comuniune și nu sunt nici un fel de impedimente, sunt relații bune între biserici”, a adăugat Bogdan Ivanov.
Cu privire la implicațiile financiare ale unei asemenea decizii a Patriarhiei Constantinopolului, adică a pierderii autorității Patriarhiei Moscovei asupra Bisericii Ucrainene, Bogdan Ivanov nu a dorit să se pronunțe, precizând faptul că ”trebuie să primeze interesul Bisericii, nici al politicii, nici al finanțelor. Mai ales interesul unității lumii ortodoxe”, a conchis purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului.
Ortodoxia în Republica Moldova și cele două Mitropolii
Ce efecte poate avea decizia Patriarhiei Ecumenice asupra situației din Basarabia?
În urma repunerii în drepturile canonice a Patriarhului Filaret al Kievului și a Arhiepiscopului Macarie, considerați până acum ierarhi schismatici, procedura de separare a Bisericii Ucrainene de cea Rusă este, practic, hotărâtă. Urmează să se întrunească așa-numita „Constituantă bisericească”, care trebuie să aleagă patriarhul și să primească Tomosul de autocefalie.
Prin decizia luată de Patriarhul Bartolomeu de Constantinopol, a fost făcut un recurs la istorie:
Sinodul Patriarhiei Ecumenice a calificat ca fiind ilegală anexarea Mitropoliei Kievului de către Patriarhatul de la Moscova în anul 1686 și, totodată, și-a restabilit autoritatea sa canonică asupra Ucrainei.
Altfel spus, subordonarea în secolul al XVII-lea a Bisericii Ucrainene de către Biserica Rusă este apreciată drept un abuz pe care Constantinopolul l-a tolerat într-un anumit context istoric și politic, dar nu l-a validat, în fond, niciodată. De unde și concluzia că Patriarhia Ecumenică nu recunoaște ca fiind legală extinderea în forță a hotarelor Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu) intervenită în urma unor războaie de cotropire.
”Mitropolia Chișinăului și a ”întregii Moldove”, subordonată Patriarhatului de la Moscova, spre deosebire de ucraineni, nu poate pretinde autocefalia, întrucât Basarabia este teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Române (BOR). Singura entitate ortodoxă legală la est de Prut este Mitropolia Basarabiei ca biserică autonomă în cadrul BOR.
În aceste împrejurări, ierarhii și clericii din Republica Moldova, înregimentați deocamdată în Biserica Rusă, trebuie să asculte de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, primus inter pares, și să ia calea cea dreaptă. Asta ar însemna să iasă din ilegalitatea puterii uzurpatoare a ober-procurorului și a urmașilor acestuia și să intre în legalitatea Bisericii Ortodoxe Române”, consideră analistul politic Petru Bogatu.
Cazul Estoniei: un precedent
Biserica Ortodoxă a Estoniei este o biserică ortodoxă autonomă, al cărei întâistătător este confirmat de Patriarhia Ecumenică. În prezent întâistătătorul acestei Biserici este mitropolitul Stefanos, al Tallinnului și a întregii Estonii.
Independența Bisericii Ortodoxe a Estoniei a fost proclamată în anul 1921, după proclamarea Republicii Estonia în 1918.
Înainte de ocupația sovietică din 1944 și dizolvarea Sinodului estonian, întâistătătorul Bisericii, Mitropolitul Aleksander a plecat în exil împreună cu 21 de clerici și aproximativ 8000 de credincioși ortodocși. Biserica Ortodoxă a Estoniei în Exil, al cărei Sinod s-a reorganizat în Suedia și-a continuat activitatea în conformitate cu statutul său canonic precedent până la restabilirea independenței Estoniei în 1991.
După anul 1991, adică după destrămarea URSS, au apărut divergențe în sânul comunității ortodoxe din Estonia între credincioșii care doreau să rămână sub autoritatea Bisericii Ruse și cei care doreau să se reîntoarcă sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol.
Adeseori, disputele pe acest subiect au comportat un caracter de natură etnică, întrucât un număr considerabil de cetățeni ruși emigraseră în Estonia în timpul ocupației sovietice. Negocierile îndelungate dintre cele două patriarhii pe acest subiect nu au dat nici un rezultat.
În 1993 sinodul Bisericii Ortodoxe Estoniene în Exil a fost recunoscut oficial ca succesor legal al Bisericii autonome Ortodoxe a Estoniei, iar în data de 20 februarie 1996 Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a reînnoit Tomosul acordat Bisericii Estoniene în 1923, restaurând coordonarea canonică sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol.
Această acțiune a generat o serie de proteste în rândul etnicilor ruși, dar și din partea patriarhului Alexei al II-lea al Patriarhiei Moscovei, care privea Biserica estoniană ca parte a teritoriului său, iar patriarhul Moscovei a scos temporar numele Patriarhului Ecumenic din diptice.
Ulterior, s-a ajuns la o înțelegere conform căreia comunitățile locale puteau alege cărei patriarhii să se supună și să-i recunoască autoritatea.