La început a fost Frontul Salvării Naţionale şi Ion Iliescu. Da, da, acel “Iliescu-apare, Soarele răsare”.
Nu le mai osteneau limbile adulatorilor să ne spună ce sărac şi cinstit era comunistul reşapat în democrat original. Atât de cinstit încât sub el a fost devalizată România de am rămas noi săraci, dar s-au îmbogăţit ai lui. Din îmbogăţirea lor, a capitaliştilor lui de cumetrie, nu ne-am revenit nici azi – nu ne vom reveni niciodată.
Ţeapa City Insurance de zilele acestea este doar o altă mărgică a șiragului de tunuri trase de securiştii lui Ilici (şi urmaşii lor) poporului român din care mai fac parte Caritas, Cupooniadele, Metoda de privatizare MEBO, SAFI, FNI, Bancorex, Bankcoop, Banca Religiilor, Banca Turco-Româna, Banca de Investiţii şi Dezvoltare, Banca Româna de Scont, Banca Populară Română, Metropol, Grup As, Astra, Carpatica Asigurări. Și care or mai fi. Că mai sunt și mai vin! Și, da, o să cam plătim (şi voi adulatorii sistemului, şi noi criticii), în ciuda asigurărilor pe care le dau, tardiv, diverși reprezentanți ai statul interlop român.
Gâlceava boierilor, bucuria prostanilor. De câte ori a fost gâlceavă-n vârful partidelor de guvernământ, de atâtea ori larma ascundea ciordeala, foşnetul milioanelor furate din buzunarele noastre.
Revenind la partidul deşiraţilor de coloană vertebrală, PSD (dar la fel sunt toate partidele din România: cu limba membrilor strâns înfăşurată în jurul bucilor Şefului), când Ilici l-a încurcat în năzuinţele de îmbogăţire pe tânărul “speranţ” Adrian Năstase, pupilul său, acesta l-a trimis în onorificitate şi pensie, devenind Însuşi El.
Un “Arogant”, după cum l-a etichetat perfect chiar “ultima şandrama stalinistă” a României, binefăcătorul Iliescu. Atât de arogant încât, zice-se, când Năstase s-a urcat în prima Dacie “Solenzza” scoasă de pe linia de producţie de francezii de la “Renault” la fabrica din Piteşti, au fost nevoiţie să o renumească “Insolenzza”.
Năstase a pierdut alegerile în faţa lui Băsescu. L-au mătrăşit ai lui, apoi s-au năpustit procurorii peste el până l-au încarcerat. Nu oricine îşi putea permite o “Mătuşă Tamara”, să-i lase nepotului din pensia de 100 de lei, câteva milioane de euro moştenire (sunt nişte cifre, orientativ, să nu le mai căutăm la ouă).
A preluat conducerea PSD “Prostănacul” – altă descriere perfectă a unui pupil de-al său dată de Moş Iliescu.
Şi pe acesta l-au azvârlit în brânci din partid după ce a pierdut în 2009 în faţa lui Traian Băsescu. Fără nici un regret faţă de câte limbi şi plicuri cu şpagă i-au înfundat prin buzunare.
Acum 7 ani, pe val era Victor Viorel Ponta, căruia i se dădea prinos de recunoștință. Căci „El” era Iubitul lor Conducător, căruia îi dedicau la limbi în fund, de-l levitau de pe covor, atât în sediul de partid, pe stadioane, cât și în direct la televizor.
După Ponta, „EL” a fost Dragnea. Cotcodăcea muieretul social democrat de jur împrejurul său cu osârdie. Să-l fi atacat cineva pe “EL” erau capabile să-şi pună poalele-n cap, să dea cu lacrimogena şi cu pulanul de jandarm în copii şi bătrâni chiar şi în piaţa publică – aşa cum au şi făcut, de altfel.
Dar toate acestea s-au evaporat ca şi cum nu ar fi existat, fix în secunda în care au ţăcănit cătuşele la încheietura mâinilor cu care “EL” a împărţit atâtea şi atâtea dregătorii.
Azi e la pachetul de masaj cu limba Ciolacul de pe gaura acestei haznale chipurile social democrate. Nici azi limba de partid nu cunoaște odihna: a schimbat doar călimara dosului “adrisantului”.
Mâine va fi vreun alt limbric de-al lor. Gaură la fund să aibă doar, să aibă ei în ce să-şi moaie pana limbii.
Şi, gata!