Stiati ca… para, fruct al parului (Pyrus communis) a fost numita “fructul de unt” datorita texturii sale moi? In cultura Chinei antice, perele erau considerate fructe sfinte, cu care s-ar fi hranit zeii atunci cand coborau printre pamanteni pentru a face dreptate. Vechi legende vorbesc despre practici de purificare a trupului si a sufletului, prin consumul exclusive de pere. Pe continental european, cele mai vechi atestari scrise despre para apar de-abia in Evul mediu mijlociu, pe teritoriul Frantei. Astazi se intalneste in toata Europa temperata, dar si in Asia occidentala si centrala.
Parul paduret
La originea parului cultivat s-a aflat “parul paduret”, care la noi mai creste salbatic in padurile de foioase, mai ales in etajul colinar. Are fructe mici, tari, pietroase si verzi. Perele padurete devin moi si de culoare cafenie daca se pastreaza pentru iarna (in tarate).
Perele padurete se pot consuma crude sau preparate ca marmelada, vin, rachiu, lichior. Se mai pot folosi, daca sunt taiate felii si uscate, in ceaiuri de fructe combinate (cu catina, paducel, macese, mere, coarne), dand aroma si gust acrisor ceaiului.
Arbore din familia Rosacee, parul se cultiva in intreaga lume in patru varietati principale: de masa, de copt, pentru marmalade si pentru cidru.
In functie de sezonul de coacere, perlele se clasifica in:
– de vara, care se coc intre iulie si septembrie, cum este “Spadona”, de forma alungita, cu coaja verzuie sau rosiatica si pulpa untoasa si soiul “Williams”, cu coaja de culoare verde-galben-rosiatica, cu pulpa zemoasa, cu o granulatie fina;
– de toamna, care se coc in octombrie-decembrie, cum sunt soiurile “Kaiser” sau “Imperatore”, de forma alungita, cu coaja ruginie, pulpa alba, suculenta si dulce, “Buona Luisa”, de dimensiuni mici, cu coaja rosu cu verde si foarte aromate, precum si “Butirra”, cu coaja galbena pe alocuri rosie, cu pulpa fina si suculenta;
– de iarna, care se coc pana in februarie (in zonele mediteraneene) cum sunt “Passa crassana”, rotunjoare, cu coaja groasa, verde, pulpa alba granulate si “decana de iarna”, cu fructe mici si rotunde.
Continut
Perele sunt sarace in proteine si lipide, au putine calorii si sunt usor digerabile. Sunt de doua ori mai bogate in saruri minerale decat merele, dar mai sarace in vitamine. Ele contin, in principal:
– apa (circa 80 %);
– zaharuri, in particular fructoza si levuloza;
– vitamine, in special vitamina C, cu actiune antioxidanta;
– saruri minerale, cum sunt cele de potasiu, de fosfor, de calciu si de magneziu;
– pectina, prezenta mai ales in coaja;
– energie: intre 40-80 kcal (in functie de soi) la 100 de g.
Perele uscate sau conservate in compot, au in mod evident un continut caloric mult mai ridicat si un continut mai scazut de vitamine in raport cu cele proaspete.
Consum
Perele se gasesc in comert proaspete, uscate, compot sau sub forma de marmalade si de sucuri. Ele se pot consuma crude (ca atare sau in salate de fructe, ori ca sucuri centrifugate), preparate (fierte sau coapte) ori in compoturi. Sun indicate pentru ornamentarea tartelor. Perele se intrebuinteaza si in preparate sarate, de exemplu in salata de telina, nuci si branzeturi.
Perele sunt foarte gustoase si gatite pe aburi. Se curate, se scot semintele si in oriviciul format se pune o bucatica de zahar candel, dupa care se pun in abur pentru 20 de minute.
Dietetoterapii
Din punct de vedere terapeutic, se folosesc fructele si frunzele.
Perele sunt indicate in: reumatism, guta, tuberculoza, litiaza urica, colica biliara, astenie, surmenaj, sarcina, anemie, diaree, avand efect depurative, laxative, remineralizant, stomahic, astringent, sedativ.
Sunt recomandate pentru arsuri la stomac, deoarece, desi sunt acide, in organism elibereaza fierul si isi pierd aciditatea. Perele astringente sunt recomandate in diaree, iar celelalte sunt laxative (fiind bogate in celuloza). Perele sunt diuretice (datorita vitaminei B6), depurative (datorita vitaminei P), sedative. Au efect antiputrid si uricolitic.
Fiind energetice, sunt de ajutor in astenie si surmenaj, iar datorita fierului sunt recomandate in bolile sistemului nervos. De asemenea, sunt de folos in bolile cardiovasculare si in diabet, datorita levulozei, care este forma cea mai buna de zahar, fiind usor de digerat chiar de stomacurile cele mai delicate. Perele zemoase ajuta la eliminarea calculilor urinari.
Frunzele de par, proaspat recoltate sau uscate, sunt bogate in glucoza, cu proprietati diuretice. Maresc cantitatea de urina, sunt diuretice, dezinfectante, antiinflamatoare, usor sedative. Favorizeaza dizolvarea calculilor renali. Se folosesc in cistite, litiaza renala, afectiuni renale si ale prostatei. Ele mai contin arbutozid, o substanta care ajuta la dezinfectarea cailor biliare.
Frunzele de par zemos, culese cand fructele sunt coapte, sub forma de infuzie, pot servi la dizolvarea si eliminarea calculilor. Infuzia s epoate face din 100 g frunze proaspete sau 25 g frunze uscate la 1 l apa in clocot.
Otetul de pere salbatice are utilizari medicinale ca si cel de trandafiri sau mere.