Multumesc prietenului meu Liviu Alexa pentru nesperata sansa de a scrie la Ziar de Cluj, lasandu-ma in felul acesta sa ma apar in fata lui si a intregii audiente, pe care reusim deseori sa o adunam in preajma noastra, aproape de fiecare data cand ne intalnim. De fiecare data ne e dor sa ne vedem, abia asteptam momentul, dupa care in maxim 20 de minute ajungem sa ne certam, academic in prima faza, cu argumente, dupa care, in urmatoarele ore, ti-e dat sa auzi lucruri pe care, daca le prinzi in trecere, te socheaza ca nu s-a anuntat nicaieri cum mama mea sau a prietenului meu au un rol atat de important in istorie, economie si chiar in religie.
Nu sunt jurnalist de profesie, dar sunt atat de uimit de lipsa de implicare a jurnalistilor in viata noastra sociala, incat il sun deseori pe Liviu si ii fac reprosuri. Raspunsul lui aproape de fiecare data este acelasi: Daca iti pasa, scrie! Asa ca m-am hotarat sa scriu, poate nu tocmai detasat de fenomene, poate nu intotdeauna obiectiv, dar incercand sa aduc in atentie lucruri care ne scapa sau pe care nu vrem sa le vedem in rutina noastra zilnica si asupra carora, cred eu, ar trebui sa ne aplecam mai mult, daca suntem catusi de putin interesati de societatea careia ii apartinem, in care traim, ne crestem copiii si de la care asteptam totul fara sa dam nimic in schimb.
Deseori in certurile noastre sunt numit nationalist, niciodata patriot, lucru destul de frustrant pentru mine, caci eu sunt un amestec de natii bine ascunse dupa un nume pur romanesc. Cred despre mine ca sunt bun patriot si un iubitor de oameni. Daca as fi nationalist, as avea poate trasaturile subiectivismului britanic care sustine principiile autodeterminarii natiunilor la nivel european, dar care le uita dintr-o data cand este vorba de India. Ca nationalist, as cauta intotdeauna sa demasc conspiratia, care ii face pe presupusii dusmani ai natiunii romane sa nu doarma noaptea. As considera intotdeauna ca sunt un ales, iar mizeria in care se scalda natiunea mea si lipsa de educatie de care dau dovada concetatenii mei sunt doar vina strainilor care nu mai pot de grija noastra si nu urmaresc altceva decat sa ne subjuge. Nationalismul este forma cea mai buna de a-ti ascunde complexele de inferioritate in spatele unor idei care par nobile. Nationalismul este scuza cea mai facila pentru a innobila toate crimele generate de indivizi si mase.
Un foarte bun exemplu de natiune cu puternice valente nationaliste este poporul evreu din intreaga lume. Ei se cred alesi ai lui Dumnezeu si isi atribuie calitati mai mult sau mai putin reale, isi permit sa invadeze teritoriile vecine dupa bunul plac, dar, in acelasi timp, protesteaza cu inversunare cand este vorba de armata obligatorie din Israel. Rolul declarat al armatei fiind apararea teritoriului Israelului. Aici vedem lasitatea individului nationalist fata de patriot. Nationalistul este animat de de idei asa-zise marete, este excitat de slogane ale liderilor care, de cele mai multe ori, sunt corupti si care se ascund in spatele unor crezuri inventate, pentru a perverti masele mai putin culte. Patria in cazul nationalistului este doar un scut folosit in discursuri pentru a da o oarecare consistenta ideilor extremiste.
Spre deosebire de nationalist, pe patriot il vei descoperi destul de greu, el are simtire nationala neafisata si neanimata de slogane. Isi iubeste natiunea si patria in orice context, sufera pentru natiunea sa si se mandreste cu apartenenta lui la un teritoriu sau popor. Este un individ discret in actiunile lui, crede in constructia caramida cu caramida a crezului sau si o face ca o datorie sacra, nu ca si pe o povara. El nu vede in orice actiune a vecinilor sai o incercare a acestora de a sabota si atenta la natiunea careia ii apartine. Patriotul cauta sa concureze cu alte natiuni pasnic si constructiv, in timp ce nationalistul, animat de ura cu care se hraneste, se vede superior din start si prefera sa considere sub demnitatea lui orice discutie cu alte natiuni.
Meditati cu atentie intotdeauna cand definiti acesti doi termeni. Sunt atat de bine impletite cele doua notiuni incat foarte usor putem sa generam confuzii in sentimentele si gandurile noastre, iar in acest fel, manipularea politicienilor este urmatoarea capcana in care cadem chiar si bine intentionati fiind. Fara sa discernem cand folosim acesti termeni, putem rani patriotul in simtamintele sale pentru natiune si patria atat de draga lui si putem legitima nationalistul, numindu-l patriot, creandu-i astfel o masca dupa care se ascund sentimente care nu fac cinste umanitatii.
Sperand ca am lamurit pozitia mea fata de cele doua notiuni care se pot confunda la prima vedere, indraznesc sa va atrag atentia asupra faptului ca, intotdeauna cand vremurile sunt tulburi, miscarile nationaliste radicale castiga in fata logicii si gandirii umaniste.
Una dintre marile rusini ale omenirii, fascismul, a avut ca punct de plecare ideile nationaliste ale lui Hitler. Si macar din cand in cand, amintindu-ne de Hitler si de crimele sale, sa nu-l uitam nici pe George Orwell care spunea cu dreptate: „Nationalismul este dusmanul pacii”.
Claudiu Mocan are 38 de ani, este antreprenor si proprietarul editurii Urban Life Style.