Mircea Cubleșan e sportiv de performanță și antrenorul unei echipe de campioni, pe care i-a strâns în jurul său, ca pe o mare familie. Are centura neagră în jiu-jitsu brazilian, obținută de la maestrul Arnaldo ”Pitbull” Alves, e triplu campion european la jiu-jitsu brazilian, campion iberic la grappling și campion național la lupte libere. Deși practică o serie de sporturi ce implică o doză însemnată de violență, Mircea e un om simpatic, plăcut, mereu liniștit și cu zâmbetul pe buze, modest, dar în același timp conștient de valoarea sa.
Dincolo de faptul că, plecând de jos, a reușit să câștige titluri importante în sportul pe care îl practică, Mircea Cubleșan a dezvoltat o academie de lupte, Brazilian Power Team România, unde, în decurs de doi ani, sportivii antrenați de el au câștigat 78 de medalii naționale și internaționale. În medie, jumătate dintre cei ce trec pragul sălii sale de antrenament devin campioni și, date fiind rezultatele remarcabile de până acum, luptătorul are planuri mari pentru viitor: intenționează să investească din ce în ce mai mult în propria sală de antrenament, Iris Power Gym, să se dezvolte, și să atragă tot mai mulți tineri, pentru a duce sportul la un alt nivel.
La 6 ani a început să practice lupte libere
Mircea Cubleșan s-a născut în cartierul clujean Iris și, la 6 ani, în 1986, a început antrenamentele de lupte libere:
„Era grupul, atmosfera aia de familie de la sală. Era simplu în perioada aia, nu erau interese, să fii financiar motivat, era pur și simplu dorința de a face sport și de a te realiza. Erau foarte multe facilități în perioada comunistă – aveai echipament, cantonamente la mare, la munte, de două ori pe an. Sistemul era mult mai simplu, era mult mai ușor, te ajuta să faci performanță.”
De la 9 la 15 ani, Mircea a avut o perioadă în care a făcut înaltă performanță, evoluând de la un an la altul în sportul său, lupte libere. La cadeți a luat o primă medalie de vicecampion național în 1995, victorie ce l-a făcut să se ambiționeze și, anul următor, a ajuns campion național, câștigând detașat față de ceilalți, nepierzând niciun punct. 
La lotul olimpic în sala de antrenamente îi bătea pe toți
După 6 ani de reușite și evoluții în activitatea sportivă, Mircea a ajuns membru în lotul olimpic. Deși continua să se antreneze cu aceeași intensitate și determinare, problemele familiale pe care le avea în acea perioadă i-au afectat și rezultatele la concursuri și, astfel, cei 3 ani de lot olimpic au însemnat o perioadă nefastă a vieții sale:
„Am reușit să le fac față celor din lot, dar nu am făcut o performanță extraordinară. Am luat în decurs de 3 ani două medalii, una de argint și una de bronz. Având în vedere că am fost un sportiv foarte disciplinat și muncitor în sala de sport, antrenorii tot timpul au văzut în mine o speranță. Eu în sală îi băteam pe toți și munceam foarte mult. Veneam primul la sală și plecam ultimul și antrenorii au văzut motivația cu care muncesc în sală. Problemele familiale mă motivau mai tare să muncesc la antrenamente. Fiind foarte motivat, îi băteam pe toți colegii la antrenament, dar la concursuri, aceeași motivație mă făcea să fiu foarte stresat – ca să câștig, și din cauza asta nu mă concentram suficient și nu mai calculam fiecare factor, și pierdeam.”
La Sporting Lisabona, în decurs de 3 ani, a învins tot, la 4 categorii diferite
De la lotul olimpic, Mircea a plecat să lucreze în Portugalia, unde a continuat antrenamentele, la Sporting Lisabona. Aici, în decurs de 3 ani, a învins tot, la 4 categorii diferite: 74, 84, 96 și +100 kg. A luat peste 20 de titluri, individual și cu echipa, la lupte libere și lupte greco-romane:
„Eram campion la ambele și băteam la toate, aici s-a văzut exact munca de la lotul național, de la lotul olimpic, după ce nu am mai fost stresat. Am început să mă maturizez un pic, să văd lucrurile altfel, că sportul e mai mult de plăcere, decât un stres în care trebuie să îți câștigi existența. Mulți văd sportul ca pe un mod de a-ți câștiga existența, dar, la un moment dat, devine o plăcere și vrei doar palmaresuri, nu te mai interesează banul.
În Lisabona erau foarte mulți brazilieni, care veneau cu un sport nou. Unul dintre ei, Sergio Vita, care în perioada respectivă se pregătea cu mine la lupte libere, tot timpul mă chema să fac jiu-jitsu brazilian: «Vino, că ăsta e un sport nou, să vezi că o să prindă foarte bine în Europa!» În 2003, când mă chema, în Europa acest sport era foarte slab dezvoltat, cred că erau undeva la 300 de practicanți de jiu-jitsu brazilian. Nici MMA-ul nu era foarte dezvoltat în perioada respectivă.”
După ce s-a antrenat timp de doi ani în acest nou sport, Mircea Cubleșan a început să câștige și competiții de jiu-jitsu brazilian, pe care le consideră mult mai grele și mai complexe față de cele de lupte libere. În 2005 a câștigat locul I la Europene, după care, în 2006, a revenit în România, unde a activat, încercând să facă o academie de MMA. L-a antrenat pe Marin Filip să lupte contra lui Todd Medina, care avea deja câteva titluri mondiale câștigate în MMA, iar mai apoi a plecat înapoi în Lisabona, unde a reînceput antrenamentele intense:
„Și aici a început adevărata revelație pe jiu-jitsu brazilian, unde, în decurs de 3 ani, până în 2012, am luat 3 titluri europene și în 2012 am câștigat și categoria open, unde am întâlnit ruși, japonezi… am luat două medalii într-un an la Europene pe grappling, am ieșit campion iberic și până la centura maro nu am pierdut niciun meci la jiu-jitsu brazilian.”
Brazilian Power Team România
După toate aceste victorii, Mircea Cubleșan s-a reîntors în România, unde a format o academie, la Cluj-Napoca, Brazilian Power Team. În decurs de doi ani de zile, echipa pe care a antrenat-o la academia sa de lupte, a câștigat 78 de medalii, dintre care 28 internaționale (europene, mondiale), pe mai multe stiluri de luptă: MMA, Kempo, jiu-jitsu, grappling, submission.
Ultima performanță a Brazilian Power Team a fost în 5-6 iunie, anul acesta, când Mircea a câștigat două medalii de bronz la Campionatele Europene de Grappling FILA, iar elevii săi i-au egalat performanța, cu două medalii de bronz, câștigate de Roland Pauletti și Petru Ionuț Szengyorgi. În aceeași lună, echipa s-a mutat, dintr-o sală mai mică de antrenament de la Cluj Arena, într-una mai mare, Iris Power Gym, deschisă de Mircea Cubleșan, împreună cu câțiva dintre elevii săi:
„Sperăm ca performanțele să continue să vină, având în vedere că sala permite condiții mai bune de pregătire. Am văzut că avem rezultate, că suntem tot mai căutați, aveam nevoie de un spațiu mai mare, și am luat decizia, împreună cu unii dintre elevi și prieteni, să deschidem sala Iris Power Gym.
Sala este specială pentru jiu-jitsu, MMA și autoapărare. Copiii au făcut o prezență nenumărată, ceea ce ne și așteptam, având în vedere că m-am născut în cartierul Iris și lumea îmi cunoaște performanțele. Sunt foarte bucuros că am reușit aceste performanțe și, după ani de sudoare pe saltea, culeg, în sfârșit, roadele muncii mele, după 29 de ani de ani de antrenamente.
Eu sunt antrenorul sportivilor de la această sală, pe care îi sprijinim și financiar, prin federația de Kempo, care ne ajută cu deplasări la competiții, echipamente, și prin clubul CS Politehnica, ce ne decontează transportul și cazarea la anumite competiții”, precizează Mircea Cubleșan.
În cadrul sălii Iris Power Gym activează asociația sportivă Brazilian Power Team România, unde sunt legitimați peste 70 de sportivi, 30 dintre ei cu performanțe naționale și internaționale, ceea ce înseamnă un randament de aproape 50% a acestui club, în ceea ce privește performanța sportivă.
În 2014, Mircea Cubleșan a ajuns să antreneze și lotul național de Kempo, și oriunde e el prezent, încep să apară medalii. După 8 luni de la înființarea propriului club sportiv a reușit să ajungă la Campionatele Mondiale, unde Mircea a luat medalia de aur la Kempo, și Petrică Ionuț, sportivul antrenat de el, la rândul său, a fost medaliat cu aur:
„Din 2013 până în 2015, în doi ani jumate, am ajuns unde au ajuns alte cluburi în 10 ani de zile, pe banii noștri, și acum ajutați de Federația de Kempo, de CS Politehnica și de alți sponsori care sunt alături de noi și ne sprijină. Modestia noastră ne-a făcut să câștigăm; am avut prieteni care au venit chiar din Portugalia, alături de mine, în Cluj, pentru a ne sprijini în acest proiect. Lumea știa de noi, de rezultatele noastre, și noi am fost mereu modești și asta ne-a făcut să câștigăm prietenia și simpatia clienților.”
Un maestru ce reușește să captiveze oamenii din jurul său
Prietenii și sportivii pe care îi antrenează, îl definesc pe Mircea drept un maestru, ce reușește să-i captiveze mereu pe cei din jurul său:
„Are un stil de convingere… te atrage în lumea lui. E un sportiv foarte ambițios, puternic, cu moralul foarte ridicat. Nu ezită niciodată să intre în luptă, indiferent de adversar. A plecat de jos și a reușit să se ridice prin sport și să facă performanță.”
Pentru Mircea, sportivii pe care îi antrenează sunt ca o familie. Le este mentor, tată, frate, îi ceartă, îi iubește și îi sprijină din toate punctele de vedere, atât moral, cât și financiar:
„Veți mai auzi de performanțele noastre, suntem convinși de treaba asta! Vrem să facem cât mai mult, nu doar pentru noi, ca patroni de club sportiv, ci și pentru comunitatea sportivilor pe care îi antrenăm. Cred că vom progresa încă pe partea asta, avem capacități foarte mari să avansăm!”, conchide Mircea Cubleșan, campionul ce s-a întors în cartierul natal pentru a da Clujului noi campioni.
foto: Lion Adrian, stiridesport.ro, Facebook, Ziar de Cluj