MINDFULNESS. ACEST TERMEN OBSCUR, DAR TOTODATĂ CUTE, pare a fi ultima găselniță pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă elevii. Depresie, anxietate, panică, memorie slabă, obezitate – toate aceste neplăceri preadolescentine pot dispărea ca febra de-o zi. Prin intermediul acestui concept-minune: mindfulness. Ce-i drept, acest cuvânt de duh lipsește din lexicul limbii române. Dar acest aspect nu reprezintă un impediment pentru Valérie Cioloş-Villemin, una dintre cele mai aprige susținătoare a tehnicilor de destresare ale copiilor. Cum? Copiii noștri sunt stresați? Sunt depresivi? Se confruntă cu o stimă de sine scăzută? „Luați d’aci o porție healthy de maindfulnes”, ne spune madame Cioloș-Villemin.
Jocul de-a conceptele
În țara lipsită de o strategie politică, în care președintele a încropit în grabă, pe „genunche”, o strategie pentru educație, dar în care tema depresiei la preadolescenți nu a mai încăput, adoptarea unui nou concept, a unei noi viziuni, a unui worldview, poate avea „repercu-r-siuni” (Popa dixit!) cât se poate de benefice asupra elevilor care suferă de încredere în sine scăzută după ce sunt nevoiți să folosească toaletele turcești din fundul curților instituțiilor de învățământ preuniversitar.
Ce ne permite să spunem că fosele septice care-au înghițit viitorul unor elevi nu mai reprezintă o problemă? Conceptul propus de madame Cioloș-Villemin este unul arhisuficient. „Vocația” politicienilor parveniți și a influencerilor nu constă în transformarea unei stări de lucruri, a modelării realității astfel încât aceasta să devină digerabilă și suportabilă, ci în vehicularea celor mai avansate idei. Astfel, conform propunerii formulate de prima influenceriță a patriei în materie de maindfulnes, problema nu rezidă în condițiile de trai precare, ci în schimbarea mentalității, în adoptarea unui mindset mai updatat.
„Stres și anxietate la copii este o dură și tristă realitate.
În Australia un copil din 7 are cel puțin un epizod de Tulburare mintală pe an. Cauzele? probleme personale, goana după note bune, presiuni de la social media…
Mai mult de 50% din condițiile de sănătate mintale își iau rădăcinile înainte vârstei de 12 ani.
A introduce Mindfulness în programa scolară este o modalitate de a adresa această realitate și de a dezvolta abilitățile relaționale și de rezilienta la viitori adulți”, a notat recent Valérie Cioloş-Villemin, pe pagina sa de socializare, soluția minune la problemele cu care se confruntă copiii.
sursa captură: valerieciolos-villemin/facebook
Problematic, cu adevărat, este acest transfer al unei ideologii specifice adulților asupra universului ludic al copiilor. Cine-ar fi crezut că elevii dintr-a IV-a, să spunem, suferă deja de depresie, atacuri de panică, anxietate și alte metehne proprii maturității? Explicația e simplă: beteșugurile întineresc, mai ales cele emoționale.
Ei bine, prin maindfulness, prin meditație, copiii vor deveni conștienți de propriile emoții, de propriile gânduri, își vor concentra toată forța imaginativă asupra prezentului, lăsând uitării remușcările și neajunsurile din viața intrauterină.
„Dacă nu putem îmbunătăți în nici un fel realitatea care ne-nconjoară, haideți să ne modificăm mentalitatea”, ar vrea să ne spună madame Cioloș-Villemin.
Într-un exercițiu imaginar îi și văd pe elevi stând în toaletele turcești și în vreme ce-și închid ochii și simțurile pentru a se sustrage universului, intra-vor fără voia lor într-o stare de meditație profundă, poate chiar transcendentală.
Să introducem, deci, noua tehnică meditativă în programa școlară…
Faptul că elevilor, dar și celor cu ceva mai multă experiență, le lipsesc instrumentele gândirii critice, faptul că nu suntem capabili să distingem dreapta de stânga, de evaluare a informației, de analiză a conținutului, de reflecție, aceste aspecte nu par să intereseze mințile luminate ale practicienilor într-ale maindfulnesului.
Religia în școli? Este o practică prea veche. Filosofia pentru copii? Prea plicticoasă? Dați-i cu mindfulness-ul. Elevii vor deveni fericiți, dintr-odată, după ce își vor conecta gândurile, într-un efort comun de integrare în absolut, în vreme ce vor medita turcește.
Un alt aspect simptomatic constă în faptul că asemenea „soluții” trăsnite sunt făcute publice de tot mai mulți influenceri, membri de partid sau chiar primari.
Un exemplu similar de „restaurare”, specific „oamenilor noi”, îl reprezintă cazul Oanei Bogdan, cucoana „motrice” a celor de prisos (adică în plus).
Și madame Bogdan promovează un model de politicianism yoghin: „creșterea economică” este un concept depășit, greoi, pe care personajele de prisos nu îl mai stăpânesc. Dar nu vă faceți probleme: „creșterea stării de bine” înlocui-va oricând neajunsurile românilor cu o mentalitate degradantă:
„Vestea proastă e că ne confruntăm cu o criză de sistem: modelul bazat pe creștere economică infinită pe o planetă cu resurse finite și-a atins limita.
Vestea bună e că un model bazat pe creșterea stării de bine a oamenilor mai degrabă decât pe productivitate și creștere economică (ce deseori nu se reflectă în calitatea vieții) este posibil, dar doar dacă există #voință #politică. Programul politic al PLUS este construit în sensul acesta”, a notat Oana Bogdan recent, pe pagina sa de socializare, una dintre ideile ei năstrușnice.
sursa captură: oana-mariabogdan/facebook
Oamenii de prisos (adică din/în plus) vor să le spună românilor care n-au apă curentă, canalizare, care își trimit copiii la școală nemâncați sau desculți, care fac naveta zeci de km până la un spital (și ăla mucegăit și infect), care cresc găini în bătătură și dau cu sapa zi-lumină, cum că soluția se rezumă la o stare de bine, să se simtă mai bine cu condiția lor?! Să o accepte.
Ardelenisme deocheate despre bochnologizare
Puteți spune ce vreți despre ardeleni, cum că ar fi înceți în mișcări și întârziați în papuci, dar și în Cluj se caută soluții-surogat la problemele cât se poate de concrete ale cetățenilor. Nimic nu îi oprește pe ardeleni de la avansul tehnologic: totul trebuie să fie smart, „pe prețiozitate” și cât se poate de high-tech.
Orice, dar orice se poate obține, susține fostul premier al României, Emil Boc, cel care-a tăiat în salarii și pensii ca-n unt, prin schimbarea de mindset.
Adică, dacă te resemnezi cu faptul că orașul este lipsit de o centură ocolitoare, dacă închizi ochii în vreme ce stai blocat în trafic – într-un autentic exercițiu de mindfulness -, dacă refuzi să accepți lipsa locurilor de parcare și multe alte chestii kitchoase ce-au împânzit orașul, vei fi mai fericit.
„Și dacă am construi 10 benzi, tot ar fi ocupate!”, a precizat de curând Emil Boc. Soluția? Singura soluție este schimbarea de „mindset” pentru șoferii clujeni.
Mindset și IT. Tehnologie și calitatea vieții. Acestea sunt cele câteva cuvinte-cheie pe care le vehiculează primarul municipiului Cluj-Napoca de dimineață până târziu în noapte. Evident, în spațiul virtual. Problemele concrete ale cetățenilor pot fi depășite (nu rezolvate) prin schimbarea de mindset, prin intermediul aplicațiilor smart, dar și meditând la calitatea vieții.
(Admiratorii edilului clujean, cei care se căznesc întruna să aplice soluții smart problemelor istorice, au redenumit până și tehnologia: în Cluj, progresul se numește bochnologizare, iar mințile luminate din administrație își răsfață luceafărul, numindul „E-mil”).
Dacă madame Cioloș-Villemin se rezumă doar la conceptul de mindfulness (shareindu-l, totuși, cu copiii oamenilor noi, adică de prisos), dacă „forța motrice” Oana Bogdan se mulțumește doar cu „creșterea stării de bine”, E-mil Boc îmbină perfect toate aceste soluții contrafăcute prin intermediul tehnologiei.
”Transformarea vine atunci când ne-am găsit menirea în viață. Este momentul în care ne gândim la legacy-ul pe care-l lăsăm în urma noastră”, ar vrea să ne spună E-mil Boc.
Ce mai încolo și-ncoace? Suntem pregătiți.
Dar dincolo de orice, nu uitați de autocritică: rezultatele sunt mult mai benefice decât cele ale mindfulness-ului, ale creșterii stării de bine sau ale unei bochnologizări superficiale.