Din 27 de poliţişti ai unui serviciu din cadrul IPJ Sibiu, 25 au fost depistaţi ca şpăgari. 13 au fost atât de şpăgari încât au şi fost încătuşaţi şi puşi în arest.
Potrivit procurorilor, poliţiştii sibieni ar fi comis, în 2019, ”cel puţin 115 infracţiuni de luare de mită”, ”cel puţin 54 de infracţiuni de abuz în serviciu” şi infracţiuni de fals.
Un întreg serviciu de permise de la IPJ Suceava a fost săltat şi pus la răcoare tot pe motiv de şpagă. Inclusiv şeful protecţiei informative a Ministerului Afacerilor Interne din judeţ a fost săltat, că era în cârdăşie şpăgară cu ceilalţi. În loc să protejeze Legea, îi proteja pe borfaşii în uniformă de ea.
Poliţiştii Secţiei 16 Capitală îşi pot permite să lipsească de libertate cetăţeni care le atrag atenţia că ei nu respectă legea, să-i ducă în pădure la torturat şi la pişat, literalmente, pe ei. În frunte cu şeful de sindicat, cel care a dat tonul la mugetele gen: „asta poate face Poliţia, să se pişe pe tine”, în timp ce dădea cu copita în reţinutul ilegal.
Convenabil, cei doi abuzaţi mor. Poliţiştii se pişă în continuare pe Legea pe care sunt plătiţi să o aplice şi protejeze. Că doar au exemple de la şefi, inclusiv de la „dascălii” lor proaspăt condamnaţi la pârnaie cu suspendare pentru ameninţări la adresa unui jurnalist care făcea dezvăluiri despre cum promovau plagiatul doctoral în instituţia numită impropriu Academia de Poliţie. „Cacademie” mai degrabă – la ce anume defechează prin ţară cu patalama de poliţist.
„Agresivitatea oamenilor creşte când ei poartă uniformă”, afirma, în 2003, după scandalul Abu Graib şi Guantanamo (cu militari transformaţi în torţionari), psihologul Phillip Zimbardo – cel care în anii 70 a demonstrat că oamenii se transformă în monştri în circumstanţe de „context social, forţe situaţionale şi dinamică de grup”. Toate acestea pot transforma un om bun în om rău.
Iar ceea ce se vede la „şefi”, e cel mai bun „context social”. Acolo sunt „forţele situaţionale şi dinamica de grup”, în puterea exemplului. Şefi anturaţi cu interlopi. Şefi cu comportament de mafiot. Şefi care se bat pe burtă cu proxeneţi.
Am scris de m-am plictist cum şefi de servicii, la adăpostul uniformei, făceau descinderi „tematice” pe la buticari doar ca să-şi facă „cumpărăturile” – că, „lăsaţi, şefu’, e din partea casei”! Se pretau până şi la un bec luat moca.
Cum v-am mai zis, nu mai poţi să ştii care e „garda” şi care e interlopul. Au aceeaşi atitudine suficient-arogantă, aceeaşi atitudine de „îţi sparg faţa, bă”. Sunt parveniţii perfecţi: cei care se zvârcolesc ca nişte viermi în faţa şefilor şi pilelor acestora, dar sunt ca nişte cocoşi faţă de cei de sub ei, la care se uită ca la nişte viermi. Ei nu sunt în slujba celor care le plătesc uniforma, ci a celor care le dau şpaga.
Credeam că s-au transformat în poliţişti, dar ei tot miliţieni sunt. Acţionează tot în marja unitatăţii de măsură a prostiei, suficienţei şi lipsei de educaţie: „ţian” -ul, cu subdiviziunile lui: „deciţian”, „centiţian” şi… „miliţian”.
Tot slugi fidele care să „execute şi nu să discute” au rămas. Statul a moştenit de pe vremea lui Ceauşescu şi a păstrat (prin educare) o liotă de analfabeţi în uniformă care înţeleg prin „lege” şi aplicarea acesteia simpla lor prezenţă cu cascheta dată pe ceafă şi pulanul bălăngănind pe lângă vipuşcă.
„Ei reprezintă statul” şi lor „n-are cine ce să le facă”, că „ei sunt legea” – o transpiră direct prin uniformă.
Orizontul tuturor aşteptărilor cu privire la reformarea acestei instutuţii se termină cu câte un „miliţian” crăcănat, plin de importanţă tâmpă, în mijlocul drumului.
Şi, gata!