Cooltura

Mihai Măniuțiu l-a răstignit (cu succes) pe Marcel Iureș pe scena Teatrului Național Cluj!

Mihai Măniuțiu, managerul Teatrului Național Cluj, a pus în scenă, sâmbătă, 7 octombrie, în cadrul Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, în calitate de regizor, „Goldberg Show – Facerea lumii și alte întâmplări”, o producție a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași.

Întâlnirile Internaționale de la Cluj sunt, anual, un bun prilej pentru spectatorii clujeni de a mai vedea și altceva decât producțiile teatrelor de la Cluj, de a mai privi și alți actori, de a mai savura și altfel de perspective regizorale, de coregrafii, de scenografii, de jocuri de lumini și de umbre. Uneori mai bune, alteori mai proaste decât producțiile autohtone, aceste spectacole invitate adaugă sare și piper în repertoriul unui teatru care, prin închegarea unei echipe stabile de regizori și de actori, și-a format o anumită personalitate scenică, ale cărei limite sunt rareori depășite. Pentru variație, poate că spectacolele altor teatre din țară ar trebui să poposească mai des pe scena Naționalului clujean, unde apetența pentru spectacole e mare, însă lista de bucate teatrale din meniu e mică, mai ales după ce le-ai mâncat pe toate, iar specialități noi apar foarte rar. 

Spectacolul lui Mihai Măniuțiu este unul „politically incorrect” și „religiously incorrect”, punând în scenă facerea lumii din perspectiva unui regizor-Dumnezeu, un antihrist de fapt, care montează pas cu pas, cu ajutorul asistentului său (interpretat magistral de către Marcel Iureș), scene biblice, dar ale unei Biblii reinterpretate, retraduse, ale cărei cuvinte și întâmplări primesc sensuri satanice. „A cunoaște”, de exemplu, e tradus și interpretat ca „a penetra sexual”, poruncile lui Dumnezeu sunt „pentru ca oamenii să fie buni, nu fericiți”, iar „împărăția mădularului este aproape”, după cum se cântă, la un moment dat, pe scenă. Nici evreii nu sunt scutiți de remarci antisemite, vorbindu-se în piesă cu lejeritate, de exemplu, despre arderea în cuptoare, despre unele fapte groaznice ale Holocaustului, evenimente interpretate drept consecințe ale blestemelor originare ale lui Dumnezeu, care ar fi inventat antisemitismul. 

Din această perspectivă, a incorectitudinii politice și religioase, spectacolul este unul greu de digerat, dacă îl privim strict dintr-o perspectivă dogmatică. Privit însă prin filtrul umorului negru, al hazului de necaz, „Goldberg Show”-ul lui Mihai Măniuțiu te pune pe gânduri, te face să râzi, te prinde în jocul său și, după primele 15-20 de minute mai neclare, începe să se lege ca logică și să formeze sensuri profunde. Piesa nu este însă, cu siguranță, pentru bigoți, pentru pudibonzi și pentru domnișoarele de pension, categorii de public ce ar putea pleca revoltate de la un spectacol în care mărul din Pomul Cunoașterii este înlocuit cu o babană, simbol voit sexual, sau în care este luată peste picior inclusiv crucificarea lui Iisus, răstignit, în viziunea regizorului-Dumnezeu, alături de doi tâlhari, ca o pedeapsă divină, pentru a-i reduce din importanța gestului sacrificiului suprem. 

Privit însă cu mintea deschisă, spectacolul nu este unul iconoclast fiindcă punerea în discuție a credințelor creștine e neconvingătoare, e doar o joacă – sursă de umor ce lărgește perspectivele și întărește valorile a căror reinterpretare nu creează distorsiuni, ci consolidări. De altfel, reprezentația și începe în această cheie de interpretare, prin proiectarea pe cortină, succesiv, a sintagmelor: «„Dumnezeu a murit.” Nietzsche» și «„Nietzsche a murit.” Dumnezeu», fiind preferată de asistentul de regie cea de-a doua sintagmă, drept una mult mai veridică. 

Cat atât despre întâmplările și sensul acestui spectacol, care ar suna, pe scurt, astfel: câteva dintre cele mai importante evenimente biblice de la facerea și prefacerea lumii sunt puse în scenă rediscutate, într-o baie de umor scăldat în cinism, de către un regizor porcos (Domnul Jay, interpretat de Călin Chirilă), adevăratul regizor explicând pe pagina spectacolului: 

„Variaţiunile Goldberg sunt o farsă grotescă cu sensuri mai adânci şi străfulgerările unui umor negru dindărătul căruia se iţeşte oroarea unor crime din trecutul mai îndepărtat sau recent.”  

„Goldberg Show” nu este un show doar cu numele, interludiile scenetelor biblice fiind realizate prin muzică și dans, coregrafia Andreei Gavriliu și muzica lui Mihai Dobre oferind un spectacol muzical asemănător pe alocuri unui concert rock, pe versuri însă de manele porno, despre apropierea împărăției mădularului. 

Dintr-o întâmplare deloc biblică într-alta, ajungem în final la scena crucificării, în care spectatorului i se explică, anatomopatologic, modul în care omul moare pe cruce, regizorul crucificându-și asistentul, crucificându-și de fapt întregul eșafodaj teatral-ideatic, simbolizat prin muntele de reflectoare defecte pe care se înalță crucea de fier. „Goldberg Show – Facerea lumii și alte întâmplări” este un spectacol care, metaforic, pe un munte de reflectoare stricate, oferă umoristic false perspective asupra facerii lumii și asupra altor întâmplări și credințe religioase, care, crucificate pe altarul artei teatrale, supraviețuiesc show-ului fortificate ca sens. 

Un spectacol incomod, dar plin de valențe artistice, pe alocuri tern, dar în general vioi și plin de patos – show-ul adus la Naționalul clujean de către Mihai Măniuțiu, în cadrul Întâlnirilor Internaționale de la Cluj, merită văzut și revăzut. Și nu ar strica, din când în când (mai des), invitarea unor astfel de spectacole la TNC, cu condiția ca selecția lor să se facă doar prin prisma valorii artistice. 

Foto: Constantin Dimitriu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *