Dincolo de cliseele care insotesc mass media – „a patra putere”, „ciinele de paza” si alte alinturi pe care si le provoaca singuri jurnalistii) – aceasta activitate are (sau ar trebui sa aiba) un substrat economic consistent, fundamental as zice. Si daca tot ne tinem ca traim intr-un oras de 5 stele, aspirant la sefia regiunii, dar si la titlul de buric cultural al Europei in 2021, sa vedem cum functioneaza presa locala in aceasta urbe extrem de ambitioasa. In treacat fie spus, asistam la o mica isterie colectiva a „elitei” locale, care pare a fi rezolvat toate problemele mari ale cetatii, nadusind din greu la dobindirea ciresei culturale europene pe tortul ocoseniei ardelene! Izbavitoare munca…
Uitindu-ma pe ultimele date oficiale disponibile, cele referitore la anul 2011, constatam ca numai profitul net (deci dupa platirea taxelor catre stat) a saptaminalului de publicitate „Piata de la A la Z” in valoare de 350 mii euro, a fost cu mult superior intregii cifre de afaceri a celor doua cotidiane de traditie din Cluj, Faclia si Szabadsag, care au facut fiecare in jur de 250 mii euro! In cazul Faclia, profitul net a fost de vreo 20 mii euro, iar in cazul cotidianului maghiar de 1600 euro. In cei mai buni ani (2007 si 2008), cele doua cotidiene au avut profituri de cel mult 30-50 mii euro, in vreme ce Piata facea aproape 1,5 milioane euro!
Ce ne spun aceste cifre? In primul rind ca presa cotidiana clujeana a pierdut batalia pentru piata de mica publicitate, inca din primii ani de aparitie ai saptaminalului Piata. Au urmat, inevitabil, scaderi constante de tiraj iar mai apoi pierderea pietei de mare publicitate, a publicitatii consumate de companii adica. De mai bine de un deceniu „Piata” absoarbe cvasitotalitatea anunturilor de mica publicitate si partea cea mai consistenta a publicitatii pentru companii. Mai raminea cite ceva pentru Tv si radio, mai putin pentru presa scrisa cotidiana. Ce ne mai spun cifrele de mai sus: ca in timp ce ziarele locale merg spre pauperizare, cu profituri mici si actionari numerosi, plus ca nu mai ramin bani pentru investitii, „Piata” a investit serios in mediul on-line dar si in marketing si publicitate (cand a fost cazul). Cotidienele locale nu sint capabile, la aceasta ora, sa asigure locuri de munca relativ bine platite pentru jurnalisti. In lipsa investitiilor in on-line si pe fondul scaderii pietei de publicitate, nu se intrevede un viitor optimist pentru presa locala clujeana. Am luat in calcul in acest micro-studiu numai Piata, Faclia si Szabasag, tocmai pentru faptul ca sunt singurele publicatii care au rezistat de doua decenii incoace platindu-si la timp toate taxele si impozitele si, lucru important, nu au schimbat firma care le editeaza.
Dincolo de informatiile economice, conform carora „Piata” este marea cistigatoare din toate punctele de vedere, se cuvin facute citeva observatii socio-culturale, daca le putem spune astfel. Cvasidisparitia presei locale de tiraj a subrezit comunitatea. Presa este unul din principalii creatori de coeziune sociala. Abandonind ziarele locale, comunitatea redevine patriarhala, fragmentata in mici caste familiale care uneori coaguleaza mici triburi cu interese meschine si oculte, institutiile se inlocuiesc cu persoane, iar controlul lor si al resurselor e prilej de razboi intre sefii clanurilor locale. Avind o presa slaba, controlabila si fara audienta, comunitatea este lipsita de spirit critic, este obedienta puternicilor zilei si nu genereaza ceea ce se numeste societate civila autentica. Alegerile exasperante ale lui Funar si, respectiv, Boc timp de cite 12 ani fiecare, spun multe despre spritul critic si discernamintul clujenilor.
Sigur ca viitorul presei este in mediul virtual. Vom vedea in urmatorii 3-5 ani cit de influenta va deveni presa on-line, cit de influenti blogger-ii si neobositii artisti amatori de pe Facebook. Din pacate, presa romaneasca in general si cea clujeana in particular nu mai produc profit, nu genereaza plus-valoare economica. E bine sa stim unde stam si de unde pornim. O spun cu obida si frustrare, ca unul ce si-a consumat mai bine de doua decenii din viata intre infernul si iluziile presei. Ma intreb, de pilda, cum se va coagula comunitatea in jurul acestui proiect al Capitalei culturale europene, devenit mai degraba slagar al politicienilor, in lipsa unei prese locale consistente? Un prim exemplu avem deja la revista „Tribuna”, cea mai veche publicatie culturala din Transilvania, suspendata intre absurd si ridicol. Sau, cine stie, poate asistam la un plan secret de rebranding si relansare, inteles doar de spiritele subtiri cu acces la marea cultura. Pentru ceilalti cetateni se impart deja fluturasi publicitari si se amplaseaza panouri, ca o prima forma de alfabetizare in clasele primare ale Capitalei Culturale. Ceea ce n-a reusit sa faca presa de la Revolutie incoace, isi inchipuie unii ca vor reusi, in urmatorii sapte ani, folosind metode de promovare a detergentilor!
Florin Danciu