Editorial

Masturbarea Educaţiei sexuale

Corect, românii nu se tem de problema „sexuală” (toţi sunt specialişti), ci de „educaţie” (unde toţi sunt cam repetenţi). O demonstrează ori de câte ori pot.

Trista realitate este că atunci când vorbim despre maturitate şi despre capacitatea de a educa în probleme de „sex” a majorităţii părinţilor din România, acestea sunt la nivelul chicotelilor şi coatelor în coaste de la orele de Botanică, când se preda lecţia despre polenizare, sau de Biologie, când se predau lecţiile despre aparatul reproducător la mamifere.

Lecţiile erau tardive. Genul acesta de lecţii erau predate, explicit, la colţul şi în spatele blocului (cu tot cu ghiulelele de macho-ism târâte până în căsnicii).

Contracepţia se reducea la un pahar cu apă rece aruncat rapid peste păsărică să îngheţe spermatozoizii.

„Antibeibi” vindeau ţigăncile pe „floaşter” sau în faţă la „Central”. „Postinol, ciuingam, antibeibi, marlboro polonez” – cam asta era tot accesul la contracepţie.

Igienă intimă? Pierită de ruşine, încerca să ne spună câte ceva diriginta, printre grohăielile generale din fundul clasei. Ştiam tot despre cum se „decalotează” (altul era cuvântul) glandul şi se spală „brânzica” – tot de la colţul sau spatele blocului. Să discuţi chestii intime cu părinţii, în majoritatea lor, tocmai aduşi cu ţărâna sub unghii de la sate să facă industrializarea României? Doar dacă ţi-era cald cu dinţii în gură.

Sex egal mamelit în curtea şcolii, în primă fază. Apoi agaţamente prin autobuze şi trolee şi multă tatonare până nimereai procedura corectă – nu aveai manual de utilizare. Doar ce făcea Ion al Glanetaşului cu Ana, sau ce scria Marin Preda în Delirul (cărţi care se deschideau automat la paginile de interes, de cum le scoteai din raftul bibliotecii de la şcoală).

În plus, degeaba aveai scopul, că nu aveai locul. Iar când făceai rost de un loc, afla tot cartierul.

Boli cu transmitere sexuală? Lăţeii erau unica preocupare. Dar şi acolo „se ştia”: ras şi dat cu petrol. Vai de pielea celor ajunşi în aşa o situaţie! Blenoragie? Da, se ştia şi de faza cu „te ustură când te pişi” – mai mare ruşinea să ajungi la doctor cu asta!

Problema educației sexuale în școli a revenit în atența publică după ce, săptămâna trecută, comisia de muncă din Senatul României a respins solicitarea președintelui României privind reexaminarea legii care a înlocuit sintagma „educația sexuală” cu „educația sanitară” din Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului și a condiționat-o de acordul scris al părinților.

Vă miraţi că şparlamentarii cu ştate vechi în politică îşi aplică în legi sfioşeniile şi tarele deprinse în copilăria de la colţul şi din spatele blocului?

Nu ar trebui.

Lipsa educatiei sexuale naşte confuzii şi îi duce pe copii către interpretări greşite a informaţiilor de pe net – că online-ul a înlocuit colţul şi spatele blocului, dar este la fel de nociv ca „profesor”. Peste ani şi ani, ne vom aduce aminte cu ruşine şi regrete de obtuzitatea şi populismul regresiv al legiuitorilor de colţul şi spatele blocului, aşa zişii apărători ai „valorilor tradiţionale”.

Lipsa de educaţie, obtuzitatea în numele unor „valori” depăşite, fac posibile existenţa deşeurilor cu faţă umană. Un exemplu: conform unui raport al ONU, numărul copiilor răpiţi şi violaţi în regiunile în care sunt crize a cunoscut un salt masiv în anul pandemic 2020.

Citez: „Încălcările cu cea mai mare creştere exponenţială în 2020 au fost răpirile, cu un procent ameţitor de 90%, violurile şi alte forme de violenţă sexuală, care au crescut cu 70%. (…) Biroul a documentat violenţe comise la adresa a peste 19.300 de fete şi băieţi din zonele de conflict în cursul anului 2020. În 8.400 cazuri, copiii au fost ucişi sau mutilaţi, în principal în Afganistan, Siria, Yemen şi Somalia.”

Practic, nu numai în România, ci în toate ţările înapoiate, tributare unor „etici şi echităţi” religios-sociale, cei care au nevoie de educație sexuală, de informaţii, consiliere şi orientare sunt chiar adulții.

Educaţia i-ar putea salva din mlaştina ignorantă a propriilor certitudini. Sexul nu e un subiect frivol despre care să nu se vorbească deloc sau numai în şoaptă, este despre a înțelege schimbările fiziologice pe care le parcurge un organism care se maturizează – este despre cunoaştere şi forţa pe care ţi-o dă aceasta.

Arta masturbării e doar în capul legiuitorilor noştri.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *