O femeie, Maria sa zicem ca o cheama, eo doamna in varsta care suferea de angina. Cu toate ca se confirmase faptul ca arterele sale coronare prezentau placi de aterom (ateroscleroza), acestea nu explicau in totalitate crizele sale anginoase, care nu respectau tiparul tipic al durerii declansate de efort sau dupa ingestia unei mese bogate in grasimi. Medicii care au consultat-o s-au pronuntat pentru o interventie de by-pass coronarian, cu scopul de a sunta arterele partial blocate. In timp ce efectuau interventia ei au asistat la un eveniment neobisnuit si totodata extrem de periculos. A avut loc o vasoconstrictie intensa pe una din arterele coronare, aceasta devenind dura si rigida. Fenomenul poarta numele de vasospasm coronarian si in prezent se stie ca el survine in conditiile unui deficit sever de magneziu. Se pare ca aceasta este cea mai plauzibila explicatie a unui mic numar de decese secundare infarctului de miocard, la persoane la care examenul necropsic nu a evidentiat obstructii arteriale complete.
Riscul nivelulului mic de magneziu
Acest caz explica binecunoscuta legatura dintre riscul mare de boala cardiovasculara si nivelul mic de magneziu. Intr-adevar, victimele infarctului de miocard tind sa aiba cu 30 % mai putin magneziu si mai mult calciu decat este normal. Riscul de afectiuni cardiovasculare este, de asemenea, mai mare in regiunile lumii in care aportul alimentar, fie continutul in magneziu al apei sunt reduse. Incidenta bolilor cardiace este mai mica in regiunile cu apa dura, unde apa potabila furnizeaza cantitati mai mari de calciu si de magneziu.
Alimentatia moderna este deficitara in magneziu, care se gaseste mai ales in zarzavaturi, in alune, in seminte si in alimente integrale, si in cantiati infime, in alimentele rafinate, in carne si in produsele lactate. Un regim alimentar mediu, echilibrat, furnizeaza doar 200 mg de magneziu pe zi (comparativ cu doza minima necesara de 300 mg DMR – doza minima recomandata – sau cu aportul optim de 500 mg). Poate ca nivelurile in continua scadere ale magneziului, care participa la peste 300 de reactii chimice esentiale din organism, constituie unul din motivele pentru care astazi asistam la aceasta “epidemie” de afectiuni cardiace.
Magneziul si relaxarea arterelor
Una dintre cele mai importante functii ale magneziului este ca, alaturi de calciu, sa controleze contractia si relaxarea musculara. Atat ionii de claciu, cat si cei de magneziu au o anumita sarcina electrica. Echilibrul lor in interiorul sau in afara fibrei musculare este elementul carte determina contractia si, respectiv, relaxarea musculara. Indepartarea magneziului din comportamentul vascular duce la vasoconstrictie, diametrul arterelor putand ajunge la o treime din valoarea normala.
Daca arterele unei persoane sunt deja ingustate din cauza procesului de ateroscleroza, un nivel redus de magneziu poate declansa un infarct de miocard sau un accident vascular cerbral. Tratamentul ieftin si lipsit de efecte adverse pentru boala cardiovasculara este magneziul, un element mineral esential. Cresterea aportului de magneziu, mai ales la cei cu valori la limita ale acestui element, duce rapid la scaderea cu 11 procente a valorilor tensiunii arteriale la persoanele hipertensive.
S-a constatat ca hipertensivii prezinta niveluri mai scazute de magneziu fata de persoanele cu tensiune arteriala normala. Ulterior, efectele relaxante ale magneziului asupra vaselor arteriale, ca si capacitatea sa de a atenua anxietatea si starile de insomnie au fost confirmate de numeroase studii stiintifice.
Asadar, un aport optim de magneziu nu numai ca previne cresterile tensiunii arteriale, dar reduce si pericolul de infarct la cei cu risc. Administrarea de magneziu, de regula sub forma injectabila, in evolutia unui infarct miocardic are ca efecte stabilizarea cordului si scaderea semnificativa a probabilitatii de deces.
Din ce in ce mai multe cercetari evidentiaza si faptul ca magneziul poate reduce si nivelurile de trigliceride si de colesterol. Este cert ca valorile scazute de magneziu reprezinta un factor de risc pentru afectiunile cardiovasculare similar cu valorile mari de colesterol.
Regimul alimentar cu magneziu
Regimul cu cel mai mic continut in magneziu, deci cel pai putin indicat in prevenirea bolilor cardiovasculare este cel bogat in carne, lapte, alimente rafinate, zahar si grasimi satuarte. Nu numai ca acesta este deficitar in magneziu, dar furnizeaza si cantitati mari de calciu. Organismul are nevoie de un echilibru perfect intre aceste doua minerale care isi amplifica unul celuilalt actiunile, controland atat functia nervoasa cat si pe cea musculara. In cazul in care calciul ar fi in exces fata de nivelul magneziului, el va determina crampe musculare, puls neregulat, hipertensiune arterila, nervozitate, iritabilitate si insomnie.
Daca alimentatia este bogata in zarzavaturi, in fructe, in nuci si in seminte, aportul de calciu si magneziu va fi mai mult decat suficient. In felul acesta isi asigurau stramosii nostrii necesarul de calciu. Cele mai bune seminte sunt cele de dovleac, urmate de cele de floarea soarelui si de susan, iar cele mai bune fructe sunt migdalele si fructele de mango. Jumatate de pahar de seminte de dovleac furnizeaza 370 mg de magneziu (cantitatea ideala fiind cuprinsa intre 300 si 500 de mg). O alta sursa de magneziu este reprezentata de germenii de grau. O ligura cu varf de germeni de grau si samanta de dovleac adaugata cerealelelor din fiecare dimineata asigura o protectie suplimentara impotriva bolilor cardiace.
.ro