In vizor

Lucia Hossu-Longin, de la Memorialul Durerii: „Nu putem să iertăm lucruri care sunt de neiertat. Torționarii făceau adevărate lagăre. În fața justiției, nu contează. Justiția găsește soluții pentru vinovați”

Realizatoarea emisiunii Memorialul Durerii, Lucia Hossu Longin, a vorbit în exclusivitate pentru Ziar de Cluj. Revoltată, militanta pentru adevăr și dreptate ne-a oferit o reacție la cald după aflarea sentinței în cazul Gheorghe Ursu, la finalul căruia torționarii Vasile Hodiș și Marin Pârvulescu au fost achitați de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ). Decizia este definitivă.

„Nu sunt de acord cu stingerea cazului celor doi. Pentru că aveau nu numai fapte pe conșțiința lor, legate de Babu Ursu, aveau nenumărate alte cazuri de tortură, de violență, dar justiția română face așa cum crede de cuviință, îi iartă pe cei vinovați de crimele astea și are soluții pentru ei”, a declarat Lucia Hossu Longin.

Legat de schimbarea încadrării juridice din crime împotriva umanității în tratamente neomenoase, Lucia Hossu Longin afirmă:

„Sunt tot felul de tertipuri cu schimbarea încadrării. Devin, din păcate dintr-odată omenoase (tratamentele n.r.)… nu mă pricep la justiție, dar erau vinovați până-n măduva oaselor acești oameni. L-au omorât pe Ursu, l-au chinuit, l-au torturat într-un mod incalificabil.”

Dezamăgită, Lucia Hossu Longin spune că în fața justiției nu contează nici dovezile filmate de echipa Memorialul durerii, nici cele aduse de familie:

„Nu contează, nu contează. După cum vedeți, pentru justiție nu contează nici din punctul meu de vedere, nici al băiatului lui Ursu, nici al celor din opinia publică, al lui Marius Oprea, nu contează! Ei (judecătorii, n.r.) fac ce cred și eliberează oameni vinovați. Ei (torționarii n.r.) FĂCEAU ADEVĂRATE LAGĂRE. Câți am găsit vinovați, trebuiau să fie judecați ca atare, nu eliberați din închisoare.”

Lucia Hossu Longin a vorbit despre Ghoerghe Ursu, zis Babu, și și-a adus aminte de faptele odioase ale torționarilor de «top».

„Îmi pare foarte rău de Babu Ursu și de soarta lui, de destinul lui. A fost un intelectual blajin, un om inteligent, un om sfânt, adică socoteam că tot ce a scris de-a lungul vremii erau lucruri minunate. Nu știu ce au avut cu el, atâta ură și atâta dușmănie… cei doi securiști au fost mai odioși decât mă așteptam.

Nu știu ce spune băiatului, care s-a luptat ca Făt-frumos cu balaurul. Atâtea procese, atâtea intervenții ca să apere onoarea tatălui lui și n-a reușit să obțină în final nici măcar pedeapsa care se cuvenea pentur cei vinovați. Îmi pare rău din adâncul sufletului că nu suntem în stare să facem măcar cum a fost pentru Vișinescu (Alexandru Vișinescu, fost torționar comunist, primul condamnat definitiv în România postcomunistă n.r.)… să facem un act de dreptate, de justiție. Trebuia făcut actul de justiție cu ei. Și Vișinescu, în închisoare a făcut lucruri abominabile. Și toate astea trebuiau pedepsite într-un fel. Toți vorbeau de cruzimea lui animalică, de răutățile lui, de Mihalache (Ion Mihalache, fost minsitru țărănist, ucis de Al. Vișinescu), care a fost torturat, bătut și a murit din cauza suferințelor pe care le-a îndurat. Coposu (Corneliu, Coposu, liderul PNȚ până în 1947, nr.r.), care a fost bătut de Vișinescu și toți ceilalți care au fost la Râmnicu Sărat.

NU PUTEM SĂ IERTĂM LUCRURI CARE SUNT DE NEIERTAT.”

La final, cu vocea gătuită de plâns, Lucia Hossu Longin a încheiat convorbirea în cea mai tristă notă:

„SUNT ULTIMII TORȚIONARI ȘI NU CRED CĂ MAI SUNT ALȚII CARE SĂ VINĂ. CUI SĂ FACEM DREPTATE? NU MAI FACEM DREPTATE NIMĂNUI, CĂ BĂTRÂNII S-AU SFÂRȘIT ÎN AMĂRĂCIUNE ȘI ÎN TRISTEȚE, EI ȘI-AU ISPĂSIT «PEADEAPSA»”, a încheiat Lucia Hossu Longin.