Reportaj

Livada Steluta, locul unde Hemingway si-a dat mana cu Giuseppe Verdi

Pe strada Fanatelor din Cluj-Napoca taxiurile cirucula rar. Taximetristii te privesc cu scepticism atunci cand le soliciti sa te duca pe una dintre strazile infundate care poarta nume de scriitori, poeti sau compozitori. Numeroasele vile construite in ultimii cinci ani in livada Steluta au la poarta masini 4×4. Singurele urme de asfalt sunt cele turnate de catre proprietari. In cartierul din livada drumurile nu au canalizare sau asfalt, dar au denumiri de clasici. Totul in orasul de cinci stele Cluj-Napoca.

Pe drumul care urca de intersectia strazii Oasului si Valea Chintaului asfaltul se termina la doar cativa metri. Strada Fanatelor urca domol spre ceea ce a fost candva, inainte de 1989, mandria pomicola a orasului: livada Steluta. Odata cu retrocedarile pomii fructiferi au fost lasati in paragina, fiind inlocuiti de vile si chiar blocuri. Calvarul zilnic al locuitorilor din zona e drumul. Desi sunt constructii aici, amenajarea cailor de acces este intarziata de catre administratia locala. Singurul lucru pe care l-au facut edilii clujeni a fost sa puna placute cu numele strazilor din livada pentru niste alei pe care nu incap doua masini una pe langa alta.

“Io nu locuiesc in zona, dar lucrez de ceva vreme pe la casele astea. De vreo cinci ani o inceput sa sa construiasca aicea. Is case faine, da’ uite ce drumuri au. Nici la mine la munte nu am ase drum. Vara ii praf de nu te vezi si atunci cand ploua apa spala tot drumul de nu mai stii pe unde sa mergi cu masina”, a afirmat Mircea, un muncitor in constructii.  

Dupa ce ajungi sa il cunosti pe Ernest Hemingway din livada Steluta, trebuie sa te pregatesti sa treci cu masina pe la un service auto. Daca nu ti-ai spart baia de ulei, ai toate sansele sa ramai fara suspensii. O camioneta incarcata cu coceni de porumb coboara in viteza. Soferul nu tine cont de gropile de pe drum lasand in urma sa un nor de praf.

Pe drumul ce urca anevoios Ernest Hemingway isi  da mana intr-o intersectie cu Giuseppe Verdi. De acolo livada e impartita in doua. Pe dreapta compozitorii, iar pe stanga scriitorii. Johann Sebastian Bach, cu gropite pline de noroi gazduieste un concert de telescop pe partea dreapta. Dupa doar cateva sute de metri intalnim o sera, iar drumul se termina brusc.

Strada Nicolo Pagannini pare mai degraba o alee din gradina botanica decat o cale de acces. Urmele de masini, iarba crescuta printre pomii ce se aliniaza perfect pe langa drum ne induc senzatia ca pe acolo nu a mai trecut nimeni din 1840.

Gioachino Rossini, cunoscut pentru opera Babierul din Sevilla, este la Cluj-Napoca o strada pe care lama buldozerului a facut-o mai blanda cu supensiile masinilor. Doi caini maidanezi alearga prin curtea unde este ampalsata o baraca pazind straturile de cartofi. 

Cavaleria rusticana e, in livada de la Steluta, o viitoare groapa de gunoi pe marginea strazii Pietro Mascagni. Resturile de materiale de constructii aruncate prin iarba necosita din livada creeaza un peisaj „de vis”. De arborii din livada nu se mai ocupa nimeni, deoarece valoarea terenului agricol a fost de mult depasita de valoarea terenului bun pentru constructii.

“Aici o fost cea mai mare livada de ciresi din Cluj. Toata lumea cumpara cirese de aici . Veneau tiruri  si duceau peste tot in tara. Amu o mai ramas doar copacii astia uscati pe care ii vedeti. Nu se mai ocupa nimeni de ei. S-au dat terenurile la oameni si acuma il vand sau isi construiesc case”, a declarat un batran, mergand agale prin livada.

Dupa despartirea de Verdi, scriitorul american Hemingway si-a dat intalnire in livada cu “Lupul de mare” al lui Jack London. La fel ca si in chemarea strabunilor, aleea London se pierde undeva intre merii neculesi din livada, la poalele unui gard de lemn si piatra al unei vile recent finalizate.

“Prea frumos ca sa fie adevarat” nu putea sa lipseasca din peisajul livezii George Bernard Shaw sau Mark Twain. Mintile luminate a celor care luna de luna se aduna la Primarie sa gaseasca nume de strazi “ nu poti spune niciodata”, ce vor mai nascoci pe viitor.

Romancierul englez Charles Dickens este ultimul scriitor pe care il intalnim in scurta vizita prin livada Steluta. O casuta modesta, un drum de lut si o casa ridicata la rosu, pierduta undeva la linia orizontului fac ca “marile sperante” ale celor care si-au cumparat terenuri in livada, de a avea un drum decent sa fie un vis mult prea indepartat. In timpul nostru, pe colinele verzi candva ale livezii Steluta, dincolo de raul Chinteni, inte copacii ramasi neculesi ramane in ceata dupa-amiezii dilema celor care si-au dorit sa aiba o casa decenta, dar pe care Primaria Cluj-Napoca i-a uitat pe drum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *