Intr-o sambata de toamna continentala, cateva zeci de clujeni aduc cultura braziliana intr-un Cluj mai rece decat Viena, pe ritmuri de Chula, Corrido sau Ladaínha.
E trecut cu un sfert academic de ora 15, iar in Sala Studio Radu Stanca a Facultatii de Litere, dupa un sir de brazi obisnuiti cu frigul european, se deschide, desculta si tropicala, joaca de-a Capoeira. E primul eveniment organizat de Centrul Cultural Brazilian de la Cluj cu Cercul Intreg si Vadiação Capoeira.
Sala studio de la Litere se umple incet de oameni desculti si atletici. Toti fac Capoeira si au venit la workshop. Parca nu sunt destule antrenamente in oras ca sa ajungi sa „joci” frumos Capoeira.
”Acesta de azi nu e propriu-zis un workshop. E un Cerc. Antrenamentele sunt ca sa poti juca frumos cand ii joc”, spune Bogdan Racolcza, de la Cercul Intreg de Capoeira din Cluj, in timp ce isi acordeaza ”seful”. Pe Berimbao.
”Berimbao e sef. E cel care zice cum o iau chestiile, turnura de joc. Acolo e constanta de control, in joc, sa nu degenereze, diferenta intre bataie si Capoeira e asta, muzica. Cadrul muzical in jur previne sa nu degenereze nimic”, explica, in timp ce mangaie coarda cu un bat, iar pe masa, inca doua Berimbao isi asteapta stapanii.
Dupa o tura de incalzire si niste Queixadas sau Armadas – lovituri specifice- iti dai seama ce reprezinta Capoeira, dincolo de un stil antrenament perpetuu: bun simt si joc. Nimeni nu intra incaltat in Roda – cerc – si nimeni nu joaca fara muzica.
”E o metoda de atrenament, dar inveti si bunul-simt foarte bine. Inveti o gramada despre cum functioneaza regulile sociale. Inveti psihologie foarte mult, comunicare nonverbala, muzicalitate”, crede Bogdan, romanul care a adus Capoeira la Cluj direct din Germania, dupa un stagiu petrecut in Brazilia.
Face Capoeira de 8 ani jumatate, iar acum, e ”mai brazilian decat brazilienii”, glumeste Banto, calatorul muzical de la Vadiação Capoeira celalalt grup de Capoeira din Cluj care sustine workshop-ul. Radu Stanca s-a umplut, in ritm de Berimbao, de aproape 10 micuti care stau in Roda si asteapta sa fie chemati sa se joace.
Au ochii atinti la Banto, in tricou galben, care s-a oprit din cantat. E nemultumit de ceilalti patru tineri care il acompaniaza la alte Berimbao din Bateria. Capoeira e energie pozitiva, pe care oamenii trebuie s-o simta prin cantece. Instrumentele de Capoeira sunt dispuse in rand numit Bateria, care leaga Roda. La Cluj e compus din trei Berimbao, doua Pandeiros si un Atabaque – o toba. Multe dintre melodiile de Capoeira se bazeaza pe dialog: stil intrebare – raspuns. Asta e chintesenta.
”Eu cand am inceput Capoeira aveam patru ani jumate si stateam, exact asa ca voi, la Roda. Capoeira e energie pozitiva. Daca nu avem energie la instrument e mai bine sa nu facem. Daca bateria canta, iar publicul nu face asa – si se unduieste – e degeaba. Noi cantam pentru ca voi sa jucati, publicul trebuie sa simta energia. Daca nu stiti cantecul, ca sa raspundeti, imitati. Bogdan e roman. Gandeste-te ca eu sunt brazilian, am crescut acolo, am auzit de 100 de ori cantecele si nu inteleg ce zice, dar el raspunde. Sunt altii care invata Capoeira la New York, care canta, dar care nu inteleg ce canta, dar raspund. Asta e important. Exact asa e si Capoeira: intrebare si raspuns. Eu cant, voi raspundeti”, spune Banto, prim-solist la Berimbao, inainte ca Bogdan sa cheme la Capoeira primii jucatori.
Vor sa joace doua ore pe ceas, insa in Roda a patruns si Caprita, un caine negru, botezat asa de Banto. Se plimba tantosa printre instrumentisti si copii si impiedica una din primele Chamada – apelul la joc.
”Caprita, du-te de aici!”, o goneste Banto cu Berimbao. In timp ce Caprita se refugiaza la Bianca de la Centrul Brazilian, Banto destinde si mai mult atmosfera: ”Caprita intelege ce-i zic pentru ca amandoi suntem negri”.
La joc pornesc, pe rand, fiecare din copii. Bogdan, de la 1,80 inaltime, se joaca in Roda cu o fetita blonda, jumate cat el, de patru ani si, pe rand, cu toti cei 10 micuti, pentru ca ”ei se plictisesc daca nu joaca”.
”Noi suntem batrani si intelegem ideea, dar ei se plictisesc daca doar se uita si nu joaca. Asa ca, Bogdan, tu o sa joci cu toti copiii”, decide Banto.
In ritm de angola, capoeiristas isi schimba stilul de joc, in functie de cum canta Berimbao principal, instrumentul care stabileste atat viteza jocului, dar si stilul si gradul de agresivitate din Capoeira. Pentru copii, Banto a ales cantece antrenante, pentru ca fiecare din ei, odata botezati, sa-si descopere eroul interior si sa-si dezvolte Malandragem – abilitatea de a ințelege si raspunde rapid, prin joc, la intentiile agresive ale adversarului.
”Chocolate, hai joaca”, il pofteste Banto la joc, pe Chocolate, in maieu albastru, alaturi de Roxi. E important ca fiecare sa apuce sa joace si ”mai ales cei care nu au ocazia de obicei”, se scuza Bogdan, in timp ce-i preia Atabaque-le lui Adrian.
Timp de doua ore ieri, in Sala Radu Stanca de la Facultatea de Litere de la Cluj, peste 20 de tineri au avut ocazia sa se joace Capoeira si sa invete cate putin despre lectia de viata predata zi de zi in Brazilia.
”Pentru copii e buna Capoeira ca sa isi pastreze chestia care-o au cu spiritul de joaca si sa si-l rafineze pe mai departe. Pentru adulti e bun ca sa-si redescopere spiritul ludic, daca si l-au pierdut”, explica Bogdan, in timp ce in Roda a patruns Banto, pentru o demonstratie cu Adrian.
