Reportaj

Jucatori Anonimi in Cluj: "La alcoolisti, drumul mai duce prin spitale… La jucatori, drumul pana la funie e mult mai scurt"

Probabil ca de Alcoolici Anonimi a auzit toata lumea. Este acea comunitate de oameni cu probleme in care orice intalnire incepe cu „Salut! Sunt X si sunt alcoolic”. Putin stiu insa ca exista o astfel de comunitate care incearca sa ajute dependentii de jocuri de noroc. Programul Jucatori Anonimi a fost inceput in urma cu o luna, la Centrul de Voluntariat din piata Muzeului, iar intalnirile grupului de suport sunt gratuite.

Jocul de noroc, in orice forma, fie ca e ruleta, pacanele, pariuri sportive, poker, debuteaza ca o distractie ocazionala si nevinovata, de cele mai multe ori in adolescenta, dar se transforma rapid intr-o obsesie care le distruge viata celor avizi de adrenalina, castiguri financiare rapide si simple sau alte recompense. Efectele sunt de multe ori dezastruoase: jucatorul ajunge ruinat financiar, se indeparteaza de familie si prieteni.

Doi dintre jucatorii anonimi care se trateaza la Centrul de Voluntariat au acceptat sa impartaseasca pentru Ziar de Cluj experienta lor cu inamicul comun care le-a distrus viata: jocul de noroc.

Benny, 22 de ani: “Am pierdut, in patru zile, peste 2.000 de euro”

De patru ani, joaca aproape zilnic. Juca, pentru ca de cand a inceput sa vina saptamanal la intalnirile de grup, nu a mai pus piciorul intr-o sala de jocuri. De atunci au trecut doua saptamani si cateva zile. Pokerul clasic, cea mai mare “pacat” al lui mai are de asteptat. Acum incearca sa se trateze.

“E ciudat, ca nu e vorba de o substanta, e ceva ce se naste in noi si ne da dependenta. De multe ori suntem dependenti de starea pe care ti-o da faptul ca pierzi. Emotia traita atunci cand pierzi creeaza dependenta. Da, e ciudat, dar dependenta nu e nascuta din dorinta de a castiga. Sigur, ala e impulsul care te mana, la fel ca si alcoolul – beau ca sa ma simt bine. Cand esti acolo, nu ai gandul de a castiga, pentru ca de multe ori castigi si nu te ridici de la masa. Pentru ca esti bolnav si in tine este o nevoie. Iar nevoia nu e de banii aia, nevoia e de ceea ce iti da starea ca ii pierzi”, povesteste el.

Inainte nu trecea o zi in care sa nu joace. Iar asta l-a costat foarte mult: in ultimii doi ani a pierdut peste 16.000 de euro la aparate.

“Stateam acasa, tremuram si ma gandeam cum sa fac rost de bani ca sa merg sa joc. Dar e cu doua taisuri orice joc: azi esti norocos, maine nu. Mi-am dat seama ca am o problema cand am inceput sa pierd sume mari. Am fost in Olanda la lucru si am pierdut, in patru zile, peste 2.000 de euro”, mai spune el.

Mircea, 40 de ani: “Emotia aia are un gust placut, parca nimic in viata nu egaleaza trairea asta”

A fost dependent de alcool si de jocuri de noroc ani buni. De 13 ani, insa, a renuntat la amandoua, iar acum ii ajuta si pe altii sa-i ia exemplul. Spune ca nu exista o tipologie a dependentului de jocuri si ca e ca la bautura: unul bea vodka, unul bere, unul tuica, altul rom. Dependenta lor e aceeasi, fie ca sunt pacanele, poker, black jack, pariuri sportive, ruleta sau jocuri de carti.

“La mine a fost o dependenta paralela. Am fost dependent de alcool si cand beam, jucam. Mi-am spus ca jucam doar pentru ca beam. Ei, in momentul in care m-am oprit din baut, s-a intetit nevoia de a juca. Imi interziceam sa am bani la mine, ca sa nu am bani de baut si imi venea o pofta de furam bani ca sa ma duc sa joc. Am mers in crasma, unde inainte beam si jucam, riscandu-mi abstinenta la alcool din dorinta de a juca. Prietenii imi puneau cate un pahar de coniac pe aparat. Castigam si tentatia era sa beau. Ca asa faceam: cinsteam pe toata lumea. Cand esti acolo, esti un mic James Bond, esti pe cai mari, da’ in straita se cam duc banii”.

Mai greu decat sa se lase de bautura i-a fost, insa, sa renunte la jocurile de noroc. A inceput sa viseze ca se joaca, sa isi imagineze asta cu ochii deschisi. Voia, cu orice pret sa simta din nou emotia jocului, fie ca era vorba de castig sau pierdere. Povesteste ca, mic fiind, a plans in statia de autobuz pana cand parintii lui i-au cumparat un loz in plic. Sau ca, in adolescenta, a sarit geamul pensiunii unde era cazat cu familia, la mare, pentru a merge sa traga de maneta (ne)castigatoare.

“Acum , dupa atatia ani, cand am venit la un grup de jucatori, am simtit emotia aia. Emotia aia are un gust placut, parca nimic in viata nu egaleaza trairea asta. E necesar sa iti vezi neputinta in fata acestei boli, numai atunci poti face ceva. Cat timp crezi ca o stapanesti, te stapaneste”, explica el.

Pentru prima data de cand a renuntat la jocurile de noroc, a ajuns sa retraiasca emotia care il misca atat de tare. Aici, doar discutand cu ceilalti membri ai grupului de sprijin, simte ce simtea in fata aparatelor. E ca in filmele de la Hollywood, unde fiecare anonim are un “sponsor” ce il ajuta sa treaca mai usor peste dependenta. In Cluj, i se spune “nas”:

“Cand simti nevoia, emotia, daca suni si vorbesti despre lucrul asta, se alina. Efectiv iti trece, intr-un mod cat se poate de placut. E cineva care te intelege, care a trecut prin asta. Cand ma suna cineva si imi vorbeste despre joc, eu simt lucrul ala, si pe mine ma ajuta. Cand esti nas, nu faci neaparat un serviciu ca raspunzi la telefon, ci ti se aduce si tie un serviciu. Toti dam si toti primim. Daca la joc pierzi, in jocul asta al nostru, castigam toti”, explica Mircea.

The house always wins

Nu degeaba s-a gasit sloganul asta, e purul adevar”, spune Catalin, proaspat ajuns la intalnirea saptamanala. Spune ca niciun jucator nu iese castigator, oricat de mult ar juca. Singurii care castiga in toata aceasta afacere sunt proprietarii salilor, care baga in buzunare pierderile negandite ale unor oameni bolnavi.

“La alcoolisti drumul mai duce prin spitale… la jucatori, drumul pana la funie e mult mai scurt. Pierzi sume pe care nu le ai, iti bagi mana in bani care nu sunt ai tai si iti pui streangul in gat. Din pacate, sunt foarte multe cazuri de acest gen”, incheie Mircea.

Tocmai de aceea, in fiecare luni, de la ora 20.00, pe strada Virgil Fulicea numarul 1, la Centrul de Voluntariat, grupul lor asteapta noi membri care se confrunta cu problema jocurilor de noroc.

Cati romani sunt dependenti de jocuri de noroc, conform statisticilor

In Romania sunt peste 10.000 de cazinouri, sali de jocuri si case de pariuri de cartier, pe care aproximativ 1.5 milioane de romani le folosesc – 10% dintre acestia sunt clasificati ca apartinand categoriei de jucatori compulsivi, dependenti. Aceasta parte a industriei de jocuri de noroc aduce un profit de peste 1.2 miliarde de euro pe an si, conform datelor statistice, aceste mici afaceri de cartier se sustrag de la plata taxelor din cauza unei legislatii neputincioase si a unei aplicari necorespunzatoare a legii. Componenta online a acestei industrii valoreaza si ea miliarde, dar este complet nereglementata si nesupusa impozitelor.

sursa foto: incomod-media.ro, timnews.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *