Omul modern se intoxica deliberat cu tutun, alcool, cafea si medicamente, substante stimulente. Ii fac o mare placere, chiar daca stie ca in exces nu sunt sanatoase. De ce oare?
Fumatul
Tabago din San Domingo – provincia americana in care cu aproape cinci secole in urma Cristofor Columb descoperea, odata cu noul continent, si foile otravitoare ale tutunului – a devenit celebra cu repeziciune, “tabacul “ din Tabago si obiceiul fumatului raspandindu-se pe continentul europena cu iuteala unei molime.
Dar… descoperit in 1492, transportat si cultivat in Europa, tutunul devine cunoscut intai in Spania, apoi in Franta. Jean Nicot, elegantul ambasador francez de la curtea Lisabonei, cu siguranta ca nu s-a gandit, cand a trimis in 1560 reginei Elisabeta de Medicis a Frantei primele foi de tutun, recomandandu-l cu caldura sa le miroase atunci cand o doare capul, ca savantii vor numi substanta toxica extrasa din planta americana “nicotina”.
Incetul cu incetul, mirosirea prafului din foi de tutun, devenit “praful reginei”, a inceput sa fie inlocuit cu fumatul “foilor americane”. Noul obicei s-a raspandit cu repeziciune in toata Franta, Anglia si in alte tari ale Europei.
Efectul daunator al fumatului a fost curand descoperit. In 1598 aparea deja prima carte in care era combatut acest obicei. In unele tari din Asia si Europa s-au luat masuri dintre cele mai aspre impotriva fumatorilor. In Iran si India fumatorii erau pedepsiti cu moartea, in Turcia erau trasi in teapa, in Anglia – decapitati. In ciuda avertismentelor stiintei si a pedepselor capitale, patima pagubitoare nu numai ca nu a putut fi curmata, dar catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, ea patrunsese in toate tarile lumii.
Numarul fumatorilor barbati a crescut brusc in timpul razboiului mondial, iar dupa aproximativ 10-20 de ani, viciul a cuprins femei, tineri si adolescenti. Varsta la care tinerii incep sa fumeze a coborat foarte jos: femeile aprind prima tigara intre 10 si 12 ani, iar baietii – intre 14 si 15 ani.
Se fumeaza din diferite motive: din bravada, pentru ca tanarul abia iesit din adolescenta sa fie considerat adult, pentru diminuarea anxietatii, pentru a etala o anumita marca scumpa de tigara, accesorii cochete (bricheta, pipa, scrumiera) sau pur si simplu pentru ca asa e “sic” si “elegant”. Apoi se fumeaza din imitatie sau pentru ca astfel dobandim un sentiment de securitate, dealtfel fals. Daca ii vom intreba pe fumatori, ei vor fi gata sa ne furnizeze chiar si argumente “stiintifice”. De fapt, fumatorul, mai ales cel inrait, este dependent de nicotina ca orice toxicoman.
Condamnabila hotarare sau iresponsabilul gest al nevinovatului… fumator-incepator de la 13-14 ani, al novicelui care vrea sa-si afirme personalitatea in acest fel trebuie curmate prin interventia promta, ferma a noastra, a tuturor celor din jur – colegi, parinti, profesori, medici. Cei care se otravesc si ne otravesc cu fumul tigarilor ar fi bine sa tina minte ca : “Fara tigari, viata este mai frumoasa, costa mai ieftin si dureaza mai mult”.
De ce consumam bauturi alcoolice?
Din prea multa motive: bem de bucurie, bem de suparare, bem la o ocazie oarecare – am intalnit un prieten, am ajuns mai devreme la gara, am plecat pe timp friguros sau calduros – bem: sa ne cinstim prietenul, sa treaca timpul mai repede, sa ne incalzim sau sa ne racorim, sa alungam singuratatea etc.
Desigur, nu blamam traditia: cand si cand, ne adunam sa inchinam un pahar la o aniversare, la un botez sau o nunta, pentru o reusita sau un alt eveniment social. Dar vom bea cu masura, ne vom opri la timp si in nici un caz nu vom ajunge sa ilustram proverbul: “La inceput omul bea vin, apoi vinul bea vin si apoi vinul be omul”.
Sigur ca betia sau excesul de alcool nu are nimic cu traditiile sociale pastrate din generatie in generatie si nu astfel cinstim evenimentul care ne-a adunat. Dimpotriva, starea in care ne aduce abuzul de alcool degradeaza si necisteste casa, masa, familia, ocazia sarbatorita.
Cum sa-l privim si sa-l acceptam pe cel care la 15-16 ani se crede “om mare” pentru ca bea bauturi tari? Dar pe consumatorul singuratic? Pe cel care isi ascunde (ne intrebam de cine?) sticlute prin buzunare nestiute? Sau pe cel care isi pierde timpul si banii prin baruri, restaurante, carciumi si a carui suprema satisfactie este euforia data de alcool? Pe bautorul inrait, alcoolistul, dependentul, sclavul toxicului? Dar pe betivul scandalagiu, agresiv, violent, pus pe harta, gata sa sara la bataie sau sa-si terorizeze familia?
Pentru a-i ajuta e nevoie de colaborarea tuturor: medici, familie, colegi, autoritati.
Cafeaua – de la placere la abuz
Bem o cafea din politete, fiindca ni se ofera cu atata amabilitate, incat nu o putem refuza ! Bem o ceasca pe zi din placere, in virtutea obisnuintei. E firesc si lipsit de consecinte pentru sanatate.
Consumul devine daunator in momentul in care numarul cestilor creste, iar cofeina ajunge o necesitate pentru organism. Acum bautul cafelei nu mai e o simpla placere, ci s-a transformat in dependenta la cofeina, deci la toxicomanie.
Dar cum “raul nu vine niciodata singur”, o cafea face casa buna cu o tigara, iar acestea cu un coniac. Ca doarnu degeaba s-a ajuns sa se vorbeasca despre cele trei “stimulente” – tutunul, alcoolul si cafeaua! Ei bine, “beneficiarii acestor asa-zise stimulente sunt mai totdeauna clientii medicului.
Medicamentele
Luam medicamente pentru ca sunt un stimulent dar si un calmant. Inghitim din proprie initiativa, fara avizul medicului, antinevralgice, aspirine, piramidoane, somnifere, diverse calmante, intaritoare, stimulente, siropuri, purgative, pilule de slabit, ceaiuri diuretice, hepatice, laxative etc. Ne facem uneori un merit din a sti, pentru noi sau – ce e mai rau – pentru altii, cate ceva despre tratamentul cutarei sau cutarei boli.
Este la moda sa avem “farmacie de casa; sunt la moda automedicatia si abuzul de medicamente, in baza unei credinte pe cat de gresite, pe atat de raspandite, aceea in atotputernicia medicamentului.
Ca urmare, ne inchipuim ca putem ignora normele de viata igienica, ordonata, rationala, ca ne putem hrani oricum si chiar atunci cand ne imbolnavim, faptul nu are cine stie ce importanta, pentru ca … ne salveaza medicamentele! Sa nu uitam ca uzura prematura a organismului, consecinta a unei vieti dezordonate, nu se repara cu nici un medicament si ca mai sunt destule boli in care zeul “medicament” ramane neputincios.
.ro