Conform csite-ului romanialibera.ro al cotidianului România Liberă, Gvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu ar fi fost informator al fostei Securități sub numele de cod “Manole”.
„Sursa Manole“
Sub acest nume de cod s-a ascuns, înainte de 1989, actualul guvernator al Băncii Naționale a României. Se afla în evidențele UM 0195, adică sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informații Externe.
Turnătoriile sursei „Manole“ vizau, în special, diplomați străini de la București, cu care Mugur Isărescu avea contacte constante. Iar dintre diplomați, cel mai des întâlniți erau cei americani și britanici. Nici colegii lui Isărescu de la Institutul de Economie Mondială nu scăpau de „notele“ pe care actualul guvernator BNR le trimitea Unității Militare 0195.
Sursa „Manole“ din blocul Z11
În arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) există o secțiune dedicată Institutului de Economie Mondială (IEM). Costin Murgescu, Mugur Isărescu, Eugen Dijmărescu și mulți alți „grei“ ai Finanțelor de după ‚89 au lucrat ani în șir la IEM. Una dintre „sursele“ Securității care semnează multe dintre notele din arhivele CNSAS referitoare la Institutul de Economie Mondială este „Manole“. Alăturând documente din diverse dosare ale fondului IEM, identitatea lui „Manole“ poate fi aflată fără dubiu.
Într-o „notă“ din septembrie 1986, sursa „Manole“ vorbește despre un eveniment care i s-a întâmplat chiar lui. Cu această ocazie, „Manole“ își menționează adresa de domiciliu: strada Miron Constantinescu, nr. 33, blocul Z11. Într-un alt document al Securității, datat 1979, aceeași adresă îi este atribuită unui angajat al IEM identificat cu numele real: „Isărescu Constantin Mugurel (…), domiciliat în București, Str. Miron Constantinescu nr. 33, bl. Z11“ (facsimile 1 & 2).
Fișă contrainformativă la UM 0195
Nu sunt însă singurele documente care-l leagă pe Mugur Isărescu de sursa „Manole“. Într-un alt document, din mai 1988, „Tov. Dacian“ de la Securitate menționează că „Raportul se exploatează la mapa c.i. (contrainformativă – n.r.) a lui «Manole»“. Despre ce raport e vorba? Pe aceeași primă pagină a documentului citat se explică: „Raport privind desfășurarea combinației de interpunere în cazul cercetătorului științific I.M. Ctin“. Adică Isărescu Mugurel Constantin (facsimil 3).
Iar într-o „FIȘĂ CONTRA-INFORMATIVĂ“ din 1988 a UM 0195 București e pomenit „ISĂRESCU CONSTANTIN-MUGUREL“, membru PCR din 1982 și domiciliat la altă adresă decât cea din strada Miron Constantinescu (de unde s-a mutat cu chirie în 1987, după ce i s-a născut fiul) (facsimil 4).
Dijmărescu, turnat „de bine“ de Isărescu
„Manole“ a fost o sursă de nădejde pentru Securitate. Printre cei turnați dintre colegii de la Institutul de Economie Mondială se numără și Eugen Dijmărescu (de care guvernatorul BNR s-a despărțit profesio-nal acum câteva săptămâni, când Dijmărescu a pierdut funcția de director al Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare, controlat de către Banca Națională) (facsimil 5). Ce e drept, Isărescu l-a turnat „de bine“ pe Dijmăresc. Acesta avea „demnitate, patriotism“, „înalte calități moral-politice“, era „membru al BOB – PCR“ și „lector pe linie de partid“.
Tot „aprecieri pozitive“ a furnizat sursa „Manole“ și în cazul „măsurilor de verificare întreprinse în cazul «SOARE»“, conform documentului „SINTEZA“ al UM 0195 din martie 1988 (facsimil 6).
„Manole“, asmuțit pe „acoperiții“ CIA
„Manole“ era o sursă foarte bună nu doar pentru UM 0195, Contraspionajul Centralei de Informații Externe, ci și pentru UM 0625, Direcția a III-a a Securității, cea care se ocupa de diplomații străini de la București. Într-un plan comun de măsuri al celor două unități militare ale Securității, „Manole“ are rolul de a verifica intențiile lui „Marius“, un diplomat britanic de la București, „suspect ca fiind cadru al serviciului de informații britanic“ (facsimil 7).
Într-un alt document al UM 0195 („NOTĂ de SARCINI pentru dirijarea sursei «MANOLE»“), din 1986, acesta este instruită să spioneze diplomați americani suspectați că ar fi acoperiți ai CIA, dar și un britanic (facsimil 8).
L-a dat în gât și pe Puiu Pașcu, propagandist la „Ștefan Gheorghiu“
Instrucția oferită de Securitate a dat roade: sursa „Manole“ a prestat corespunzător. Din zecile de turnătorii ale lui Isărescu, „România liberă“ prezintă cu documente, doar o parte, toate referitoare la diplomați străini la București sau intermediari ai acestora (facsimile 9 & 10).
Iar într-una din aceste „note“ apare și un actual europarlamentar: „Ioan Mircea Pașcu, cercetător la Institutul de Științe Politice și problema națională de lîngă Academia Ștefan Gheorghiu“. Acesta, ca și „Manole“ și câțiva jurnaliști, participa la un eveniment al ambasadei britanice de la București, descris cu lux de amănunte de turnătorul Isărescu (facsimil 11).
Afacerile lui Isărescu, dezvoltate cu fonduri UE
Guvernatorul Mugur Isărescu deține firma Măr SRL, care gestionează un domeniu viticol întins pe 40 de hectare la Drăgășani, dar și o pensiune construită din fonduri europene. În anul 2011, firma lui Isărescu a solicitat suma de 200.000 euro prin Programul Operațional Regional pentru amenajarea unei pensiuni la Drăgășani, în județul Vâlcea. Banii i-a primit în 2013. Tot cu fonduri europene, firma Măr SRL și-a retehnologizat crama din Drăgășani. Pentru asta, a primit aproximativ 80.000 euro. Vinurile lui Isărescu sunt vândute sub marca „Casa Isărescu“ și au prețuri cuprinse între 24 și 99 lei pe sticlă. În schimb, tarifele la pensiune variază între 200 și 350 lei pe noapte. Conform datelor fiscale, societatea Măr SRL a avut un profit de aproximativ 1,8 milioane lei în perioada 2011-2016.
Institutul de Economie Mondială, oficină a Securității
Pentru o mai bună acoperire a ofiţerilor care urmau să primească misiuni în domeniul securităţii externe, în 1969 a luat fiinţă Institutul de Economie Mondială. Acesta fusese creat iniţial după modelul unei instituţii similare, coordonată de CIA, cu sediul la New York. Institutul românesc, al cărui prim conducător a fost numit savantul Costin Murgescu, iar ca adjunct generalul Gheorghe Marcu, dispunea de un personal format din specialişti şi tineri cercetători de perspectivă, care au primit grade militare, figurând ca ofiţeri DIE detaşaţi. Memorialiştii susţin că „Institutul a stabilit legături cu instituţii similare, inclusiv cu cel din New York, făcând schimb de informaţii şi, foarte important, a obţinut burse, trimiţând la specializare, dar şi la culegerea de informaţii, circa 60-80 de tineri economişti români“ (conform Neagu Cosma, Ion Stănescu, „De la iscoadă la agentul modern în spionajul şi contraspionajul românesc“, Bucureşti, 2001).
Replica lui Isărescu: „Insinuări ale unora care și-au făcut un subiect din persoana mea”
Conform comunicatorilor BNR, „domnul guvernator Mugur Isărescu a clarificat de mult acuzaţiile respective. Ultima dată, în interviul din «Jurnalul Naţional», din luna februarie a.c. Pasajele de mai jos, le puteţi considera răspuns la întrebările dvs.: «Institutul (de Economie Mondială) avea într-adevăr o poziție specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa prețuri, evoluții de cursuri valutare, știri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituțiile abilitate, la Ministerul Comerțului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceaușescu. Având în vedere importanța și destinația acestora, era precizat cu inițiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, și continuă să prezinte interes și astăzi, întrebările legate de activitatea IEM. (…) Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de așa ceva! Este adevărat că statutul neconvențional al IEM impunea salariaților o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomați, și am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, așa cum era atunci, al instituțiilor statului. Și cu referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalității academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă așa-zisă referință nu poate fi decât un prefabricat, așa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat și răsverificat. Așa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preț de către aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea.»“
Isărescu l-a acoperit pe Voiculescu
Odată cu prima numire în funcția de guvernator al BNR, Mugur Isărescu a fost numit și în funcția de președinte al Comisiei Guvernamentale pentru identificarea și recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceaușescu și colaboratorii săi. În această calitate, Isărescu l-a audiat pe Dan Voiculescu în legătură cu firma Crescent. Potrivit unui raport prezentat de flux24.ro, procurorii DIICOT și ofițerii SIE care lucrau în această speță suspectau că Dan Voiculescu și-ar fi însușit în decembrie 1989 și 1990 o sumă cuprinsă între 150 și 300 de milioane dolari. De asemenea, anchetatorii afirmau că Voiculescu nu ar putea justifica suma de 230 de milioane dolari folosită de acesta pentru capitalul social a trei firme înfiinţate în anul 1990.
Onestitatea lui Isărescu a fost pusă la îndoială de procurorii DIICOT și ofițerii SIE care lucrau la această speță. Motivul? În timpul audierilor, guvernatorul s-a prefăcut că nu îl cunoaște pe Dan Voiculescu, cu toate că cei doi se știau de mai muți ani și erau apropiați. Cheia relaţiei dintre ei pare a fi Mihai Croitoru, cumnatul lui Mugur Isărescu, pe care Voiculescu şi l-a apropiat făcându-i diverse cadouri, conform procurorilor DIICOT şi ofiţerilor SIE.
Între Clubul de la Roma și Grupul Bilderberg
În paralel cu funcția de guvernator al României, Mugur Isărescu a pătruns în mai multe organizații internaționale. În anul 1993 a fost ales membru al Clubului de la Roma și președinte al Asociației Române a Clubului de la Roma. Membrii acestei asociații sunt în mare parte politicieni și diplomați români. În 1998, Isărescu avea să fie ales în funcția de vicepreședinte al Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Balcani, Marea Neagră și Asia Centrală. În anul 2002 avea să devină președintele acestui club select.
Mai mult, Isărescu face parte și din controversatul grup Bilderberg, care reunește cei mai influenți oameni din lume. Liderul grupului Bilderberg, vicontele Etienne Davignon, a fost invitat la București de Mugur Isărescu în anul 2013. Un alt aspect interesant îl reprezintă faptul că Isărescu nu a mai fost inclus pe lista oficială a participanților la reuniunile Grupului Bilderberg, din anii 2015 și 2016.
Acuzat de lipsă de etică academică
Academician și guvernator al BNR, Mugur Isărescu a publicat în 2009 o carte cu 518 pagini, din care 180 de pagini au fost copiate din alte lucrări ale sale. Practica, însă, figurează, imediat după plagiat, pe lista abaterilor prevăzute de legea privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică. Lipsa de etică academică a guvernatorului a fost dezvăluită în exclusivitate de „România liberă“, în ianuarie 2017.
Lucrarea lui Mugur Isărescu se numeşte „Contribuţii teoretice şi practice în domeniul politicilor monetare şi bancare“ şi a apărut în anul 2009, la Editura Academiei Române.
Isărescu, șef la BNR sub toate partidele
Guvernatorul Mugur Isărescu și-a început cariera în august 1971, la scurt timp după ce a absolvit cursurile Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice din București. Pentru început a fost angajat ca cercetător științific la Institutul de Economie Mondială. De atunci până în februarie 1990 a obținut toate gradele științifice acordate cercetătorilor. A renunțat la cercetare în martie 1990, când a fost uns în funcția de secretar cu probleme economice și monetare al Ambasadei României la Washington.
Până în septembrie 1990. Atunci, Guvernul României condus de Petre Roman l-a rechemat în țară și l-a numit în funcția de președinte al Consiliului de administrație și guvernator al Băncii Naționale a României. Un an mai târziu, Parlamentul controlat de Frontul Salvării Naționale (FSN) l-a mandatat pe Isărescu să conducă BNR până în anul 1998.
În decembrie acel an, Mugur Isărescu a primit un nou mandat în fruntea BNR din partea Parlamentului. În acea perioadă, Guvernul era condus de Radu Vasile, iar majoritatea parlamentară era deținută de Convenția Democrată Română (CDR), cu un procent de 61%. Însă, după numai un an, Mugur Isărescu a fost numit în funcția de premier de președintele României Emil Constantinescu. Ulterior, la alegerile prezidențiale din 2000 a candidat pentru funcția de președinte al României ca independent, dar susținut de CDR. Nu a câștigat alegerile, dar s-a reîntors în postul de guvernator al BNR.
Ulterior, Mugur Isărescu a fost reconfirmat în funcție în noiembrie 2004 (sub majoritate PSD), apoi în 2009 (majoritate PDL) și 2014 (majoritate PSD).
Guvernatorul, neverificat din oficiu de CNSAS
Deconspirarea poliției politice comuniste și a agenților fostei Securități reprezintă în continuare un subiect tabu pentru societatea românească. Deși au trecut 27 de ani de la căderea regimului comunist. De exemplu, guvernatorul BNR nu este verificat din oficiu de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), deși deține una dintre cele mai importante funcții în stat. De-a lungul timpului, legiuitorii au avut grijă să protejeze mai multe categorii de funcționari ai statului prin faptul că nu au specificat că trebuie verificați din oficiu de CNSAS. Printre aceștia se află guvernatorul, judecătorii, membri ai Academiei Române, șefii cultelor religioase, revoluționari, etc.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a fost înființat ca urmare a promulgării Legii nr. 187 din 1999, care reglementa accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste. Conform acestei legi, persoanele care candidau la funcția de președinte al României erau obligate să dea o declarație autentică, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost sau nu agenți sau colaboratori ai poliței politice comuniste.
La fel se întâmpla și în cazul persoanelor care au fost alese sau numite în demnități și funcții publice. În această categorie intrau: președintele, parlamentarii, membri ai guvernului, secretarii de stat, secretarii generali și adjuncți, prefecții și subprefecții, directorul și adjuncții SRI, SIE, SPP, STS, DGIPI, dar și șefii acestor servicii la nivel județean. Însă, guvernatorul Băncii Naționale a României nu intra în categoria persoanelor care erau verificate din oficiu.
Nici Regulamentul de Organizare și Funcționare al CNSAS, aprobat prin Hotărârea nr.2 din decembrie 2008, nu prevede verificarea din oficiu a guvernatorului.