L-am văzut aseară pe preşedintele României, Traian Băsescu, dezlănţuit împotriva lui Victor Ponta. A ieşit ca un mare combinator (ceea ce, de fapt, numai asta este!) să dea lovitura de graţie! Să-l îngroape pe Ponta, să ne reamintească de plagiatul lui, de redevenţele pe care nu le poate creşte şi uite, ştie el cum se face, Ponta habar nu are, că Ponta este cel mai nasol tip din Europa, nimeni nu-l vrea prin cancelariile occidentale, în sfârşit, o sumă de lucruri foarte urâte despre premierul României.
Băsescu a mai vrut o dată să ne arate el nouă cine este şeful, cine le ştie pe toate, cum se pricepe el să învârtă toate şuruburile ţării acestei care a avut cinstea şi onoarea să fie condusă de El, Vojd-ul naţiunii! Acest mare combinator, plin de tupeu, cu o lipsă de cultură crasă, este ilustrarea perfectă a zicerii unui taximetrist din Bucureşti, fost marinar ca şi el, la aşa popor prost, trebuie să fi fraier să nu faci politică! Acest fost (peste câteva zile) preşedinte al României este un instigator de profesie, are vocabularul simplu şi rudimentar al unui escroc care seduce dame bătrâne pentru a le fura lanţul de la gât şi cerceii. Pe vremuri, ca tânăr jurnalist, am cunoscut un infractor, seducător de profesie. Specialitatea lui era să agaţe femei cu bani, dezamăgite de soţi şi de viaţă, pe care scoatea la restaurant, le declara iubire eternă, după care pretindea şi de la victimă acelaşi lucru doar că, pentru a-l convinge, victimele erau rugate să arunce tot aurul de pe ele (cercei, lanţuri, brătări) în toaleta restaurantului!
Şuţul le strângea într-un serveţel şi, împreună cu femeia innamorată, mergea la toaletă şi aruncau tot aurul în veceu după care tragea apa. Se consacra astfel marea dragoste dintre el şi victimă. Escrocul avea pregătit în buzunar un alt serveţel, plin cu cocloaşe de hârtie, pe care îl arunca în locul celui cu bijuterii. Escrocul avea calităţi exceptionale: vorbea pe „limba” victimei, adică îi spunea ce vroia sa audă, elegant şi şarmant. L-am cunoscut în arestul poliţiei din Cluj şi, asemeni lui Sorin Ovidiu Vantu, nu avea nici un regret şi oricum nu era la prima condamnare. Nici la ultima, după câte se părea…
Traian Băsescu este, precum super-ofertele de Craciun, o sumă de presonaje într-unul singur: Şmecherul şmecherilor, Amantul naţiunii, Victima politicenilor, Eroul salvator, Garantul independenţei justiţiei. Aş zice că a fost de toate, mai puţin ceea ce trebuia să fie: Preşedintele României.
Mi s-a făcut greaţă aseară când l-am văzut. Am convigerea că nu a fost niciodată un democrat veritabil, aşa după cum vrea să apară. După cum nu a fost niciodată ataşat de valorile statului de drept, singura realizare notabilă după un deceniu de scandaluri fără precedent în politica europeană. A jucat acest rol sub presiunea externă a Marilor Puteri. Nici nu avea ce altceva să propună naţiunii române! Independenţe justiţiei a fost o jucărie nouă pentru Băsescu, care a schimbat legile, împreună cu Monica Macovei, pentru a-şi putea impune oamenii în sistemul judiciar, în speranţa că îl va putea controla la nesfârşit. Să ne amintim cum cita Băsescu din dosare în lucru ale DNA, cum ameninţa, dar şi cum ştia să-şi protejeze apropiaţii. Vezi cazul Popoviciu, cazul ALRO şi chiar cazul fratelui său, care era cat pe ca să fie muşamalizat. Mi-aduc aminte cum suţinea, în 2008, marirea salariilor profesorilor; cum susţinea în decembrie 2009, pentru a fi reales, că am ieşit din criză datorită, evident, marilor sale competenţe şi nemaipomenitului său curaj politic! Ce minciuni, câtă ipocrizie… Patru luni mai târziu apărea şi anunţa poporul că suntem într-o criză profundă şi trebuie să tăiem salariile si să mărim TVA-ul la 24 la sută. Mi-e greaţă de câte minciuni am înghiţit de la acest personaj, văzut de unii ca garant al democraţiei şi independenţei justiţei. Sper ca justiţia independentă să-l întrebe pe fostul preşdinte cum s-a improprietărit cu celebra casă din strada Mihăileanu. Atât.
Şi aş mai vrea de la acest Mare Scamator politic nişte scuze pentru că a promovat, susţinut şi încurajat politic celebrul cuplu Udrea –Cocoş, că a numit în funcţia de ministru de interne pe „un băiat care ştie legea” deşi şi-a luat bacalaureatul la 21 de ani şi a absolvit dubios o facultate, la agramatul Igaş ma refer, că a incurajat alte lichele politice ca Ioan Olteanu, împiedecatul de la Bistriţa, care a infestat clasa politică cu oamenii săi de doi lei, că el care le ştie pe toate nu a ştiut cum devalizau statul însăşi procuroarea şefă a DIICOT împreună cu cuconetul gureş al PDL, că a transformat acest partid într-o ceată de obedienţi rapace, că singura diferenţă faţă de PSD, în ceea ce priveşte capacitatea de a fura banul pubilic, este lăcomia şi tupeul tinerilor PDL-işti. Nu-şi va cere scuze niciodată, aţi văzut vreun cocalar să facă aşa ceva!?
Şi mă mai uimeşte modul cum acest Speculant politic şi-a construit aura de mare creator şi exponent al dreptei româneşti. Cum a trecut el cu partidul lui, de la stânga la dreapta, într-o noapte! Cum a devenit din populist sadea, popular european, cum ni se tot prezintă ca rafinat cunoscător al marii politichii europene, omul care n-a ţinut un discurs mamorabil în viaţa lui, el ne-a „făcut” din replici piezişe, din lungi discursuri în care îşi diaboliza adversarii. Sper ca ardelenii care au votat masiv „dreapta” să se uite puţin prin Transilvania şi să vadă cine o reprezintă, câţi mai sunt arestaţi, câţi sub control judiciar, câţi arestaţi la domiciliu: Căncescu la Braşov, Moloţ la Hunedoara, Olteanu la Bistriţa, Mircea Man la Baia Mare, Igaş la Arad, Ostaficiuc şi Popoviciu la Timişoara. Ca să nu mai amintesc de Apostu, Bica şi Uioreanu din chiar templul dreptei naţionale, Cluju’ nost’ drag, condus în regim socialist de un alt campionul dreptei, Emil Boc! Mai adăugaţi pe listă figura caraghios-patibulară a lui Teodor Atanasiu, mare combinator liberal la Bucureşti.
V-aş putea acuza, domnule preşedinte, de întinarea idealurilor dreptei, dar mă tem că nu le-aţi avut niciodată spre deosebire de predecesorul dumneavoatră, Ion Iliescu, care a fost şi este un socialist veritabil. E vremea lichelelor fără de ideologie, fără convingeri altele decât obţinerea uşoară a banului public. Aceată lume aţi reprezentat-o cu cinste…
Cat despre Victor Ponta probabil că o să-l căsăpească ai lui, cu tot cu plagiat. Aţi amintit, din nou, că a fost ofiţer de informaţii, cam aşa cum aţi fost dumneavoastră la Anvers, dar în slujba Securităţii comuniste. A, nu sunt dovezi! Dar dumnevoatră le aveaţi când îl acuzaţi pe Ponta?