Giulia Pes e o balerină de 14 ani, pasionată de balet încă din fragedă copilărie – visul ei dintotdeauna a fost cel de a ajunge să danseze pe marile scene, din New York. Ambiția și perseverența, plus sufletul pe care îl pune în tot ceea ce face, au adus-o acum foarte aproape de împlinirea aspirațiilor ei, câștigând o bursă de un an la Valentina Kozlova Dance Conservatory of New York, oportunitate ce i-ar putea deschide mai apoi drumul spre o companie de balet din Statele Unite.
Baletul a fascinat-o de la un an și 10 luni
,,Decizia” de a deveni balerină a luat-o la un an și 10 luni, după ce a urmărit un spectacol de balet, fixată timp de două ore în fața televizorului:
,,Și de atunci, ea a zis: «Mă fac balerină!»”, își reamintește mama sa.
Până la 6 ani Giulia a locuit în Italia, iar la 5 ani a mers la prima sa lecție de balet, în Cagliari. Apoi a venit la Cluj, continuând pregătirea, la Coregrafie, unde, atrasă de grația balerinelor și fermecată de tot ce înseamnă un spectacol, în clasa a cincea a început baletul ,,profesionist”.
Primul concurs și primul loc I
La Coregrafie a învățat, pas cu pas, ABC-ul baletului, începând în primul an cu bara, cu exercițiile de încălzire, apoi a urcat în poante pentru prima oară, iar în clasa a șaptea a participat la prima olimpiadă de coregrafie și la primul său concurs, Primăvara Artelor, la Bacău, unde a câștigat locul I:
,,Pasiunea și dorința de a îmi îndeplini visul m-au ajutat să câștig, pentru că de-asta muncesc, să devin o balerină profesionistă; visul meu de când eram mică era să ajung în New York. Când dansez sunt mai multe sentimente, amestecate, emoții, plăcere – fără dans, aș fi pierdută; nu știu în ce altceva m-aș putea regăsi, dacă nu aș avea baletul.”
Pe Giulia a atras-o sportul în general, practicând de la înot, până la gimnastică ritmică, tenis sau atletism. A trebuit însă să renunțe la celelalte sporturi, în favoarea baletului, care nu e compatibil cu alte activități cu potențial de accidentare. Având însă un obiectiv exact și dorindu-și cu ardoare să facă performanță în balet, Giulia a renunțat la celelalte sporturi fără a simți vreo frustrare legată de această limitare necesară.
A câștigat o bursă de studiu la Valentina Kozlova Dance Conservatory of New York
Pe clasa a noua Giulia a participat la concursul internațional Young Stars Ballet Competition, concurs organizat la Cluj de Simona Noja (absolventă de Coregrafie, ajunsă prim-balerină la Opera de Stat din Viena), și a câștigat premiul special al juriului.
Astfel, a primit invitația de a participa în finala unui concurs organizat de Valentina Kozlova (prim-balerină în Rusia, și apoi în New York), concurs ce se desfășura în America, la care însă Giulia nu a putut ajunge, în iarnă suferind o accidentare, ce a impus un repaus de o lună și jumătate.
Tot la Young Stars Ballet Competition, Giulia a câștigat și un workshop de vară la Valentina Kozlova Dance Conservatory of New York, și o bursă de studiu de un an de zile, ce i-ar putea deschide ulterior calea spre o carieră de succes la o companie de balet din Statele Unite.
Între timp, pasionata balerină participă la olimpiadele și concursurile naționale. A câștigat recent locul III la Olimpiada Națională de Coregrafie, care s-a ținut la Bacău, iar acum se pregătește pentru Concursul ,,Marea Neagră” de la Constanța. Profesoarei sale de balet, Popdan Anca Opriș (fostă prim-balerină a Operei Naționale din Cluj), Giulia consideră că îi datorează o mare parte din ceea ce este acum și din ceea ce va deveni în viitor.
,,Noi în majoritatea timpului suntem în pregătire”
Programul de pregătire al unei balerine pare draconic, privit din afară, fiind de fapt, pentru tinerele dansatoare, unul plin de satisfacții și de bucurii, chiar dacă le ocupă cea mai mare parte a timpului:
,,Noi în majoritatea timpului suntem în pregătire – ne pregătim pentru concursuri, pentru spectacolele de la Operă. Acum este o colaborare foarte bună între Operă și școală, drept pentru care suntem chemate tot timpul la Operă, participăm la toate spectacolele și în felul acesta ne obișnuim cu scena, cu publicul, cu emoțiile.
E greu, într-adevăr, dar dorința și plăcerea depășesc toate greutățile. La 7.30 trebuie să fim la școală: îmi fac părul, mă îmbrac, mă încălzesc, apoi la 8 începe ora de balet, până la 10; de la 10 la 12 avem duet, sau ansamblu, dans românesc, repetiții pentru concurs, variații, spectacol, apoi avem orele de cultură generală, de la 12 la 4, după care iar începe baletul – depinde cât apucăm să facem dimineața, dacă nu apucăm să terminăm, avem după-masa, până la 6, de multe ori până la 7.”
,,Trebuie să mai lași și sufletul să își spună cuvântul, nu numai tehnica”
Un maraton, așadar, de pregătire, de aproape 12 ore pe zi, totul pentru a ajunge o balerină ,,perfectă”. Pentru că Giulia e o perfecționistă:
,,Îmi doresc să fie totul bine, perfect, și se zice că nu e chiar ideal să fii perfecționistă – e bine să fii așa, dar până la un anumit punct: trebuie să mai lași și sufletul să își spună cuvântul, nu numai tehnica. Ambele sunt la fel de importante, contează foarte mult și emoția, dar în același timp și tehnica. Mai ales când participi la concursuri, trebuie să fie echilibrate.”
Fiecare balerină, pe lângă aspectul tehnic, trebuie să exprime și emoție, iar în concursuri se notează și acest aspect, mai subiectiv. Dansatoarele sunt evaluate, de la fizic, la expresivitatea feței, până la siguranța cu care se prezintă pe scenă. Publicul însă este mereu cucerit de suflet:
,,Sufletul pe care îl pune în ceea ce face individualizează o balerină de alta, fiindcă balerinele toate au tehnică bună și dezvoltată, dar diferența o fac expresivitatea și emoțiile pe care le transmiți, și energia pe care tu reușești să o pui în dansul respectiv – de fapt, asta ridică sala în picioare, ce ajunge la sufletul oamenilor, nu tehnica neapărat.”
Baletul ocupă primul loc în sfera preocupărilor Giuliei, ce e conștientă de faptul că îndeplinirea visului său depinde încă de foarte multă muncă, dublată de speranță și încredere în sine:
,,Trebuie să muncești mult, foarte mult, și nu trebuie să îți pierzi niciodată speranța și încrederea, mai ales încrederea în sine, și dorința de a deveni ceea ce îți propui și ceea ce îți dorești – aspirația mea fiind cea de a deveni balerină la New York. Îmi place atât de mult baletul, încât nu simt că aș sacrifica ceva, dimpotrivă, este un noroc și un privilegiu că pot face asta.”