Fostul secretar de stat în Ministerul “cioloşist” al Finanţelor, Gabriel Biriş, crede că noi am uitat că deținea (poate mai deţine) nu mai puțin de 4 societăți offshore într-un paradis fiscal numit Cipru. Poate că BiriŞuţul statului are impresia că noi nu ştim că o companie de tip offshore este o societate comercială folosită pentru a evita impozitele statului în care firma face afaceri. Că habar nu avem că, în cazul în care o firmă românească deținută de un offshore are profit, acest profit se repartizează offshore-ului. Evident, offshore-ul nu plătește impozit pe profit în conformitate cu legea din România, ci în conformitate cu legea statului în care a fost înființat (Cipru, în cazul acestui BiriŞuţ al statului). Ei bine, acest ipocrit fiscal cască ciocul să dea lecţii despre etică fiscală. Zice acesta, în cadrul unui interviu acordat Unităţii Militarea Mass Media Hot News: “Prin sistemul fiscal modelăm o nație spre golănie. Dacă ne e mintea la golănii, asta facem”. Adică un golănaş fiscal care comite golănii fiscal împotriva ţării pe care zice că vrea să o servească, vine să vorbească despre “golănia” altora? Păi, da: doar un hoţ ştie cel mai bine mecanismele hoţiei.
Salut, sunt Victor Lungu şi azi vă reamintesc că este bine să nu credeţi orice golănie declarativă a unui “golan” care a fost dovedit ca atare, numai că “zice bine” despre ceilalţi “golani”, cei care nu vă plac vouă. Să nu ajungem să nu mai vedem golanii de politicieni.
Să revenim la BiriŞuţul Statului. Ceea ce afirmă el în interviu este banal de corect, zice exact ceea ce ştie toată lumea, ceea ce noi, ăştia, din presă arătăm, demonstrăm şi criticăm de când ne ştim: „Prin sistemul fiscal se poate modela o nație. Pe drumul drept pui un zid greu, fiind vorba de impozite și contribuții foarte mari. Apoi creezi potecuțe: PFA, drepturi de autor, microîntreprinderi. Pe potecuțe, pui capcane. Capcanele creează complicități. În momentul în care știi că ești pe potecuță și că vine Fiscul să te trateze… cum zicea? „Ciocu mic, că noi suntem la putere!”. Uite așa modelăm o nație spre golănie, șmecherii, nu să ne concentrăm pe crearea de valoare adăugată… Să nu mergi pe drumul drept, că pe drumul drept au avut grijă să pună un zid. Evident, cei mai mulți nu au opțiuni, că așa e în viață și trebuie să dea cu capul în zid”.
Doar că totul se compromite şi fiecare afirmaţie îşi pierde credibilitatea deversată fiind din gura acestui ipocrit fiscal posesor de offshore (patru bucăţi), prin care a produs fix golăniile de care pomeneşte. Plus că “ciocul mic” este expresie a celor din partidul care ne-a dat nouă guvernele Boc în care s-au produs cele mai mari abuzuri fiscale asupra PFA-urilor şi întreprinderilor mici. Vă dau un exemplu personal: “Fisc”-ul lui Boc avea pretenţia să preschimbe valuta în lei la data intrării în contul amărâtului de contributor român (la 3,7 – 3,9 lei per euro, să zicem), apoi cu lei să se ducă în anul aderării la Uniunea Europeană (2007) şi să cumpere euro la 2,5 lei bucat. Apoi veneau şi, de euroii cumpăraţi în 2007, demonstrau în timpul unor “controale tematice” făcute, de regulă, la câţiva ani după încheierea contractului în euro al cetăţeanului, că în loc de 40.000 de euro s-au încasat 45.000 de euro. Şi, cu tupeul angajatului la stat care trăieşte şi respiră doar ca să-şi slujească angajatorul, nu cetăţeanul care-i plăteşte din impozite salariul, aveau pretenţia că trebuie să se plătească taxe şi impozite pe diferenţa de 5000 de euro de înmulţit cu leii schimbului valutar din anul “controlului tematic). În plus treceau PFA-ul în regim de plătitor de TVA, ca să ceară şi plata TVA pe surplusul “furgăsit”, plus penalităţile şi penalităţile la penalităţi pentru anii care trecuseră până când au binevoit ei să se prăvale cu “controlul tematic” peste micuţul şi nesimţitul de “privat”. Nu vă legaţi de cifre, nu sunt exacte, numai arată cum s-a ajuns la diferenţa dintre ce am primit în buzunar real şi ce mi-au “furgăsit” ei din calcul “legal”. Ne mai arată dimensiunea golăniei fiscale a celor mai drepţi şi mai fiscali dintre politicieni, azi opozanţi de nădejde cum s-ar zice. Şi cred că practica este aceeaşi şi azi, că e o golănie prea mare să se fi renunţat la ea, inclusiv pe timpul guvernării birişuţilor tehnocraţi ai naţiei! Ca mine am fost cu miile cărora guvernările Boc ne-au făcut praf şi pulbere PFA-ul prin intermediul acestei măgării, sau altora similar.
Zice BiriŞuţul cu offshore: „Ca să putem să vorbim de stabilitate, trebuie să vorbim de bază mare. Cum ajunge baza mare, mică? Sunt 2 metode. 2 instrumente. Una e scutirile și a doua – evaziunea”. Evaziunea a cam practicat-o, legal că nu este ilegal să deţii off-shore, aşa că ştie ce vorbeşte. Dar mai bine tăcea, că numai a compromis ideea de bun simţ fiscal.
Şi, gata!