Medicul Ștefan Claudiu-Mirescu, cadru didactic asociat al UBB la Facultatea de Biologie, a aflat în aceste zile, cu stupoare, că, în ciuda dedicării de care a dat dovadă timp de 7 ani, colaborarea cu facultatea și cariera sa didactică au fost încheiate.
Medicul a explicat motivele și modul aparent neortodox în care a fost înlăturat de la facultate, printr-o postare pe pagina sa personală de Facebook:
„Inainte de orice, trebuie sa spun ca aceasta este o postare strict personala. Daca vreti, este o postare adresata tuturor studentilor mei si atat, care merita o explicatie pentru faptul ca nu ma vor mai vedea la catedra din acest an. Este doar parerea mea personala, care poate va enerva pe unii, pe altii ii va lasa indiferenti, iar pe altii poate ii va intrista.
In urma cu 7 ani, am decis ca o cariera didactica poate mi s-ar potrivi si am avut oportunitatea de a ma angaja la Facultatea de Biologie si Geologie din cadrul UBB Cluj, sub indrumarea unui colectiv care imi era foarte cunoscut: ne stiam din anii liceului meu, de pe vremea cand eram olimpic si veneam aici sa fac pregatire pentru olimpiada. Foarte repede mi-am dat seama ca mi se potriveste acest rol. Eram tanar medic rezident si am considerat ca am ce sa ii invat pe studentii biologi. Foarte repede, acest rol mi-a devenit parte din viata si aprecierile studentilor nu au intarziat sa apara. Imi placea la nebunie ce faceam si am inceput sa am noi si noi atributii, noi si noi laboratoare si cursuri (cu derogare). Inclusiv cursul meu de suflet, Histopatologie. Mereu am considerat ca, pentru a preda ceva, trebuie sa stapanesti „in productie” acel domeniu si apoi sa ii inveti pe altii, dar aceasta a fost prima mea greseala, ca am spus asta cu voce tare. Bineinteles, erau multi colegi care doar…predau, fara sa practice ceea ce predau. Eu mereu am sustinut ca trebuie sa fi un bun practician inainte sa predai si o sustin si acum.
Am coordonat aproximativ 70 de lucrari de licenta si disertatie. Am lucrat cu studentii atat in laboratoarele facultatii, cat si in spitalele si cabinetele private unde imi desfasor eu activitatea de medic. Am devenit, intr-o oarecare masura, prietenul multor studenti. Saptamanal primesc 5-6 apeluri/mesaje de la fosti sau actuali studenti, prin care imi cer sfaturi, pareri sau pur si simplu vor sa avem o conversatie. Am pastrat legatura cu cat mai multi si, daca aud de un job in domeniu, instant le trimit sa afle cat mai multi, cat mai repede. Unii chiar s-au angajat pe aceste posturi si imi place sa cred ca, putin, si datorita mie.
Am iubit meseria de cadru didactic si cred ca marturie stau recenziile zecilor de studenti, dar despre asta voi scrie cu alta ocazie. Am iubit-o atat de mult, incat in starea de urgenta ne faceam declaratii si mergeam la facultate sa lucram in laborator, pentru licente si disertatii. Am ales sa colaborez cu studenti dintre cei mai buni, nu dintre cei mai comozi sau „yesman-i”. Acei studenti care imi puneau mintea la contributie, care ma faceau sa stau noaptea treaz sa ma documentez, sa devin mai bun alaturi de ei. Sa facem, impreuna, performanta.
Cariera mea didactica insa nu urma sa fie de durata. Din cauza unor animozitati personale intre niste oameni… mari (MARI), doctoratul meu a fost anulat dupa ce a fost sustinut. Nu stiu nici acum ce s-a intamplat, cert e ca o conversatie telefonica cu un astfel de om mare s-a terminat cu „…voi face tot ce pot ca tu sa NU primesti titlul de doctor”. Nu l-am cunoscut niciodata pe acest profesor, abia stiam cum il cheama, eu doar am dat un telefon sa aflu ce se intampla. M-am inscris la o alta scoala doctorala tocmai ca sa pot preda in continuare, ceea ce s-a mai intamplat inca doi ani. Povestea doctoratului meu va face insa subiectul unui articol de presa in perioada care urmeaza.
Totul a durat insa pana ieri (11 septembrie – n.r.), cand am fost anuntat, printr-un sms, ca nu voi mai primi ore de anul acesta. Un SMS venit dupa alte SMS-uri ale mele in care intrebam ce ore o sa primesc, ca sa stiu cum ma organizez, dupa o vara de tacere. Mi s-a spus ca nu am raspuns la telefon, dar nu cred ca in ziua de azi nu poti da de cineva. Studentii m-au gasit acasa, dupa cum spuneam. Nu mi s-a oferit nicio explicatie, ci doar mi s-a transmis sa ma duc sa imi strang lucrurile si sa eliberez biroul, sa fac loc altora. In continuare, nimeni nu imi ofera nicio explicatie. Nu s-a comis nicio ilegalitate, pur si simplu a fost decizia unor oameni din conducere ca orele mele de 6 ani sa se dea altora, insa nu aspectul legal e cel despre care vorbesc, ci aspectul uman, care a lipsit cu desavarsire. Am fost, practic, inlaturat „pe ascuns”, „noaptea ca…”…stiti voi, ca doar am fost impreuna la protest in 10 august. Din motive care nu mi s-au comunicat.
Ce vreau sa spun… cum postarea asta e pentru studenti, vreau sa stiti ca nu a fost alegerea mea sa nu predau in continuare. Pur si simplu am depins de niste oameni care depind si ei de alti oameni care nu stiu ce influenta au asupra acelor oameni. Asupra motivelor, ar fi mult de zabovit. Bineinteles, le cunosc. Si sunt cat se poate de superficiale si nefondate, iar lipsa de competenta nu este cu siguranta unul dintre ele, fara falsa modestie. Insa pot sa spun, cu siguranta, ca in meseria asta am fost cea mai buna versiune a mea si am dat maximul pe care l-am putut da pentru studenti. Pentru fiecare in parte. Numai eu stiu cat de mult lucram inainte de fiecare curs, am scris doua suporturi de curs, dar si inainte de licente si disertatii, nopti nedormite si stress.
Mai vreau sa va spun ca pe mine ma gasiti mereu aici. Nu am fost bun in indeplinirea sarcinilor administrative academice (eram mereu intarziatul cu acte, rapoarte etc.), dar pentru voi am fost mereu prezent. Am luat mereu apararea studentilor in fata celor care au uitat ca au fost si eu o data studenti si care si-au pierdut orice bruma de empatie.
O alta „greseala” de a mea a fost ca atunci cand mi s-a spus sa aleg exclusiv: cariera didactica sau medicala, am spus ca e nedrept sa fiu pus in fata unei astfel de alegeri, e ca si cum as fi pus sa imi vand sufletul. Dar pana la urma, au ales altii pentru mine. Am fost, printre altele, incomod, cu pareri personale, vociferant si de multe ori contra vantului, daca am considerat ca e in beneficiul studentilor. Acum, a venit nota de plata.
Vreau sa multumesc tuturor celor care au crezut in mine si m-au sustinut in aceasta perioada. Am invatat cum sa fiu si cum sa nu fiu. Am invatat ca singura diferenta dintre mine si studenti e varsta, care nu imi da vreo superioritate in fata lor. Le multumesc si celor care mi-au fost prieteni pana in aceasta primavara, cand lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade si relatiile s-au deteriorat, fara sa primesc explicatii suficiente si pertinente. Le multumesc celor cu care mi-am baut cafele duminica dimineata si am barfit pe toti si pe toate, prieteneste, pentru ca apoi sa isi schimbe radical atitudinea fata de mine. Va marturisesc ca am pornit sa scriu aceasta postare cu alte ganduri: cu furie, cu frustrare, cu dezvaluiri. Dar pe parcurs mi-am dat seama ca sunt unele lucruri pe care nu merita sa iti cheltui energia. Si da, cateodata o valoare tensionala astronomica si un umar stang amortit te calmeaza instant
Mai vreau sa spun tuturor celor care m-au sustinut: cariera mea didactica nu se opreste aici. Imi voi duce aceste abilitati in privat, unde am in pregatire doua proiecte pe care o sa le lansez la momentul potrivit.
In final, vreau sa imi prezint scuze. Imi prezint scuze in primul rand tuturor studentilor care nu au putut ajunge la mine, intr-un fel sau altul. Imi prezint scuze tuturor colegilor care au stat dupa mine si care cateodata au trebuit sa imi faca treburile administrative (imi cer scuze, am dispretuit intotdeauna birocratia, dar pe bune ca m-am straduit). Imi prezint scuze celor pe care poate i-am jignit intr-un fel sau altul cand am aflat aceasta veste subita: „hai sa iti strangi lucrurile”, varsandu-mi of-ul pe ei. Nu o sa va sterg numerele de telefon, dar nu uitati de empatie. Imi prezint scuze colegilor din departament pentru care poate nu am stiut sa fiu un coleg sau prieten bun, desi am dat tot ce aveam din mine: ma iertati, atata am putut. Am cautat si testoase impreuna prin curtea facultatii si am plans impreuna cand am avut necazuri. Imi prezint scuze tuturor celor pe care i-am dezamagit in acest timp.
Le multumesc studentilor pentru tot ce m-au invatat de-a lungul timpului. Adunat, eu am invatat de la ei mult mai multe decat au invatat ei de la mine. Le multumesc celor care mi-au cerut un sfat, profesional sau personal, sper din suflet ca sunteti bine si viata voastra a capatat sens. Le multumesc celor care si-au facut disertatia si licenta cu mine, desi nu le-am raspuns la telefon, poate, cu saptamanile (tot respectul pentru colega care m-a asteptat pe locul de parcare de la bloc – voia doar sa stie titlul lucrarii). Le multumesc studentilor care au ales sa isi impartaseasca mici aspecte ale vietii personale cu mine, in vederea unei discutii/pareri/sfat. Sunt in continuare aici pentru voi, sper sa pastram legatura pentru totdeauna. Le multumesc studentilor care mi-au devenit colaboratori intre timp si care au trecut cu succes prin cel mai greu interviu: un an de predare si cercetare cu mine. Le multumesc tuturor celor care nu m-au lasat sa ma multumesc cu ce am si care m-au adus la linia de plutire, eu fiind visator din fire. Ultimele generatii au fost de o luciditate fantastica, in ciuda a ceea ce spun cei cu „tinerii din ziua de azi” in gura. Nu va lasati. Poate nu veti schimba lumea, dar veti face un microcosmos al vostru mult mai bun.
Va asigur ca despartirea e doar formala. Oameni ramanem cu totii in continuare, iar mijloacele de comunicare sunt nelimitate in ziua de azi. Oricum nu prea ma gaseati pe la facultate Poate ca am predat doar 7 ani, dar am stabilit relatii si prietenii de o viata. As putea sa spun ca raman cu mahnirea si dezamagirea unui microsistem in care meritocratia nu e la ea acasa, dar hai sa incheiem cu partea buna: sunt norocos ca v-am cunoscut pe toti. Si ma iertati, va rog, ca n-am putut face mai mult.”
Contactat de Ziar de Cluj, Ștefan-Claudiu Mirescu a explicat modul în care, după ce a susținut doctoratul, i-a fost refuzată validarea acestuia și acordarea titlului de doctor:
„Partea cea mai proastă a vizat doctoratul, pentru că în 2017 mi-am susținut doctoratul, a fost aprobat de comisie, totul a fost în regulă, dar nici până în ziua de astăzi nu s-a validat de către comisia superioară de la București și asta au folosit colegii mei ca scuză ca să mă înlăture din facultate.
Eu am susținut doctoratul la Cluj, comisia care a fost formată din profesori de la Cluj (UBB și UMF) și București mi-a acordat titlul de doctor, însă comisia superioară de la București nu a validat acest doctorat. Eu mi-am început doctoratul la Facultatea de Fizică, dar m-am transferat la Biologie cu toate actele în regulă, cu toate semnăturile de la Școala Doctorală de la Fizică, de la Biologie și de la conducerea lor, de la Institutul de Studii Doctorale. Și ei au motivat că acel transfer, deși a fost semnat de 5 profesori – și de conducători a fost semnat, au motivat că nu a fost legal. Am făcut o interpelare prin avocat și domnii de la Cluj brusc și-au schimbat tonul, au spus să nu îi mai deranjăm, că nu mai ține de ei, că ei au făcut tot ce au putut.
Comisia și-a făcut treaba, pe partea științifică a fost fără probleme, însă școala doctorală a UBB a fost cea care a zis: „Boss, nu mă mai bag!”, deși e treaba lor, ca for administrativ, să rezolve problema câtă vreme eu, în cercetare, pe partea științifică, m-am ținut de atribuții. Dacă ei au făcut o greșeală prin acel transfer (ceea ce nu au făcut, dar așa motivează comisia superioară), trebuiau să și-o asume.
Eu, între timp, m-am înscris la o altă școală doctorală, dar încă nu am apucat să susțin. Același doctorat am vrut să îl susțin, bineînțeles. Nu aveam de gând să fac alt doctorat. Dar singura problemă a fost că la verificarea prin softul antiplagiat a dat ca plagiat 100%, pentru că era plagiat după propria mea teză, care a fost invalidată practic. Al doilea doctorat l-am început la Școala de Studii Superioare a Academiei Române (SCOSAAR).
Nu m-a anunțat nimeni nimic toată vara și mi s-a spus că s-a tot încercat să se dea de mine, însă e imposibil!
Eu sunt medic specialist, am cabinetul meu privat și lucrez ca medic specialist anatomo-patolog. Am două proiecte educaționale în privat, de cursuri postuniversitare. La facultate doar predam ceea ce profesez zi de zi.
Aș putea preda, pentru că sunt doctorand, ca să predau la plata cu ora e suficient să fiu doctorand. Dar motivarea oficială este că nu mai vrea facultatea să dea la plata cu ora, ceea ce nu e adevărat. Până acum am fost cadru didactic asociat, predam cursul de histopatologie, exact meseria mea, eu sunt histopatolog.”