Locul de unde provin produsele animaliere (lapte, oua, carne etc.) incepe sa prezinte o importanta tot mai mare pentru consumatori. Pentru ca de modul de alimentare si crestere a animalelor domestice depinde din ce in ce mai mult sanatatea oamenilor de pretutindeni.
De la ferme conventionale la ferme organice
In regiunile in care conditiile ambientale mai favorabile prin prezenta irigatiilor fac posibila obtinerea unor productii ridicate de furaje si de nutret pentru animale, productia de lapte si de carne de vita, de porc si de pasare este realizata in ferme de inalta productivitate, considerate de tip “conventional”.
In regiunile in care se practica cresterea extensiva a animalelor, aproape intotdeauna cu ajutorul pasunilor, toata activitatea zootehnica impune dezvoltarea si a unor functii de protectie a mediului si a teritoriului. In ultimii ani, mai ales in aceste locatii delimitate s-au dezvoltat tipuri de ferme “organice”. In toate cazurile, tipurile de ferme “conventionale” intensive sau extensive, pot fi convertite intr-un interval de timp convenabil, la productia biologica prin adaptarea necesara a fermelor si prin metode de cultivare conforme cu normele si regulamentele in vigoarea, prefazute de legislatia specifica regionala (tari) sau disciplinara a organismelor de control (UE).
Zootehnia biologica
Prin zootehnie biologica se intelege activitatea agricola care nu foloseste substante de sinteza si aplica tehnici sofisticate, care respecta mediul, traditiile, biodiversitatea, sanatatea si bunastarea animalelor si, inainte de toate, sanatatea omului.
Raportul optim dintre productia animala si cea vegetala
O caracteristica fundamentala a cresterii organice a animalelor este existenta unei stranse legaturi dintre productia animala si cea vegetala obtinuta pe suprafata agricola a femei. Cu alte cuvinte, cresterea nu se poate concepe independent de pamant.
Numarul de animale care pot fi crescute intr-o ferma depinde de posibilitatile de imprastiere pe ha/an ca ingrasamant natural a 170 kg de azot provenit din dejectiile lor. De aci deriva, de exemplu, o incarcare la ha de animale care pot fi intretinute, in numar echivalent de 74 de purcei; 6,5 scroafe; 14 porci de ingrasat; 2 vaci adulte; 5 vitei; 3,3 vitei de 1 an pentru carne si, in cazul cresterii de animale mici, un numar echivalent de 13,3 capre; 100 de iepuroaice de casa reproducatoare; 230 de gaini ouatoare sau 580 de pui pentru carne.
Alegerea raselor
Daca sunt folosite rase rustice autohtone, caracterizate printr-o mare adaptabilitate la mediu, rezistenta la boli si longevitate, contribuind in acest fel la conservarea diversitatii materialului genetic inca prezent, acestea furnizeaza o productie mai limitata din punct de vedere cantitativ, dar deseori de o valoare deosebita din punct de vedere calitativ si organoleptic.
Hranire
Hranirea animalelor crescute dupa metoda biologica are ca scop obtinerea de lapte, carne, oua mai degraba de calitate superioara decat sa maximizeze productia in sine, cum se intampla in zootehnia conventionala, respectand in acelasi timp exigentele nutritive ale animalelor in diversele lor stadii fiziologice si productive.
Animalele trebuie sa primeasca hrana provenita in special din culturi organice. In cresterea bovinelor, cel putin 60 % din substanta uscata a ratiei trebuie constituita din furaje proaspete, uscate sau insilozate. Pentru animalele de lapte, pentru o perioada de trei luni de la inceputul lactatiei, este aprobata reducerea la 50 %. Este interzisa folosirea hranei genetic modificate si a derivatilor OMG, asa cum nu sunt premise nici fainile proteice (de exemplu, faina de soia), obtinute prin extractii cu solventi, precum si aminoacizi de sinteza.
Sisteme de adapostire
Aceste sisteme, adica de crestere in staule, trebuie sa corespunda cerintelor organice si etologice ale animalelor, fiindu-le garantata libertatea de miscare si bunastare adecvata; din aceste motive, in general, este interzisa mentinerea animalelor restrictionate in staul (grajduri). Un vitel nu poate fi tinut in cusca individuala mai mult de 7 zile si pentru toate categoriile de pasari de curte este prohibita cresterea lor numai in cotet.
Toate animalele trebuie sa poata avea acces liber la zone de pasunat sau la spatii in afara adapostului, potrivit cu conditiile lor fiziologice, starea terenului si conditiile climaterice. In incinta adapostului, circulatia aerului, nivelul de praf, temperatura, umiditatea relativa si concentratia de gaz trebuie sa fie mentinute in limite nenocive pentru animale pentru a asigura cele mai bune conditii de crestere si bunastare.
Metode de ingrijire
Starea de sanatate a animalelor trebuie sa fie ocrotita in principal prin masuri preventive adecavate, iar eventualele ingrijiri necesare trebuie sa se bazeze pe produse naturale (de exemplu, homeopatice, fitoterapeutice etc.) si pentru maxim doua cicluri pe an, pe antibiotice si medicamente alopate chimice.
Reproducere
Reproducerea animalelor trebuie sa se bazeze pe metode naturale: se aproba insamantarea artificiala, dar sunt intezise alte forme de reproducere artificiala sau asistata (de exemplu, administrarea de stimulenti si transplantul embrionar).
Cunaosterea si respectarea acestor reguli de hranire si crestere a animalelor in fermele ecologice vor aduce pe masa consumatorilor produse animaliere sanatoase, fara substante nocive sau toxice in ele.