Una din cele mai tinere zone ale Clujului are un drum ca vai de el, fara trotuare, locuri de joaca pentru cei mici si, mai grav, fara iluminat public. Panorama e uluitoare: de sub padure se ivesc blocuri peste case, gradini peste garaje, curti desenate in forme fantasmagorice, strabatute de campuri inecate in tufe si mizerie. Si, mai presus de toate, in tot acest furnicar se construieste frenetic si se vinde in draci.
De pe varianta Zorilor-Manastur, zona strabatuta de strada Edgar Quinet pare un tort urias desenat cu nuante de roz, mov, verde si galben de un copil care atunci descopera culorile. Valceaua abrupta care se intindea sub padure s-a umplut de constructii in doar cativa ani. Fara nici un plan, fara nici o simetrie, fara nici o linie dreapta.
“Nu dezvoltatorii sunt de vina pentru drumul prost si problemele cu deszapezirea pe strada asta! A fost printre primele din Cluj care au avut mai intai utilitati si apoi blocuri. E usor pentru cei de la primarie sa dea vina pe dezvoltatori, in loc sa rezolve problema “, este de parere un taximetrist, care se jura ca ar nu exista sa aiba colegi care refuza comenzile de pe Edgar Quinet.
Blocuri mari care promit de departe locuinte mai spatioase decat in oras se insira pe o fasie de teren din alt film.
Chiar in capatul strazii se lucreaza de zor la un bloc aflat sub un mal de pamant amenintator.
Pe de o parte drum noroios, pe de alta, asfalt fisurat. Vaierul unei ambulantei rasuna razbate printre blocuri de undeva din oras. Din orasul adevarat, caci e aici nu prea se vad amenajari urbane. Printre blocuri se plimba multe mamici cu copilasii in brate, in timp ce altele isi plimba pruncii in carucior de-a lungul drumului de ciment, pe langa balarii.
Nu exista pe aici nici un parculet pentru copii, nici urma de vreun tobogan, leagan sau macar ceva bancute.
“Anu’ asta a fost cum a fost pe strada noastra, pentru ca nu am avut prea multa zapada. Anul trecut, in schimb, a fost ceva de groaza. Parca ne-am izolat la capatul lumii, printre nameti”, spune o mamica iesita cu bebelusul in soarele de langa bloc.
Prietena cu care sta de vorba, si ea cu un copil mic in brate, spune ca nu a prins iarna cea grea, insa o afecteaza mult alta problema.
“Noi nu avem aici iluminat public. Cum apune soarele, cum ramanem in bezna. Aseara am iesit un pic, dar am stat numai langa bloc, nu m-am putut indeparta. S-au facut cereri si plangeri, dar se vede ca degeaba”, adauga tanara.
Un bunic venit din oras sa stea cu nepotelul s-a asezat cu el pe un zid de beton. Este singura alternativa de „recreere” din apropiere.
Toata strada e presarata de gunoaie, fie pe langa tomberoane, fie presarate prin iarba uscata de la marginea drumului.
Din loc in loc, au fost amplasate cutii de lemn in care a fost candva nisip si sare, insa acum sunt bune doar pentru aruncarea gunoaielor.
Nu exista nici un trotuar. Totul e inclinat, intrarile in parcari sunt abrupte si dintr-o parte in alta a strazii ai de urcat pieptis pante ametitoare. Multe din apartamente au inca tipla pe termopane. In mijlocul blocurilor domina stalpii de inalta tensiune, in lumea civilizata amplasati in afara zonelor locuite.
Strada Radu Gyr e o himera: nu are asfalt, e strajuita de un teren viran cu maciesi si incalceli fioroase de tufe si da intr-un fel de poteca strajuita de un gard de sarma.
Parcarile sunt improvizatii pe maluri de pamant.
Cineva a facut o mica terasa la marginea padurii.
O dovada zdrobitoare ca zona a fost uitata de puternicii momentului e lipsa afiselor si panourilor electorale. Doar doua bannere cu Daniel Buda au fost uitate la marginea padurii, ca niste cadavre, de la europarlamentare.
Totul e presarat de moloz, mormane de ciment intarit, terenuri imprejmuite cu o banda de carpe si lemne putrezite.
Cu toate astea, peste tot rasar anunturi de vanzari, de apartamente, terenuri sau case. E o zona cu potential si cu preturi ridicate, o zona “buna”, chiar daca se ofera conditii pentru lumea a treia.