Diete

Detoxifiere de primavara cu spanac

A sosit primavara si odata cu ea apar si primele trufandale legumicole. Dintre acestea, mai apreciat si cautat, datorita gustului sau deosebit cat si proprietatilor sale calorice si dietetice, este spanacul.

Spanacul face parte din familia Chenopodiaceae. Originea lui se afla in Persia, fapt dovedit de numele lui, care se trage din “ispany” sau “ispanay”, ca apoi, in latina, sa-l intalnim sub cuvantul “spinacia”. Grecii si romanii nu prea il cunosteau in vechime. In Europa, a fost adus prima data in Spania de catre arabi, apoi, in perioada Renasterii (secolul al XIV-lea) s-a extins repede. Se consuma crud sau fiert.

Spanacul contine: apa (90,13 %), proteine, hidrati de carbon, putine lipide, celuloza, acid oxalic, multe saruri minerale: Ca, P, Fe, Cu, Na, K, Cl, S, Mn, Zn, I, Ar; vitaminele A. B1, B2, B9 (acid folic), B12; clorofila, spinacina (arginina, lizina), mucilagii. Continutul de fier (Fe) este mijlociu (2-5 %). Puterea calorica este de 32 kcal la 100 de g. Este bazic. Dintre legumele verzi, are cea mai mare cantitate de vitamina A, iar carotenul continut este mai usor de asimilat.

De ce sa consumam spanac?

Cercetarile medicilor nutritionisti arata ca o concentratie ridicata de magneziu alimentar, cum este cea oferita si de spanac, determina o scadere a absorbtiei de lipide sub forma de acizi grasi. Continutul crescut in minerale al verdeturilor de primavara (urzici, stevie, spanac, laptuca etc.) nu conduce la carente de metale, cum ar fi lipsa de fier. Totodata, abundenta unor structuri chimice, rezultate din degradarea clorofilei prezente in vegetalele verzi digerate, determina o absorbtie specifica a iodului alimentar. Ca urmare, iodul patruns in sange va creste temporar secretia de hormon tiroidian, care scade depozitele de grasimi si toxine acumulate sub piele.

Spanacul este remineralizant, antiscorbutic, tonic cardiac, activator al secretiei cardiace si aliment ideal pentru persoanele anemice. Cu mult timp in urma s-a demonstrat ca clorofila care se gaseste in el se aseamana in compozitie chimica cu hemoglobina, deci ajuta la formarea sangelui. Experimental, prin injectii cu extract din spanac, s-a obtinut o usoara crestere a numarului de globule rosii datorita actiunii de stimulare pe care o are asupra mecanismului de producere a globulelor rosii.

Are efect laxativ, este usor digerabil. Contine acid oxalic, care stimuleaza miscarea peristaltica, dar care, in anumite conditii, poate forma cu calciul anorganic, prin cristalizarea acestuia, pietre la rinichi. Este contraindicat la persoanele suferinde de gastrite, ulcere si colite, precum si la cei cu litiaza oxalica.

Dar efectul sau cel mai evident il are in stimularea functionalitatii stomacului. In general, spanacul este bine tolerat de stomac si totodata prin stimularea miscarilor mucoasei intestinale favorizeaza tranzitul. Vindeca tractul digestiv, hemoroizii, reface functia deficitara a pancreasului. Este “matura” cailor digestive. Ajuta glanda tiroida, suprarenala si vederea.

Are efect asupra dintilor si gingiilor, prevenind pioreea. Vitaminele C si E pe care le contine sunt utile in impotenta, sterilitate si metabolism. Vindeca eczemele si previne scleroza. Ajuta copiii cu intarziere in crestere. Are si tirosina, mai putina decat soia sau ovazul, care ajuta tiroida, fiind de folos in hipotiroidism.

In privinta consumarii spanacului crud sau fiert, nu exista o parere unitara; cei mai multi nutritionisti recomanda folosirea spanacului crud, sub forma de suc sau salate. Asta si pentru ca acidul oxalic din spanacul crud da cu calciu combinatii utile, ajutand asimilarea calciului in oase. Prin incalzire, spanacul produce depuneri de cristale de acid oxalic, formand pietre la rinichi, si duce la carenta de calciu. Crud, contine fier asimilabil total, pe cand fiert, nu se asimileaza nici 5%. Unii recomanda prudenta in folosirea lui in stare cruda, altii indica folosirea lui fiert, pentru a se putea separa acidul oxalic de celuloza.

Folosind spanac crud in salate, combinat cu alte legume, sau fiert ca mancare, fara sa se exagereze cantitativ, spanacul nu afecteaza organismul. Totusi, este bine ca bolnavii de guta, piatra la rinichi, artrita si alte boli agravate de oxalate de potasiu si calciu sa fie foarte prudenti. Nu se va asocial spanacul cu carnea, deoarece ambele alimente contin o cantitate relativ mare de urati. Spanacul are 700 mg acid uric la 100 g; deci hiperuremicii trebuie sa il consume in cantitati mai mici.

Aflat la indemana tuturor si usor de pregatit, spanacul simplu sau in asociere cu orez, oua sau smantana, reprezinta alimentul ideal pentru toate varstele; este deci recomandat sa fie consumat atat de copii si tineri, cat si de cei varstnici, daca nu exista contraindicatii medicale.

In uz extern, ajuta la arsuri, plagi atone, pecingini. Se vor folosi frunze fierte in ulei de masline.

Dieta cu spanac

Spanacul este recomandat persoanelor aflate in convalescenta, dupa stari de epuizare fizica si psihica, bolnavilor de pancreatita cronica, dar si hipertensivilor si anemicilor. Frunzele de spanac nu trebui prea mult procesate, pentru a-si pastra elementele nutritive, vitaminele C, E, K, PP, complexul B, caroten, glucide, luteina si microelemente.

Cura cu spanac fortifica vasele de sange, ochii, inima si activeaza secretiile pancreasului. Sucul de spanac trebuie baut imediat dupa ce este stors; spalati bine un pumn de frunze, tocati-le marunt si turnati peste ele 250 ml de apa. Presati-le pentru a stoarce bine seva hranitoare si lasati-le la macerat, in sucul lor, timp de patru ore, la temperatura camerei. Amestecati o portie din suc cu doua linguri de polen si consumati pe stomacul gol.Terapia ar trebui urmata cel putin 21 de zile.

Efecte benefice are si salata de spanac crud: 100 g de frunze contin peste 500 mlg de potasiu. Cu sucul proaspat de urzica se poate face o detoxifiere a organismului. Preparatele din urzica alunga simptomele asteniei de primavara: slabiciunea generala, ametelile, apatia, migrenele.

Cura cu spanac:

–    Dimineata. Inainte de masa, cu 15-20 de minute dupa trezire, se consuma mai intai mancare de spanac (usor calduta), 80-100 g, preparata tot din frunze maruntite si fierte. Micul dejun trebuie sa fie total lipsit de alimente cu continut crescut in colesterol, cum ar fi ouale; trebuie total evitate prajelile in ulei. La 15-20 minute dupa micul dejun se serveste o salata din frunze de spanac crud. Nu se beau ceaiuri sau bauturi fierbinti sau foarte aromate.

–    Pranz. Inainte de masa se prepara o salata din frunze crude de spanac (150 g) si de stevie (100 g). Se pune numai putin ulei de floarea-soarelui si, in loc de sare, se presara putin zahar. Salata se acreste cu sos de lamaie si de portocala si se amesteca foarte bine. Nu se pune otet sau ceapa! Din aceasta salata, astfel preparata, se va manca atat la pranz, cat si la cina. La dejun, salata trebuie consumata inainte de masa propriu-zisa.

–    Cina. Masa trebuie luata cu doua ore inainte de culcare si trebuie sa fie saraca in carne. In timpul mesei se consuma 200 g de salata.

Din cauza acidului oxalic, este bine ca spanacul sa fie oparit inainte de a-l gati, si apa aruncata.

.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *