Selfie, ultima premieră a Teatrului Național Cluj, este cu siguranță un spectacol, dar nu neapărat unul de teatru. Jucat în exclusivitate de deținute de la Gherla, e mai mult o confesiune de viață pe scena teatrului, ce include povești din copilăria și din perioada de maturitate a protagonistelor.
Cele 8 deținute nu vorbesc, vocea lor fiind preînregistrată și redată în sala de spectacol, ca un alter ego al fiecărei femei, care se înfățișează în fața spectatorilor ca simple ecrane pe care se proiectează povestea lor de viață. Jocul proiecțiilor se realizează pe cearșafurile cu care sunt dotate fiecare dintre cele 8 femei și pe cuburile pătrate care servesc drept suport de lumini, de oameni și de lumânări.
Spectacolul durează o oră, prima jumătate fiind rezervată istorisirilor din copilăria celor 8 protagoniste, povești tragice despre deportări în care bunicii actualelor actrițe amatoare au fost nevoiți ca, de foame, să își mănânce copiii decedați, dar și povești despre credință, povestiri rurale din perioada interbelică, însoțite de un fond sonor cu romanțe sau muzică populară. O parte dintre povestiri sunt interesante ca detalii biografice, istorice, altele sunt banale, iar unele nu se înțeleg din cauza calității precare a înregistrării audio.
În cea de-a doua parte a spectacolului, cele 8 femei încearcă să se definească, „cine sunt”, prin intermediul unor noțiuni simple ca: „mamă, soție,fiică” (sau, pur și simplu, „eu, cu defecte și calități”), încercând să ajungă la sufletul spectatorilor prin detalii din viața intimă, de familie, povestind, pe fondul unor proiecții cu desene naive ale copiilor lor, cât de mult își iubesc familia, cum copiii lor știu că ele sunt la muncă sau la spital, nu la penitenciar, și cu câtă nerăbdare sunt așteptate acasă.
Piesa nu trebuie judecată în funcție de valoarea ei estetică, ci socială, pentru că nu se poate cere de la aceste actrițe amatoare rafinament artistic sau catharsis.
Spectacolul merită vizionat și aplaudat sub aspectul rolului său social, de reintegrare a acestor femei, poate chiar de conștientizare, odată ajunse în fața spectatorilor, a propriei lor vieți. Pentru spectatori, o astfel de piesă poate constitui, de asemenea, un avertisment, că oameni la fel ca ei, cu o viață de familie, cu rude, cu prieteni, cu trăiri sufletești ca ale oricărui om, pentru o greșeală au ajuns după gratii, un avertisment că penitenciarul este deschis oricărui om care greșește sub aspect legal, justiția fiind indiferentă la dramele de familie pe care privarea de libertate le creează.
Aplauzele de la finalul acestei premiere, cu o durată neobișnuit de mare, au fost probabil generate de o reacție simpatetică a publicului impresionat de trăirile celor 8 femei care și-au deschis sufletul, chiar și prin intermediul unor proiecții, în fața semenilor lor, dezvăluindu-le detalii intime, care ajung la suflet.
La modul obiectiv, privind rece lucrurile, piesa merită aplaudată pentru inițiativa regizoarei Andreea Iacob de a crea un liant teatral între cele două lumi, între „închisoarea” de afară și cea instituționalizată. Însă pornirea publicului de a aplauda în picioare, repetitiv, minute în șir, a fost poate prea mult. Totuși, scena mică a Teatrului Național, studioul „Euphorion”, a văzut multe piese de o valoare artistică reală, piese care nu au fost aplaudate nici un sfert cât „Selfie”-ul deținutelor de la Gherla.
Dacă poveștile de viață, lipsite totuși de un fond artistic, au ajuns să fie aplaudate în picioare 10 minute de publicul clujean, în timp ce adevărata artă primește doar 3 minute de aplauze din poziția așezat, e trist! Într-o societate însă în care nerespectarea legii este privită cu ușurință, cu superficialitate, poate că atitudinea publicului clujean este de înțeles.
8 deținute de la Penitenciarul de Maximă Siguranță Gherla, Secția exterioară Cluj-Napoca, au avut mai mare succes la public decât actorii cunoscuți ai Teatrului Național. Asta poate ar trebui să ne pună pe gânduri. În rest, felicitări pentru Andreea Iacob, pentru demersul ei comunitar!
Spectacolul va intra în repertoriul Teatrului Național Cluj și va mai putea fi urmărit în 5 octombrie, dată pentru care biletele sunt deja epuizate, dar, cel mai probabil, va fi programat și în următoarele luni ale actualei stagiuni.