In ultima saptamana, mai multi cetateni ai Clujului locuind in cartiere diferite au chemat NCN in ajutor ca sa filmam si sa aratam lumii cum Cluj Arena, pasajul de la Gara, strada Dorobantilor si anexele Pietei Marasti au devenit buda publica a celor mai needucati dintre noi, unde pisatul si cacatul, impreuna cu cersetorii si lebenitele acrite se transforma in noul brand olfactiv al orasului.
In fotografia de mai jos, captura din zecile de instantanee filmate luate de NCN, se vede clar cum a ajuns parcarea de la Cluj Arena:
In ciuda celor de mai sus, un taranete pe nume Radu Ratiu, un primitiv ce indeplineste sinecura de sef al Cluj Arena, ne-a spus ca nu vorbeste cu NCN fiindca prezinta numai minciuni.
Carcaletele asta politic, sluga unsuroasa a lui Alin Tise si care toata viata sa a fost platit din bani publici, ba ca si sefulet, consilier sau sef de stadion, ba ca si intepat la banul public (vezi AICI), guvidul asta care a condus Cluj Arena spre starea de faliment, el este cel care ne spune ca ce am filmat noi, adica rahatii managementului sau, sunt minciuni. Mitomanie administrativa.
Si atunci mi-am adus aminte ca nu am mai scris nimic despre gaunosii Clujului de multa vreme. Despre cetatenii orasului care zbiara cu gura ca de sarpe ca vai! ce rau pute!, ca e plin de tigani, ca Boc nu face nimic!, dar tot ei sunt cei ce se duc ca niste fantome parsive la vot si il mai aleg o data pe Boc. Si pe Tise, si pe slugile lor lombroziene.
Sunt sigur ca ati uitat de studiul dat publicitatii acum 4 ani de Institutul Roman pentru Evaluare si Strategie asupra sectorului Cultural din Cluj, la cerinta asociatiei “Cluj-Napoca 2020 – Capitala Culturala Europeana”. Ni-l putem reaminti AICI.
Inca mai sunt acolo niste cifre socante, unii s-au grabit sa le critice, altii sa le aprecieze, eu am incercat sa le comentez. In primul rand, sa tinem minte ca orice conversie a procentelor din esantionul de 1098 de persoane sondate se face la populatia ce locuieste in Cluj-Napoca si are peste 18 ani. Am calculat si este vorba de un pachet de aprox. 270 000 de locuitori.
In al doilea rand, as remarca faptul ca studiul se refera la clujeni, si nu este un studiu despre Cluj.
Consumul de cultura al tuturor locuitorilor din Cluj-Napoca se schimba radical daca ii luam in barca si pe studenti.
Unii au spus ca sunt dezamagiti, eu nu sunt.
Am simtit pe pielea mea multe dintre cifrele din sondaj, asa cum multi altii, carora le pasa ca acest oras inca nu este o comunitate, stiau de multa vreme ca clujenii sunt provinciali, ignoranti, superficiali, dar mandri. Adica romani, caci asta e marea palma pe care studiul o da pe obrazul mandrilor clujeni – cifrele sterg pe jos cu ocosenia si mandria celor ce se cred mai presus decat restul ardelenilor, numai pentru faptul ca locuiesc in inima Transilvaniei, de multe ori abia a doua generatie in pantofi.
Cluj-Napoca este un oras in suferinta, si nu pentru ca clujenii l-au ales de 3 ori pe Funar si de 4 ori pe Boc, dovedind un infricosator conservatorism, ci pentru ca acesti doi oameni au devenit la un moment dat in carierele lor piedici in calea dezvoltarii Clujului.
Bürgermeister-ii Clujului n-au fost niciodata in slujba cetatenilor, ci slugile defectelor lor.
Funar a distrus Clujul cu obsesiile lui, Boc il seaca de puteri prin incompetenta angajatilor, prin populism, prin lipsa de chef si prin lipsa de solutii.
Daca am fi in 1992, poate ca cifrele din studiu nu ar frapa.
In 2017, chiar si in 2017, cifrele din studiu sunt inca lovituri morale de bici pe constiintele tuturor politicienilor ce s-au perindat sau inca mai freaca jilturile puterii locale.
Da, stiu, nu le pasa. Da, stiu, nu va pasa. Dar ar trebui sa va pese.
Din studiul IRES, asa cum il voi „psihanaliza” eu in cele de mai jos, reiese clar ca foarte multi dintre clujeni sunt mitomani, culturnici, ignoranti si provinciali.
Daca am privi insa doar asa, n-am fi cu nimic mai buni ca politicienii. E usor sa ii faci prosti pe toti si tu sa te multumesti in fata televizorului ca esti mai destept.
Pentru toti cei ce iubesc acest oras, trebuie sa devina o tema de casa permanenta a mintii cum sa facem sa devenim impreuna mai destepti, mai obiectivi, mai educati, mai toleranti, mai deschisi la minte.
Faptul ca unii clujeni din studiu au nominalizat ca simbol cultural reprezentativ al orasului „statuia lui Stefan Cel Mare” care, in fapt, nu exista, nu e cel mai ingrijorator lucru.
Ingrijorator e ca 75 la suta dintre cei intervievati au ales enspe variante de simboluri si pseudosimboluri. Asta arata ca orasul Cluj-Napoca are putine simboluri culturale cu adevarat reprezentative, ca administratia nu face nimic pentru a le „imprieteni” cu cetatenii, ca suntem o adunatura de cartiere ce cred ca in acest oras doar Teatrul e institutia unde se produce cultura sau care o simbolizeaza.
Faptul ca 8 la suta dintre clujeni au nominalizat statuia lui Matei Corvin drept simbol cultural, fata de abia 4 la suta romanii „verzi” care l-au ales pe Marele Avram Iancu, ne arata nu ca ungurii-s mai tari, ci ca statuia lui Avram Iancu n-a trecut testul inimii din punctul de vedere al frumusetii si prestantei, ca Avram Iancu ar merita o statuie mai frumoasa si ca actuala chiciosenie cu tulnicele ei ar putea fi usor data fara revolte sociale „majore”. Inca o lovitura grea vine de la clujeni pentru TIFF.
Asa cum estimam intr-un alt editorial, TIFF nu a prins la clujeni, marea masa a locuitorilor orasului nu l-au adoptat (sigur, cu saizeci si ceva la suta dintre clujeni care nu au fost deloc la cinema in ultimul an, e greu…). Urmeaza partea cu cat de des folosesc clujenii mijloacele de comunicare in masa. Evident, cifrele sunt groaznice.
Nu mai dezvolt starea precara in care se afla presa locala.
Dar sunt speriat ca peste 100 de mii de clujeni nu citesc nicio carte, ca nu folosesc computerul si nici internetul.
Un oras de 5 stele are 100 de mii de oameni total neinformati in problemele locale, are peste 100 000 de oameni care primesc informatii doar de la televizor. Unii ar da din cap dezaprobator vazand ca 61 la suta dintre clujeni nu au fost in ultimul an la teatru. Si astea sunt cifrele de acum 3 ani. Sunt convins ca e la fel si azi.
Eu zic ca sunt la fel de multi care nu au fost niciodata la teatru. Dar cred ca e irelevant faptul ca 75 la suta dintre ei nu au fost la opera. Nu asta arata in mod necesar gradul de incultura al urbei.
Ma ingrijoreaza in schimb faptul ca 62 la suta dintre ei nu fusesera in ultimele 12 luni la cinema, un mijloc de divertisment accesibil pe care cetatenii nu il folosesc sau il refuza. Faptul ca 40 la suta dintre clujenii get-beget nu au participat la niciun eveniment sau sarbatoare locala arata cat de mica e dorinta de implicare in viata Cetatii.
Arata ca Primaria cheltuieste o gramada de bani pe tampenii de spectacole cu mici si bere care nu ii conving pe oameni sa iasa din casa. Arata ca edilul orasului nu a gasit calea spre inima celor pe care ii slujeste astfel incat sa le aduca putina fericire ca sunt parte din acest oras.
Surghiuniti intre peretii de beton din Marasti, Manastur sau Gheorgheni, clujenii nu ies la aer sa ii vada pe marii artisti ai lumii ce ne calca orasul, desi organizatori mici si mari au facut si fac eforturi serioase sa aduca nume importante la Cluj.
Cand un oras refuza sa iasa din casa avem o problema de depresie sociala care se adanceste de la an la an si care este netratata de autoritati.
Viata clujenilor nu e de calitate, bietii oameni se invart intre puncte fixe casa-troleu-serviciu-supermarket si repetir.
Sunt convins ca, daca s-ar face un sondaj si mai aplicat, am afla ca sunt foarte multi clujeni care nu au fost in centrul orasului de ani de zile.
Clujenii nu ies la restaurant. Peste 140 000 de clujeni maturi nu au mancat niciodata in ultimul an la Vikingi, Baracca, Fair Play, zeci de mii de barbati din Cluj nu si-au mai scos nevasta la cina in ultimul an si, sunt sigur, in ultimii ani. O sa ziceti ca nu sunt bani de niciunele. Ei, pe dracu’! Nu sunt 60 de lei intr-o familie sa papi o cina la restaurantul Perla?
Acest oras nu socializeaza, refuza sa socializeze, acest oras nu se bucura nici macar de acest moment de calitate.
Acest oras este abrutizat. Acest oras mai danseaza doar la nunti. Acest oras nu mai colinda. Acest oras nu se mai viziteaza duminica intre familii, orasul acesta nu mai are musafiri.
Acest oras sta in mall-uri, acolo unde clujenii se simt in siguranta. O siguranta vulnerabila.
Cluj-Napoca are peste 50 de mii de oameni care asculta des muzica populara. O sa sara melomanii de cur in sus ca vaaai! ce oras de tarani!
Nici vorba, e un lucru valoros ca clujenii respecta si folosesc folclorul, chiar daca o explicatie evidenta e ca multi sunt cei veniti de la tara sa isi gaseasca un rost la oras sau se trag din familii de tarani adevarati. Cui ii e rusine de traditii si de cant e un bou.
Mai rau este ca mai marii Clujului insista pe organizarea de evenimente platite din bani publici care nu ii capteaza pe acesti doritori de folclor. Scenele pline de Loreen, Voltaj si Directia 5 ii conecteaza doar pe tineri. Restul sunt pur si simplu ignorati.
Clujenii isi doresc parcuri si un Centru decent. Nu ii asculta nimeni, administratiile locale le-au refuzat ani de zile aceste dorinte. Parcurile sunt putine si chelite, nu ai voie sa iti plimbi cainii, in parcuri nu se intampla nimic.
Refuzul de a-si spune pasurile, de a isi face vocea auzita, este un semn ingrozitor pentru mine. Caci in absenta maselor care sa ia atitudine, politicienii se simt perfect si fac ce vor ei, ii abuzeaza. Pe clujeni nu i-a invatat nimeni (si nici nu a avut interesul cineva) sa se revolte atunci cand administratia ii opreseaza.
Clujenii au pareri, dar la televizor sau in bucatarie. Este clar de ce isi permit alesii sa ii ignore, sa ii minta. Ei stiu ca clujenii pot fi sugrumati si abuzati fara consecinte.
Clujenii mint cand spun in sondaj – peste 58 la suta – ca participa la activitati culturale in orasul lor. Dar e o minciuna dulce. E un deziderat.
Ar vrea sa participe si ei cred ca participa chiar si cu vorba.
Neavand exercitiul implicarii efective, ei cred ca pot contribui cu intentia exprimata verbal. Cata putere de participare potentiala exista in acesti clujeni si cate s-ar putea face cu ea daca ar exista cineva sau ceva care sa ii uneasca pentru un tel!
Cate sanse ratate an de an!
La modul ideatic, ei cred ca participa la viata Cetatii. In fapt, ei stau in case, cumva tematori si nestiutori, nu stiu cum se face practic pasul spre implicare.
Un slide amuzant este cel in care clujenii marturisesc inocent ca au acasa enciclopedii si dictionare de limbi straine.
Necitindu-le, cum am aflat tot de la ei, este evident ca ele nu au depasit functiunea de bibelou prin care ei sa mimeze statutul de intelectuali traitori in inima Transilvaniei.
Rau este ca peste 80 de mii de oameni nu au nici macar o carte de beletristica in casuta lor. Si dulce amar este ca ei mint copilareste, tot in numar convertibil din procentul sondajului, adica 80 000, ca au un instrument de muzica in casa.
Am spus o data ca Clujul nu-i decat un oras intre doua OMV-uri. Poate ca am fost prea dur, dar remarca nu e lipsita musai de adevar.
Doar ca nu trebuie sa privim atat de dur lucrurile cum o faceam si eu acum cativa ani. Ci cu intelegere. Cu deschidere. Cu dorinta de a merge mai departe pentru a construi comunitatea pe care inca nu o avem.
Sa credem cu tarie ca putem schimba un lucru, oricat de mic, in noi. Sa aducem o contributie constanta pentru a umple orasul cu un singur Suflet. Uite, eu cred ca prin acest text am contribuit cu ceva la acest oras. Poate ca nu e destul, poate ca efortul meu de a scrie timp de doua ore acest text in speranta ca si parerea mea conteaza o sa fie privit cu reticenta.
Nu de reticenta avem nevoie acum, ci de noi. Sa ne gasim pe noi in noi si sa ne ridicam impreuna cu Orasul. Dar vorbim frumos de prea multa vreme si nu facem nimic