Viciu de refractie caracterizat prin reunirea razelor luminoase venite din departare (de la distanta de 5 m) inapoia retinei si care are drept consecinta formarea neclara a imaginilor obiectelor aflate in apropierea privitorului poarta numele de hipermetropie.
In primii sase ani de viata, toti copiii sunt putin hipermetropi. Daca pana la aceasta varsta, ochiul nu a ajuns la dimensiunile normale, se instaleaza hipermetropia, iar daca aceasta este supradimensionata, miopia. De aceea, se recomanda parintilor sa se prezinte la oculist la cel mai mic semn de alarma (inrosirea ochilor, tulburarea vederii, dureri de cap, greturi, varsaturi), mai ales ca acestia din urma, incepand scoala, vor trebui sa faca fata unor eforturi neobisnuite pentru ei, cu o solicitare nervoasa si oculara din ce in ce mai intensa. Faptul este cu atat mai important cu cat ambele defecte oculare pot fi ameliorate sau vindecate, la o aplicare precoce si corecta a tratamentelor specifice, coroborate cu corectarea vederii cu ajutorul ochelarilor.
Cel putin la aceasta varsta, capacitatea de acomodare a ochiului este destul de mare, dar efortul prelungit atrage devierea spre radacina nasului a unuia dintre globii oculari, cu formarea a ceea ce medicii numesc strabism convergent. Neglijarea prezentarii la medicul specialist si neaplicarea mijloacelor corective duc la pierderea, aproape irecuperabila, a vederii cu ochiul respectiv.
Hipermetropia se mai poate produce in urma extirparii cristalinului (in cataracta) sau prin micsorarea diametrului anteroposterior al ochiului (hipermetropie axiala); pentru acest din urma caz, se considera ca fiecarui milimetru de scurtare a diametrului anteroposterior al ochiului ii corespund trei dioptrii.
In toate situatiile, corectia se face cu ajutorul ochelarilor cu lentile convergente (biconvexe, notate cu +). Lipsa de coordonare a activitatii globilor oculari, ca urmare a modificarii insertiei muschilor oculari extrinseci de la unul sau de la ambii globi oculari, determina strabismul, care, dupa natura devierii axelor oculare, poate fi convergent, divergent, orizontal sau vertical.
Fitoterapia poate contribui, de asemenea, la remedierea bolii, prin folosirea unor specii (bradul, molidul, coacazul-negru, morcovul, cretisoara, galbenelele sai traista-ciobanului) care maresc acuitatea vizuala, intaresc vederea si fortifica musculatura ochilor.
Opusul hipermetropiei, este miopia. In aces caz, reunirea razelor luminoase venite din departare intr-un focar situat inaintea retinei determina dificultati majore in distingerea cu claritate a obiectelor aflate la mai mare departare de privitor, datorita faptului ca, dupa focalizare, fascicolul de raze se desparte din nou, iar pe retina, in locul unui singur punct, apare un cerc de puncte. Imaginea se limpezeste prin apropierea factorilor interrelationati, fara eforturi suplimentare de acomodare.
Desi exista si cauze obiective (diferite leziuni organice cu evolutie maligna), se apreciaza ca miopia este consecinta unui sistem nervos tensionat, ca urmare a suprasolicitarilor fizice si intelectuale. Totusi, este de semnalat caracterul progresiv al afectiunii (la copii, chiar la varsta de 6-7 ani, se poate ajunge la 10-12 dioptrii, ca urmare a cresterii ochilor in dimensiuni, corelat cu rezistenta mai slaba a scleroticii, ceea ce determina modificarea formei ochiului, de la sferic usor turtit la poli, la ovoidal, cu repercursiuni asupra retinei), care poate duce la alterarea grava a fundului de ochi si, cu timpul, la afectarea ireversibila a vederii.
Miopia scolara, care apare in jurul varstei de 10-12 ani, cauzata de citirea la lumina insuficienta din carti cu litere prea mici, este mai putin periculoasa, intrucat rareori se ajunge ca boala sa progreseze la mai mult de 2 dioptrii.
Pentru preintampinarea agravarii bolii, se fac urmatoarele recomandari:
– optimizarea conditiilor (lumina suficienta si venita din stanga, iar distanta pana la obiectul privit sa fie de 20-25 cm) si a regimului de lucru (cel putin ½ ora repaus dupa 2 ore de munca, pentru a da posibilitate retinei sa se odihneasca), schimbarea locului de munca (de la activitati de interior la cele de exterior) sau chiar intreruperea temporara a activitatii (in cazul copiilor ci tendinta exagerata de deteriorare a vederii);
– renuntarea la eforturile fizice exagerate sau bruste (dezlipirea de retina este o complicatie frecventa si grava a bolnavilor cu miopie avansata);
– corectarea deficientei cu ochelari cu lentile divergente (biconcave, notate cu semnul -), care nu au intotdeauna aceeasi valoare la ambii ochi.
Pentru ameliorarea bolii, fitoterapia recomanda, ca adjuvante, plante (afinul, coacazul-negru, trandafirul-rosu, morcovul, telina, cornul, craitele sau vulturica) cu efect sedativ, radioprotector, care determina cresterea puterii de adaptare a ochiului, maresc acuitatea vizula si fortifica muschii oculari.