De CUG – Combinatul de Utilaj Greu, gigantul industrial al Clujului, locul in care si-au castigat painea mii si mii de clujeni in anii comunismului, nu se mai vorbeste de ani buni. A fost divizat, s-au facut fuziuni, apoi au venit nemtii de la Max Aicher si toti au asteptat Schimbarea. Anii au trecut, minunea nu a mai venit si din gloria combinatului s-a ales un decor de filme horror, prabusit, ruginit, jefuit, cu cotloane intunecoase si murdare, locuit de lighioane. Nici compania din Germania, nici reprezentantii de la Cluj nu au dorit sa spuna nimic despre ce se intampla acolo.
Cand te apropii de CUG, dintre blocurile soioase din Iris, pare inca un mastodont: indicatorul cu cele trei litere se inalta inca maret langa sosea, iar in fundal furnale inalte impung norii, in tandem cu cateva cladiri subtirele. Un palc de indicatoare spre depozite en-gros, restaurante si firmulite locale te intampina. Doua fete din cartier se reazama sagalnic pe gardulet, langa ele. In cealalta parte, pitit sub un copac stufos, chioscul portarului de la una din portile fostului combinat are in crestet o inscriptie enigmatica: Checkpoint Charlie.
Checkpoint Charlie a fost un punct de frontiera pe strada Friedrichstraße din Berlin, creat după ridicarea zidului Berlinului, conceput pentru tranzitia militarilor forțelor aliate. In anul 1961, la punctul de control Checkpoint Charlie/Friedrichstraße a avut loc așa-numita “confruntare a tancurilor”.
Checkpoint Charlie a devenit, astfel, simbol al confruntării între SUA si URSS si cel mai faimos punct de trecere al Berlinului.
Un sir de fabricute vopsite in culori vesele se insira apoi dincolo de gardul CUG-ului, iar cladirea care din departare parea eleganta se infatiseaza la apropiere neagra, cu geamuri sparte si grilaje de metal ruginit. “Inchiriez birouri”, scrie mare pe un cearceaf atarnat intre geamuri. Diverse birouri au panouri pe peretii cladirii. Chiar si Directia Agricola are un punct de lucru aici, la capatul Clujului.
Treci de fosta intrare principala si intri cu masina ca-n branza printre cele doua porti mari si albastre, deschise larg, caci portarul sta la taclale cu niste muncitori. Hale fantomatice se insira de o parte si de alta a drumului spart, unele inconjurate cu sarma ghimpata, si ea ruginita de mult si napadita de balarii agatatoare.
Pe una din halele dezafectate se mai poate citi inca o denumire fabuloasa: Forja Grea. Cine vrea neaparat, poate ajunge pana sus, la litere, pe scara galbena de inceniu de alaturi. Aleile dintre fostele hale se intersecteaza, sageti ruginite ies din tufisuri aratand spre firme care s-au adapostit pe aici in anii trecuti. Un turn de apa se inalta imperial dintre cladirile ruginite, la concurenta cu furnalele supravietuitoare.
Firma Diferit isi parcheaza utilajele pe o bucata ingrijita de beton, insa gunoaiele care au depasit de mult recipientul pentru deseuri strica toata buna impresie. O haita de caini vagabonzi isi are teritoriul in mijlocul haosului de cladiri paraginite, schele vechi, tufisuri si tevi si felul in care latra schelalait te avertizeaza ca nu e bine sa te aventurezi prea departe.
Chiar langa ei, in fata cladirii pe care inca mai scrie Turnatorie Fonta, cineva a amenajat un ansamblu suprearealist, cu un scaun albastrui si un balot galben, aranjate frumos in coltul usii mari de fier. O privire prin geamurile sparte iti ridica parul pe ceafa, e mai infricosator decat te astepti, parca e un salas de zombies din filmele de la Hollywood.
Iesirea din labirintul groazei de la CUG e la fel de serena, rupta parca dintr-un film sud-american: nimeni nu te intreaba nimic, ba il si vezi cu coada ochiului pe portar cum ciocneste bere cu un localnic, chiar langa ghereta.
CUG a fost inaugurat in 1970. La acea vreme era o unitate moderna de productie de echipamente energetice, faimoasa in toata tara pentru cazanele fabricate aici, in special cele cu abur, cazane de apa calda, cazane cu destinatie speciala, echipamente pentru central termice sau arzatoare. In 1976 a avut loc o extindere, s-au construit fabrica de oxigen, sectia de scularie, statia de aer comprimat sau cai ferate interne. In 1980 au mai fost construite alte sectii, laboratoare, instalatii si cuptoare, astfel ca in 1985 combinatul avea nu mai putin de 8.500 de angajati. Dupa ’89, CUG s-a divizat in 8 societati (Fortpres, Termorom, UNIMET, TCM, PSA, Tehnomag, ERS și Fortur). Trei dintre acestea, Fortur, ERS și PSA, au fuzionat în 1999 devenind CUG. Numarul de angajati din 2002 a ajuns la 617. In 2006, concernul german Max Aicher a preluat CUG-ul.
“Cu siguranta, obiectul Max Aicher este repornirea combinatului”, au declarat atunci reprezentantii nemtilor.
De atunci, compania este reprezentata de firma S&MG SRL Cluj-Napoca, vanzarea nu a fost lipsita de controverse si s-a speculat ca e vorba doar de interese imobiliare. Anii care au urmat au fost marcati de un scandal in care administratorul Ottmar Gehl a fost acuzat pe rand de inselaciune, santaj, vanzarea neautorizata a unei parti din combinat. Procesele continua, insa cei care reprezinta firma nu vor sa dea informatii despre evolutia companiei.
“Cum va permiteti sa intrebati ce vrea sa faca patronul nostru din Germania cu firma lui privata?”, a “raspuns” cu voce guturala un director din firma S & MG SRL, dupa care a trantit telefonul, fara sa se prezinte.
Firma S&MG SRL din Cluj-Napoca figureaza pe site-ul Ministerului Finantelor ca inregistrata din aprilie, 2005, iar la profil au trecut “Activitati de servicii anexe pentru extractia mineralelor”. In 2012 avea 14 angajati, cifra de afaceri neta de 4.739.581 lei, venituri totale de 5.276.543 lei, cheltuieli totale de 8.870.410 lei, profit zero si pierderi de 3.593.867 lei. Activele imobilizare valorau 83.598.422 lei.
La Primaria Municipiului Cluj-Napoca firma S&MG nu figureaza cu restante la bugetul local, dar nici cu cereri pentru autorizatii de demolare, instrainare, renovare sau altele de acest fel.
Desi la sectiunea de Presa de pe site-ul lui, oficialii companiei Max Aicher se lauda ca “ne ocupam de toate solicitarile individual și personal”, nu au remis nici un raspuns la solicitarile Ziar de Cluj, desi e-mailul a fost trimis in 26 iulie.
Au ceva de ascuns nemtii care detin CUG, simbolul Clujului industrial?