Analiza

CTP Cluj-Napoca a ars motorină de zeci de milioane de euro, luată fără licitație de la compania Oscar Downstream. Din categoria să facem Clujul neprietenos pentru mașinile personale, ca să devină prietenos pentru conturile lui Alin Niculae

Cum vă mai scriam, este simplu să faci afaceri în România: trebuie doar să fii încuscrit cu cine trebuie, să faci parte din partidul aflat la guvernare și să te doară-n bască de lege. În fond legea are atâtea portițe încât tot ceea ce nu este interzis expres se poate face. De aceea cuvântul posibil există aproape în fiecare lege sau normă legală din România – să poată și judecătorii interpreta, să mănânce și gura lor flămândă ceea ce li se dă pentru a se putea profita din orice poziție de fătuca aia oarbă și cu balanța.

Dar până să intrăm în tema ”Clujul pentru oameni, nu pentru mașini”, să citim niște declarații de-ale lui EmilBoc, date pe parcursul anilor:

  • 2018 – „Obiectivul nostru este ca după anul 2025 întreaga flotă de transport public din oraş să fie una nepoluantă”, declara Emil Boc, primarul Cluj-Napoca.
  • 2020 – O altă declarație susținea că orașul Cluj-Napoca dispune deja de cea mai nepoluantă flotă de transport în comun din România și că administrația își propune ca, până în anul 2026, întreg transportul public din municipiu să fie nepoluant.
  • 2021 – Primăria Cluj-Napoca susținea că mobilitatea reprezintă o prioritate, astfel obiectivul stabilit de municipalitate pentru 2030 era ca toată flota de transport în comun din oraș să fie electrică, nepoluantă, pentru a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efecte de seră din municipiu și zona metropolitană.

Numai că, Compania de Transport Public Cluj-Napoca, companie de stat aflată în subordinea Primăriei, cumpără anual aceeași cantitate de motorină, deși, din declarații publice municipiul ar deține mai multe autobuze electrice, troleibuze și tramvaie decât în 2016. Însă, potrivit informațiilor publice disponibile pe platforma SEAP,cumpără, anual, la fel de multă motorină, iar CTP a cumpărat autobuze Diesel inclusiv în 2020 și inclusiv second-hand. Iar ca să vă fie clar despre ce urmează să vorbim, flota electrică achiziționată până în prezent nu este folosită integral!

Dar a cumpărat ”dizăl” și în 2022!

CITEȘTE ȘI: Autobuzele electrice nu mai reprezintă o prioritate: Compania de Transport Cluj vrea să cumpere 3 autobuze DIESEL cu peste 500 mii €

CITEȘTE ȘI: Municipaliteatea mai “articulează” 30 de milioane de euro în 40 de autobuze electrice. Care OSĂ stea în depou cam ca şi celelate

Compania Oscar Downstream, cel mai ma­re jucător independent din piaţa petrolieră controlată de Alin Niculae, a încheiat zeci de contracte cu instituții, autorități și companii publice, ajungând la un moment dat la o cifră de afaceri de un miliard de euro pe an.

Printre abonații săi s-au numărat Compania Națională CFR Călători, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Aeroportul Otopeni sau Electrocentrale Deva.

Oscar Downstream a prins contracte bănoase și cu mai multe companii locale de transport public, cum ar fi cea din Cluj-Napoca, care a cumpărat de la firma lui Niculae motorină de zeci de milioane de euro.

VIZIONAȚI un material realizat de Realitatea TV despre ”Băieții deștepți” protejați de ANAF și cum Alin Niculae a realizat profituri uriașe în industria petrolieră

În ceea ce privește momentul în care Emil Boc a întors armele, ca la 23 august, împotriva zecilor de mii de parcări pe care le promitea prin toate cartierele Clujului, în campaniile electorale din 2004, 2008 și 2012, și un material din Gazeta de Cluj (din 2015) ne arată cum subit eco-primarul nostru a băgat 10,3 milioane de euro în conturile unei firme protejate de Blejnar.

CITEȘTE ȘI (material din 2013): Primaria arunca milioane cu dedicatie catre firme contestate

Acel Blejnar, șef al ANAF, arestat și împârnăiat pentru fapte de mare corupție, făcute la adăpost securisto-politic. Până când s-a crezut mai deștept decât cei care l-au protejat.

În 2012, Primăria lui Boc a băgat în conturile firmei Oscar Downstream aproximativ 16 milioane de lei, în 2013 municipalitatea clujeană a plătit aceleiași firme circa 9 milioane de lei, iar anul trecut, Primăria Cluj-Napoca a plătit două contracte, unul de 11.277.866 de lei și altul în valoare de 10.532.826 de lei firmei Oscar Downstream. Se pare că această societate are un abonament la primăria lui Boc pentru furnizarea de motorină ținând cont și de faptul că firma nu este producător de combustibil, ci distribuitor.

Iar schema de achiziție continuă și în ziua de azi!

În februarie 2022, Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A. (CTP) a organizat o negociere fără publicare prealabilă a unui contract de furnizare de motorină în valoare de 27.695.650 lei. Banii au mers către Oscar Downstream, contractor al CTP Cluj-Napoca de cel puțin 10 ani. S-a cumpărat motorină pentru activitatea de transport public de călători, în cantitate de 5.000 tone. Și contractul de furnizare motorină pentru perioada 2020-2021, este în aceeași cantitate de 5.000 de tone și s-a semnat în 29 decembrie 2020, fiind în valoare de 18.420.050 lei.

Ca întotdeauna, ofertantul câștigător a fost tot Oscar Downstream. 

Relațiile contractuale s-au derulat după aceeași rețetă, cu aceeași finalitate, 4.900-5.000 de tone de motorină de la Oscar Downstrea și în anii dinainte. S-au plătit 25.842.450 lei în 2019-2020, 26.912.578.7 lei în 2018, 22.562.496 lei și 10.364.472 lei în 2017, 10.224.305 lei și 9.427.470 lei în 2016 și 11.644.187 lei în 2015. Și, tot așa, coborând pe scara amintirilor, până în 2012.

CITEȘTE ȘI: ECO-SMART: Peste 27 MILIOANE lei pentru furnizarea motorinei în 2022 Companiei de Transport din Cluj

Dar cum menționam, toate marile societăți de stat din România au avut abonament la Oscar Downstream. CFR Călători SA a atribuit în decembrie 2013, fără anunț de participare, un contract de 48,6 milioane lei (motorină Euro 5 pentru motoare Diesel), iar printre celelalte instituții de stat care au avut ”abonamente” la acest distribuitor de combustibil au fost (mai sunt) Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR), Aeroportul Otopeni, Electrocentrale Deva şi câteva complexe energetice din țară.

Într-un raport trimis de Curtea de Conturi către ANAF, condus la data respectivă de Sorin Blejnar, se demonstra că există o rețea prin care se fraudează statul, iar din această rețea face parte și SC Oscar Downstream. Inspectorii de la Curtea de Conturi l-au înștiințat chiar pe Blejnar de această filieră prin raportul 43.809/11.08.2009, însă cei de la ANAF nu au reușit să găsească nimic.

”Prezentăm schematic un caz care a putut fi analizat de echipa de control, dar fără a exclude posibilitatea existenței și a altor antrepozitari care ar fi putut avea relații comerciale cu societățile menționate mai jos, în scopul sustragerii de la plată accizelor și TVA către bugetul de stat. Oscar Downstream SRL importă produse energetice la punctul vamal Constanța, aceasta depozitează produsele în depozitul său propriu din Craiova și/sau în antrepozitul fiscal al Oil Terminal Constanța. Ulterior, Oscar Downstream SRL livra respectivele produse energetice, din aceste depozite, în regim suspensiv de la plată accizelor, către antrepozitele fiscale autorizate, printre care și antrepozitele fiscale intermediare: Eco Ledo Net (Năvodari), Eco Oil Recicling (Argeș), Slov Oil Line (Arad), Valkar (Constanța) și Excella Real Grup (Constanța). Activitatea de comercializare de produse energetice de către Oscar Downstream prin intermediul antrepozitelor intermediare a fost întotdeauna de scurtă durată (câteva luni), astfel încât să nu poată fi urmărită sau controlată de autoritatea fiscală”, se arăta în raportul transmis de Curtea de Conturi președintelui ANAF.

Ulterior acestor sesizări, inspectorii fiscali au ”depistat” că antrepozitele dispăruseră.

În cadrul anchetei, procurorii DNA au anunțat că Nicolae-Catalin Cristea (asociat și administrator al firmei Eco Oil Reciclig SRL) și Cristinel Liposteanu (angajat al firmei respective), sunt acuzați de evaziune fiscală în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave. Potrivit procurorilor, cei doi sunt acuzați că în patru luni, în anul 2008, au prejudiciat statul cu aproape 10 milioane de euro, omițând să înregistreze operațiunile comerciale cu reziduuri petroliere în regim suspensiv de la plata accizelor datorate bugetului de stat și ”înregistrând în evidențele contabile cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, reprezentând servicii de recondiționări rezervoare efectuate de o firma fantomă”. La momentul respectiv, acționarul firmei Eco Oil Recicling, din județul Argeș, era cetățeanul maghiar TOTH HORGOSI JANOS.

Revenind la contractele CTP Cluj-Napoca cu Oscar Downstream, deja firma era deținută de Niculae Costina, soția afaceristului Alin Niculae și de off-shore-ul cipriot REDSPECTRUM MANAGEMENT LTD. În 2013, a raportat o cifră de afaceri de 2,3 miliarde de lei. Alin Niculae a deținuta controlul acestei firme, dar când Sorin Blejnar a început să aibă probleme penale, acțiunile s-au transferat pe numele soției. Grijuliu, Alin Niculae își pregătise valiza pentru o vizită la ”Beciul Domnesc”

Dar n-a fost cazul. El nu se obrăznicise ca Blejnar să creadă că din ”munca” și ”inteligența” lui s-au făcut miliardele despre care vorbim.

În iulie 2017, Vama Iași a verificat depozitul din Roman al companiei Oscar Downstream. Oamenii legii au găsit peste 30.000 de tone de motorină, dar și cantități uriașe de benzină pentru care nu existau documente. Vameșii ieșeni au decis confiscarea lor. Motorina și benzina au fost puse sub sechestru și lăsate apoi în custodie în depozit.

Câteva luni mai târziu întreaga afacere a fost ”spălată”. Direcția de Administrare a Marilor Contribuabili a verificat din nou depozitul și a constatat că vameșii ieșeni s-au ”înșelat”. Așa că Oscar Downstream și-a recuperat carburantul și a scăpat și de plata accizelor suplimentare, scria publicația dezvăluirea.ro.

Prin urmare, afacerile lui Alin Niculae nu ar fi fost la fel de prospere dacă nu ar fi avut oameni plantați în diferite instituții cheie ale statului. Potrivit unor surse (conform Realitatea TV), afaceristul are o întreagă rețea în Ministerul Finanțelor, o rețea din care ar fi făcut parte și Ionuț Mișa, fost ministru de Finanțe și fost șef la ANAF, dar și alți șefi ai Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Șerban Pop și Gelu Diaconu. În plus, Alin Niculae ar fi protejat de oameni din serviciile secrete, fiind cunoscută relația sa apropiată cu fostul prim-adjunct al SRI Florian Coldea.

Așa că omul și-a despachetat valiza și în 2019 a raportat pentru Oscar Downstream o cifră de afaceri de 2,9 miliarde de lei, în creştere cu 12% faţă de anul anterior, când cifra de afaceri a fost de 2,6 miliarde de lei, potrivit datelor Ministerului de Finanţe.

Cât despre amicul Blejnar, fostul şef al ANAF (FOSTUL ȘEF AL ANAF!) din perioada în care premier era Emil Boc, acesta a fost acuzat și judecat că a sprijinit un grup infracţional format din soţii Nemeş şi alte câteva persoane. Ei au fost trimişi în judecată de către DIICOT Braşov pentru constituire sau sprijinire de grup infracţional organizat, evaziune fiscală şi spălare de bani, iar prejudiciul în dosar este de aproape 60 de milioane de euro. Potrivit rechizitoriului, în perioada 2011 – 2012, Radu şi Diana Nemeş, George Guliu, Dumitru Chirvăsitu, Mihai Buliga, Andrei Florin Jugănaru, Dumitru Preda, Ovidiu Ioan Moldovan şi Pavel Dumitru Ghişe au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de evaziune fiscală prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale aferente unor tranzacţii cu aproximativ 90.000 de tone de motorină comercializate sub aparenţa unor produse petroliere inferioare.

Grupul ar fi fost sprijinit, în diferite modalităţi, de Sorin Blejnar, de fostul său şef de cabinet, dispărutul fără urme, Codruţ Alexandru Marta, de Viorel Comăniţă şi de Florin Secăreanu, care reprezentau ”palierul de protecţie”, precum şi de Mariana Vrînceanu, Nicolae Belba, Lucian Ionescu, ”care se aflau în subordinea celorlalţi membri şi executau dispoziţiile acestora, cunoscând scopul urmărit”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

Fostul preşedinte al ANAF Sorin Blejnar, fostul şef al vămilor Viorel Comăniţă şi ofiţerul DIPI Florin Secăreanu au sprijinit activitatea grupului coordonat de soţii Nemeş şi nu şi-au exercitat atribuţiile pentru a opri fraudarea bugetului, conform rechizitoriului DNA.

Cât despre fostul șef al Fiscului, acesta a fost condamnat ”cu celeritate” de către nevolnica Justiție română, de abia în luna mai a anului 2019, la 5 ani de închisoare pentru corupție. Dar nu a stat mult pe acolo, că, în octombrie 2021,Tribunalul Ilfov a decis eliberarea sa condiționată din penitenciar. Decizie definitivă.

Nu la la fel de definitivă ca cea prin care, în luna mai a acestui an, prin care Curtea de Apel Bucureşti a dispus achitarea fostului şef ANAF pentru acuzația că ar fi primit o mită de 1,2 milioane euro de la omul de afaceri Radu Nemeş. Cauză disjunsă din cea pentru care a fost condamnat la 5 ani de închisoare, dar, după nici doi ani, a făcut ”penitenciarius intreruptus”. Vorba aia: ”Pușcăria trece, banii rămân”.

Cât despre amicul Niculae, în 2021, anul în care amicul Blenar se ”libera” și firma Oscar Downstream împlinea vârsta de 20 de ani de la înființarea ”celei mai mari companii petrolieră independente”, într-un comunicat preluat de Ziarul Financiar, se lăuda că a investit 50 de milioane de euro în dezvoltare și că se va dezvolta și mai mult.

2001 este anul din care s-au întâmplat diverse lucruri în România. Mai întâi Adrian Năstase a devenit premier. Apoi a dat posibilitatea ca serviciile secrete să poată deține, în mod legal, firme sub acoperire, să nu mai tot dea presa peste tot felul de ”operațiuni speciale” precum cazurile ”Țigareta”, livrări de motorină în fosta Iugoslavie afaltă sub embargou NATO, ”Clisuri” șamd. A fost perioada în care s-a furgăsit PETROM, perioada în care au înflorit afacerile cu motorină de a trebuit să iasă Însuși El Adrian Năstase într-o vineri seara la tembelizor și să declare că ”el nu crede în arestările de vineri seara” în cazul Adrian Tărău, plodul evazionist cu motorină al pe atunci prefectului de Bihor. Pe atunci prefecții erau adevărații baroni locali ai partidelor politice, nu președinții de Consilii județene.

  • Ca o paranteză necesară, Tărău a fost arestat în 2001 de procurorul Alexandru Lele sub acuzația de complicitate la contrabandă, fiind învinuit ca ar fi trecut în acte 1500 tone de benzină ca fiind kerosen pentru a evita astfel plata taxelor și accizelor. Pentru comiterea faptei s-ar fi folosit de influența pe care o avea tatăl său ca lider PSD, om de afaceri și prefect de Bihor. Eliberat pe cauțiune, Tărău a fugit din țară, dispariția sa provocând un mare scandal cu repercursiuni în administrație și poliția de frontieră. Pe procurorul Lele au încercat să-l compromită prin procurorul Panait, care a chixat efectiv acțiunea minuțios plănuită și apoi, inexplicabil, s-a sinucis. Alt scandal, alte destine distruse de niște vagoane cu motorină.
  • În 2008, Tărău a obținut clasarea dosarului de contrabandă, dupa ce acesta a fost deschis și închis de mai multe ori de jalnicii judecători de la Înalta Curte de Casație. Cu tupeu, după obținerea soluției, Adrian Tărău l-a dat în judecată pe procurorul Alexandru Lele, solicitând daune de 50 de miliarde lei vechi cu titlul de daune morale. Tribunalul Oradea a respins cererea îndreptată contra fostului procuror, dar a impus o despăgubire de 500 de milioane lei vechi din partea statului, cu același titlu de daune morale. Ca să vezi ce grijuliu e statul cu ”victimele” sale. Nu la fel de grijuliu ca în Cazul Gazeta, unde ”statul” a avut grijă să-și bată joc de jurnaliștii de la acest ziar și ca despăgubiri, după ce și-a bătut joc de ei peste un deceniu cu acuzații false.
  • Numele lui Adrian Tărău a apărut și în scandalul mediatic care a urmat sinuciderii cântăreței Mădălina Manole. Artista avusese o relație cu Adrian Tărău, după primul divorț, plecând după el în Statele Unite atunci când acesta a fugit din România.

Revenind, în ceea ce privește evaziunea fiscală care se face prin antrepozite fiscale înființate în baza unor falsuri, dacă aveți timp citiți și acest raport din 2008 care, în rezumat, afirmă:

  • Antrepozitele fiscale în domeniul petrolier se dovedesc a fi principalele instrumente de evitare a plății accizelor și TVA la bugetul de stat.
  • Evazioniștii au plimbat mii de tone de benzină și motorină prin circuite financiare fictive.
  • Fraudele s-au făcut cu voia și sub ochii Fiscului. Inspectorii Curții de Conturi au descoperit că angajații ANAF au autorizat înființarea de antrepozite petroliere în baza unor falsuri. Iar ”cap de afiș” era tot Oscar Downstream.

”Urmare a acţiunii de verificare a respectării prevederilor legale privind formarea, evidenţierea şi încasarea  veniturilor bugetului de stat pe anul 2008, administrate şi gestionate de Autoritatea Naţională a Vămilor, acţiune desfăşurată atât la nivelul structurilor centrale cât şi teritoriale, au rezultat o serie de aspecte deficitare, ce pot avea implicaţii negative deosebite în ce priveşte realizarea veniturilor datorate bugetului de stat, a căror instrumentare presupune continuarea verificărilor atât la unităţile din cadrul ANV cât şi la o serie de societăţi comerciale. Astfel, din analiza documentaţiei puse la dispoziţie de către organele vamale au rezultat următoarele:

  • “livrările” de produse energetice din antrepozitele fiscale, achiziţionate în regim suspensiv de la plata accizei de la alt antrepozit, sunt efectuate numai scriptic, în realitate produsele energetice fiind livrate direct de antrepozitul iniţial către orice alt consumator final;
  • rolul jucat de aceste antrepozite este acela de a prelungi obligaţia plăţii accizei asupra sa, obligaţie pe care acesta, în fapt, nu o respecta, însă, astfel, activitatea antrepozitului iniţial pare că se desfăşoară în condiţii de legalitate, în sensul că, pentru livrările către antrepozitul intermediar, nu datorează accize;
  • se utilizează societăţi comerciale care nu mai desfăşoară activitate, dar care depun situaţiile financiare la organele fiscale şi la Registrul Comerţului, sau se înfiinţează noi societăţi;
  • se schimbă denumirea societăţilor comerciale respective, se cesionează Părţile sociale deţinute de asociaţii persoane fizice române către persoane fizice străine, se mută sediul social la adresa antrepozitului;
  • se autorizează astfel de societăţi comerciale ca antrepozite fiscale de depozitare/producţie, care depun situaţiile privind mişcările de produse energetice aferente antrepozitului autorizat numai pentru primele 1-2 luni, după care nu le mai depun;
  • după obţinerea autorizaţiei de antrepozit fiscal de depozitare sau producţie, societăţile achiziţionează, în regim suspensiv, de la un alt antrepozit fiscal de producţie/depozitare, produse energetice pe care le livrează ulterior unei societăţi care nu funcţionează la sediul social declarat;
  • în acest timp (maxim 3-4 luni), reprezentanţii structurilor competente nu urmăresc, în toate cazurile, depunerea situaţiilor privind mişcările de produse energetice şi/sau încasarea contravalorii accizei aferente livrărilor din antrepozitele fiscale către bugetul de stat, deşi erau antrepozite noi şi tranzacţionau cantităţi mari de produse energetice;
  • în unele cazuri, deşi antrepozitele nu mai îndeplineau condiţiile de autorizare, sau societăţile comerciale chiar nu mai deţineau antrepozitul fiscal, aceştia nu s-au autosesizat în vederea revocării autorizaţiei;
  • cantităţile de produse energetice achiziţionate depăşeau capacităţile declarate de producţie/depozitare ale antrepozitului (ân conditiile în care ieşirile ar fi generat încasări de accize la Bugetul de Stat);
  • active ale antrepozitelor erau înstrăinate prin vânzare, existând cazuri în care era vândut întregul antrepozit, fără a se păstra dreptul de utilizare a capacităţilor de depozitare/producţie. în acest caz, se pare că agentul economic antrepozitar rămânea fără capacitate de depozitare sau producţie, iar realitatea tranzacţiilor acestuia putea să nu se mai confirme;
  • datele tehnice cu privire la mijloacele fixe din do-cu-men-taţia tehnică prezentată la momentul autorizării, în unele cazuri, nu corespund realităţii din teren;
  • cantităţile de produse energetice primite/ieşite în/din antrepozitele fiscale sunt cu mult peste capacităţile de sau producţie sau de depozitare a acestora;
  • există cazuri în care, deşi antrepozitarul a vândut antrepozitul fiscal altei societăţi comercile fără a mai avea drept de utilizare a acestuia, a mai achiziţionat importante cantităţi de produse energetice, iar, în acelaşi timp, activele respective făceau obiectul autorizării noului proprietar drept antrepozit fiscal; cu toate acestea, reprezentanţii structurilor competente au certificat Documentele Administrative de însoţire;
  • în antrepozitele fiscale au intrat produse energetice care nu sunt în conformitate cu autorizaţiile de antrepozit fiscal;
  • pentru aceeaşi perioadă de timp, două societăţi comerciale au avut calitatea de antrepozitar pentru acelaşi antrepozit fiscal;
  • sunt cazuri în care solicitările de autorizare ale agenţilor economici sau de revocare a autorizaţiilor nu urmează circuitul normal al documentelor;
  • în unele cazuri, nu se respectă prevederile legale referitoare la comunicarea autorizaţiilor de antrepozit fiscal, sau la revocările acestora;
  • documentaţia tehnică prezentată de antrepozitari la autorizare, în unele situaţii, nu este întocmită de către persoane de specialitate;
  • sunt cazuri în care reprezentanţii diferitelor structuri ale ANAF, cu atribuţii în autorizarea antrepozitarilor, supravegherea mişcării produselor accizabile, controlul fiscal, urmărirea depunerii de către antrepozitari a situaţiilor lunare, cu intrările şi ieşirile de produse energetice aferente fiecărui antrepozit fiscal, urmărirea încasării accizelor şi TVA-ul aferent acestora la Bugetul de Stat etc., nu şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu;
  • inspectorii fiscali, cu ocazia efectuării de inspecţii fiscale, nu au analizat toate datele şi informaţiile în vederea stabilirii situaţiei fiscale complete şi corecte a antrepozitarilor.

CERINŢE PENTRU ANTREPOZITELE FISCALE

Deținerea unei autorizații de antrepozit fiscal produse energetice presupune ca:

  • antrepozitarul autorizat poate să achiziționeze, să dețină, să producă, să transforme și să expedieze produse energetice în regim suspensiv, respectiv fără plata accizei, pentru care acesta a fost autorizat;
  • în ce privește transportul produselor accizabile în regim suspensiv, acesta se poate efectua numai pe bază de Document Administrativ de Însoțire (DAI);
  • în cazul în care livrarea se face către un consumator final, trebuie efectuată plata accizei aferente mărfurilor livrate. Plata se face de către consumatorul final, în numele antrepozitarului vânzător, înainte de ieșirea produselor energetice din antrepozitul fiscal;

Descrierea generică a unor fenomene referitoare la legalitate și regularitate

-au existat cazuri când „serviciile de autorizări“ din cadrul structurilor teritoriale ale ANV, cu ocazia analizelor și întocmirii Notelor și referatelor în vederea autorizării ca antrepozit fiscal pentru unii agenți economici au formulat propuneri favorabile, deși la momentul respectiv  agenții economici nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege (fie nu dețineau spațiile corespunzătoare, fie nu dețineau instalațiile corespunzătoare, fie nu aveau rezevoarele calibrate, etc);

– deși unii agenți economici, care dețineau autorizații de antrepozitari, nu au depus situațiile centralizatoare cu privire la achiziția și livrarea produselor energetice în/din antrepozitul fiscal, DJAOV-urile nu s-au autosesizat și nu au efectuat controlul acestora, pentru a verifica dacă sunt respectate condițiile în care agenții economici își desfășoară activitatea în baza autorizației deținute.

Prin acest mod de îndeplinire a atribuțiilor ce le reveneau salariaților din structurile ANV, există posibilitatea creării condițiilor pentru ca unii agenți economici să se sustragă de la plata obligațiilor către bugetul de stat, după cum urmează:

– de regulă, un antrepozitar autorizat care urmărește să vândă către consumatorii finali, dar să se sustragă de la plata accizei la bugetul de stat, interpune între el și consumatorul final un alt antrepozit intermediar, nou-autorizat, care „funcționează” pentru o perioadă de numai 3-4 luni, pentru a sustrage controlului;

– de regulă, în intervalul perioadei de 3-4 luni nu se plătește acciza la bugetul de stat, iar antrepozitarul intermediar și consumatorul final nu mai sunt găsiți la sediul social declarat;

– „livrările” efectuate de antrepozitarul intermediar către consumatorul final se fac numai scriptic, în realitate produsele energetice fiind livrate direct de antrepozitul inițial către orice alt consumator final, fără a se mai emite nici un document pentru marfa astfel scoasă în piață, deoarece scriptic ea fusese livrată către antrepozitele intermediare;

– rolul jucat de antrepozitul intermediar este acela de a prelua obligația plății accizei asupra sa, obligație pe care acesta în fapt nu o respectă, însă astfel activitatea antrepozitului inițial pare că se desfășoară în condiții de legalitate, în sensul că pentru livrările către antrepozitul intermediar nu datorează accize;

– în „activitatea” sa, antrepozitul intermediar care vinde (scriptic) către consumatorii finali, de regulă, nuevidențiază, nu declară și nu plătește acciza aferentă produselor energetice comercializate;

practic, interesul de a funcționa această schemă este de fapt al antrepozitului inițial, care urmărește ca prin parcurgerea acestor pași să continue să rămână pe piață, curat și ca un principal competitor care își desfășoară întreaga activitate cu respectarea legii, în condițiile în care toți ceilalți parteneri ai lui (antrepozitari intermediari, precum și consumatorii finali cărora aceștia le-au livrat produsele) dispar.

Ce nu au făcut inspectorii vamali

În fapt, produsele energetice sunt produse cu risc mare de fraudă fiscală, motiv pentru care legislația fiscală dispune o supraveghere strictă, mai ales că atât cantitățile tranzacționate, cât și accizele datorate bugetului de stat înregistrează de regulă valori foarte mari.

Acest risc nu poate fi prevenit decât printr-o activitate de urmărire și supraveghere permanentă a antrepozitelor fiscale și a mișcării produselor energetice între acestea, precum și o abordare mai operativă a controlului activității acestora.

Dacă organele fiscale și-ar fi îndeplinit ca celelalte atribuțiile pe care le aveau potrivit legii, ar fi putut surprinde fenomenul în faza incipientă, deoarece, așa cum am arătat mai sus, viteza de reacție a unor astfel de  societăți este foarte mare, practic în a treia sau a patra lună după ce aduc prejudicii de valori semnificative bugetului de stat dispar și nu mai pot fi controlate.

În acest context, reprezentanții structurilor competente ar trebui să declanșeze cu rapiditate inspecții fiscale încă din prima sau a doua lună de funcționare a antrepozitelor de produse energetice, la orice suspiciune care poate fi determinată, mai ales dacă acestea nu efectuează plata accizelor aferente produselor energetice livrate, precum și dacă nu-și depun situațiile lunare prevăzute de lege.

Dar, în cele mai multe cazuri, organele vamale au efectuat inspecții fiscale la astfel de agenți economici, după câteva luni, când aceștia nu mai funcționau și erau de negăsit la sediile fiscale declarate: pe cale de consecință, obligațiile de plată privind accizele au fost stabilite numai pe baza documentelor de care dispuneau organele vamale la acel moment, adică din orice alte surse sau pe baza actelor de control încheiate de anumite instituții ale statului (ex. Garda Financiară).

Mecanism de sustragere de la plata taxelor

Astfel, există suspiciunea că unele societăți comerciale, toate autorizate ca antrepozite fiscale, au creat și utilizat un sistem de comercializare a produselor energetice accizabile, în scopul sustragerii de la plata accizelor și TVA către bugetul de stat.

În continuare prezentăm schematic un caz care a putut fi analizat de către echipa de control, dar fără a exclude posibilitatea existenței și a altor antrepozitari care ar fi putut avea relații comerciale cu societățile menționate mai jos, în scopul sustragerii de la plata accizelor și TVA către bugetul de stat.

Așa cum am redat în Schema 1, funcționarea sistemului a constat în următorii pași:

1) SC Oscar Downstream SRL importa produse energetice la punctul vamal din Constanța.

2) Acesta depozita produsele în depozitul său propriu din Craiova, județul Dolj, și/sau în antrepozitul fiscal al SC Oil Terminal din județul Constanța.

3) Ulterior, SC Oscar Downstream SRL livra respectivele produse energetice, din aceste depozite, în regim suspensiv de la plata accizelor, către antrepozite fiscale autorizate, printre care și antrepozitele fiscale intermediare menționate mai sus.

4) Activitatea de comercializare de produse energetice de către SC Oscar Downstream SRL, prin intermediul antrepozitelor intermediare, a fost întotdeauna de foarte scurtă durată (câteva luni), astfel încât să nu poată fi urmărită sau controlată de către autoritatea fiscală (în ceea ce privește intrările și ieșirile de produse accizabile), iar conform reprezentării grafice de mai sus, au fost folosite ca antrepozit intermediar, după cum urmează:

5) Așa cum se observă din reprezentarea schematică (și din coloana 4 a tabelului), SC Oscar Downstream SRL a transmis produse energetice, în regim suspensiv, către antrepozitele intermediare, în perioade de timp succesive, de unde ar rezulta că s-a urmărit asigurarea continuității în acest sistem.

6) Ulterior, antrepozitarii fiscali intermediari livrau produse energetice fie în aceeași stare (dacă erau antrepozite de depozitare), fie prelucrate (dacă erau antrepozite de producție) altor societăți.

Mai jos redăm aspectele reținute în urma analizei dosarelor de autorizare pentru societățile amintite mai sus, precum și analizei datelor din baza de date a ANV.”

Prin urmare, ce legătură semantică ar putea exista între: caracatiță, CTP Cluj-Napoca, Liviu Neag, Emil Boc, motorină, Traian Băsescu, alungarea mașinilor particulare din muncipiul Cluj-Napoca, SRI, Florian Coldea, Alin Niculae, Oscar Downstream, Grupul de la Cluj, Clujul pentru oameni,nu pentru mașini?

Să fie oare faptul că Oscar Downstream a lui Alin Niculae e aproape singura firmă de la care se cumpără combustibil, fără licitatie, de către cam toate companiile de transport ale statului și multe dintre companiile de transport public local din România?

Să fi fost relația dintre Boc, premierul lui Băsescu și Coldea, făcut din nimic general SRI și șef al acestei instituții tot de către Băsescu, dovedit, ulterior, a fi informatorul PETROV?

Sau doar legătura dintre Alin Niculae și Florian Coldea, precum și ce le-a dat voie Adrian Năstase să facă serviciilor,adică să dețină firme și ofițeri cu firme sub acoperire?

Sau este o simplă coincidență faptul că Emil Boc ne tot repetă că ”orașul este pentru oameni, nu pentru mașini”, în timp ce arde motorină de zeci de milioane de euro, achiziționată fără licitație, prin mega-flota eco-”Euro3” ”dizăl” a CTP Cluj-Napoca?

Oricum am lua-o, la Cluj-Napoca flota de autobuze diesel a crescut constant, atât cu achiziții de autobuze noi – 40 în 2014, 10 în 2015, 75 în 2018, 10 în 2019, 10 în 2020, 3 în 2022 – cât și cu achiziții de autobuze la mâna a doua, poluante – 14 în 2014, 12 în 2016, 15 în 2017, 7 în 2018, 10 în 2020 și unul în 2022. Potrivit datelor centralizate din SEAP despre flota asigurată, coroborate cu datele în regim deschis disponibile pe aplicația tranzy.ai, reiese că, în acest moment, în Cluj-Napoca circulă simultan într-o zi de parcurs circa 137 de autobuze diesel, iar numărul lor este mai mare în timpul anului școlar. În același timp, 27 autobuze electrice, 58 de troleibuze și 17 tramvaie circulă simultan într-o zi de muncă pe traseele care deservesc orașul. Din totalul de 250 de autobuze diesel aflate în flota CTP, peste 100 –  aproximativ 40% din flotă – sunt Euro II/III, fără filtru de particule.

deci se arde motorină eco-friendly cu portofelul lui Niculae, la greu.

Dar cine suntem noi să dăm răspuns la toate aceste întrebări?