Editorial

Coronacriza va trece, şpăgile rămân

În România religia este considerată serviciu public esențial. Așa că s-au construit biserici și mai puţine spitale. Prin urmare, nu este cazul să ne mai întrebăm cum de s-a ajuns la un acord între Prea Fericitul Daniel şi Prea Poticnitul Vela. Prea Fericitul ştia dintr-un interviu din 2011 că Prea Poticnitul visa să devină ţârcovnic şef peste o parohie, ceva. Aşa că a procedat ca tot românul care dispune de o pilă, o cunoştinţă, o relaţie: a apelat ca să sară peste rândul Ordonanţelor Militare.

Plus, să nu uitaţi, Ţara aceasta se conduce prin slujbe. Pandemia trece, slujbele rămân. La Stat, fireşte. Pentru Prea Fericiţii Merituoşi ai Partidului aflat la Guvernare. Ca în ultimii 30 de ani: “scoală-te, să mă aşez eu”.

Restul românilor, cei afectaţi de bulibăşeala Ordonanţelor Militare (din care nu ştie Vela ce face Manivela, dar nici Ficusul, ce mai cântă Mandolină), se vor bucura tot de slujbe. Slujbe de pomenire a milioanelor de locuri de muncă. De altfel, din iarnă, sau când vor reveni pe agenda partidelor politice alegerile locale şi parlamentare, românii vor apuca din nou la slujbe. De pomenirea laptelui și mierii ce va să curgă pe pământ, imediat din clipa ieşirii de la urne – și numai dacă se va vota cum trebuie, “să dea Dumnezeu românilor gândul cel bun, aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Cu mir și smirnă se va relansa economia, se vor sprijini IMM-urile șamd. Judecătorii și procurorii vor fi înlocuiți cu preoți care să-i afurisească pe corupți și să-i pună să se lepede de ceea ce au agonisit. Și, din nou (după arestare), vom avea parte și de Decalogul Sfântului Martir Politic Arestat Degeaba că a Cumpărat ce a Agonisit doar în Folosul Bunăstării Țării Amin! Decalog de genul: că nu e om să nu fi zis o minciunică; a furat, dar a şi minţit; să nu râvnești la minciuna altuia; să nu-ți faci minciuni cioplite – adică să nu rămâi cantonat în aceleași minciuni, mai schimbă-le; cinstește minciunile șefului tău de partid ca pe ale tale însuți șamd.

România rămâne, totuși, o ţară uimitoare. Nici măcar situaţia de urgenţă nu a pus cruce corupţiei. Întotdeauna se mai găseşte câte un primar, un director de şcoală, un afacerist, să ceară şi să i se dea. Mai modest, ca de Coronacriză – măcar prinşii în flagrant nu au putut fi şi amendaţi că au încălcat ordonanţele militatre: erau distanţaţi social la o lungime de braţ cu plic, purtau mască, mănuşi de protecţie aveau dezinfectant la ei.

Totuşi mi-e dor de zilele când duduia anticorupţia de nu se mai vedea economia de ea. De zilele în care câte un fost ministru, un parlamentar, un om de afaceri extrem de prosper, sau chiar câte un magistrat era chemat la DNA şi pus sub acuzare pentru diverse fapte de corupţie.

Erau şpăgi care porneau de la câteva sute de mii de euro și mergeau până la câteva milioane. Mă şi apucă râsul când îmi amintesc de şpaga în caltaboşi a defunctului Decebal Traian Remeş. În fiecare zi procurorii dovedeau fraude de milioane de euro, de te întrebai, pe bună dreptate, de ce se hărnicea ANAF să hăituiască băbuțele care “evazionau” din vânzarea de leuștean şi lobodă? Păi, la nivel înalt doar „deschiderea” pentru a fi pus “sus” pe o listă de partid la Şparlament începe de pe la 20.000 de euro şi se caţără uşor către 200.000 de euro, pe măsură ce “catindatul” năzuieşte să devină şi ministru, ceva acolo. Îşi scoate “investiţia” de la prima investiţie discutată cu un investitor în parteneriat public-privat.

Prin urmare, „minunea” românească este legată de bogăţia şi puterea de supravieţuire a acestei ţări, jefuită sistematic de către toată clientela politico-economică a tuturor guvernelor care au trecut pe la Palatul Victoria. Numai în România o avere de câteva zeci de milioane de euro poate să apară în numai câţiva ani de afaceri cu statul. Şi, totuşi, după atâția ani în care toată lumea a furat, a distrus şi a păcălit statul, România se încăpăţânează să existe.

Şi, gata!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *