Determinarea cauzelor si inlaturarea efectulului denutritiei alimentare este o conduita terapeutica elementara. De-abia apoi se trece la cresterea treptata si atenta a consumurilor alimentare pentru reobisnuirea organismului cu un efort suplimentar, ocazionat de metabolizarea lor.
Nici chiar consumarea fructelor si a legumelor, apreciate drept alimente usoare, nu trebuie facuta la intamplare. Pentru inceput, se recomanda sucurile, apoi consumarea in stare proaspata, iar in final, dupa ce s-a trecut deja la alimentatia solida, se apeleaza si la fructele uscate, bogate in glucide ori grasimi sau la preparatele obtinute prin prelucrarea acestora cu adaos de zahar (sucuri concentrate, gemuri, prajituri etc.).
Nu trebuie sa lipseasca, de asemenea, painea integrala si pastele fainoase, branzeturile grase si mierea de albine, iar alimentele gatite sa fie bine condimentate, cu arome apetisante.
In final, ratia alimentara va trebui sa depaseasca cu circa 50 % ratia de intretinere si sa fie alcatuita din 55-60 % glucide, aproximativ 2 kg/ corp proteine si restul, lipide. Proteinele de buna calitate, atat de natura animala, cat si vegetala, trebuie sa asigure functionarea optima a organelor hematoformatoare (responsabile de elaborarea hemoglobinei si de indepartarea riscului de anemiere) si a acelora producatoare de globule albe si anticorpi (cu repercursiuni asupra cresterii rezistentei la infectii si a capacitatii de cicatrizare a ranilor).
Se vor evita mesele abundente (dar se va mari numarul celor moderate) si consumarea lichidelor la inceputul sau in timpul mesei.
Exercitiile fizice zilnice, chiar daca nu de intensitate prea mare, sau numai masajul general energetic, cu un prosop aspru, vor avea darul sa mobilizeze muschii si articulatiile si sa redea din pofta de viata care, parca, s-a atrofiat.
Cura hidrotermala (indeosebi apele minerale cu un continut mai ridicat in sulf) stimuleaza activitatea enzimelor digestive si secretia de suc gastric, marind, astfel, apetitul si favorizand absorbtia principiilor nutritive din alimentele ingerate.
Fitoterapia vine in sprijinul bolnavilor prin intermediul plantelor tonic-amare, stimulente gastrice si eupeptice, care stimuleaza apetitul si zdruncina blocajul glandular. Iata cateva plante utilizate in acest sens: ghintura, urzica-vie, tintaura, anghinarea, menta, lichenul-de-piatra, ienuparul, salcia, papadia, hameiul, pelinul, feniculul, anasonul, hreanul, obligeana, nucul, scumpia, papalaul, cimbrul, dovleacuil, graul etc.
Se apreciaza ca boala, prin complexitatea ei, depaseste competentele unei singure specialitati medicale, iar succesul terapeutic se poate obtine numai prin cooperare interdisciplinara, in care un rol foarte important revine psihoterapeutului.