Cu totii suferim de o anumita teama si neincredere. Acestea se refera direct la raporturile sexuale, precum si la cele cu persoanele din jurul lor. Pe cat de uitila este cunoasterea partenerei, pe atat de importanta este si aflarea mai multor date despre propria persoana. Adesea, omul inchide ochii asupra unor probleme si considera ca “timpul le va rezolva”. Dar nu este intotdeauna asa; o problema nerezolvata la timp creaza altele mai grave, greu de inlaturat ulterior.
Prezentand mai jos diferite complexe ale partenerului de cuplu, puteti sa descoperiti sau regasiti trasaturi care va apartin personal sau partenerului dvs., sa meditate asupra lor si sa luati masuri in consecinta.
Complexul Cenusaresei. Reflecta pozitia pasiva fata de viata a femeii, asteptarea “printului din poveste”, care sa o duca intr-un palat fermecat, unde totul este deosebit de frumos si placut. In general, visarea la un Fat-frumos le caracterizeaza cu deosebire pe adolescente, dar aceasta imagine se pastreaza timp indelungat la numeroase femei.
Complexul usilor care se inchid. Apare la femeile de peste 40 de ani si consta in teama crescanda de pierdere a atractiei feminine. Sub influenta acestei frici, femeile incearca din rasputeri sa arate mai tinere. Complexul reprezinta absolutizarea atractiei feminine pur exterioare, a idealului tineretii. Trebuie sa fim constienti permanent ca inaintarea in varsta isi spune cuvantul si asupra aspectului nostru exterior.
Complexul setei de putere. Este caracteristic femeilor avide de putere, care au un comportament masculin. Femeile de acest tip mostenesc adesea un stil barbatesc de viata. Fata de barbati, manifesta adesea desconsiderare si batjocura considerandu-i sclavi sexuali sau jucarii sexuale. Pretentiile lor in materie de relatii sexuale nu pot fi satisfacute de partenerul lor.
Complexul lui Don Quijote. Intr-un anumit sens, este o varianta masculina a temei “Alice in Tara minunilor”. Fata de femei, barbatul cuprins de aceast complex, manifesta asteptari si dorinte iluzorii. Barbatii in cauza vorbesc despre femei cu o adoratie deosebita, exagerata, care ii amuza pe cei din jur.
Complexul Madonei si al desfranatei. Consta in aprecierile diferite si contradictorii pe care barbatul le face la adresa femeilor. La unele femei, scoate in evidenta feminitatea, devotamentul, virilitatea, atasamentul. La altele – sensibilitatea, cochetaria, accesibilitatea. Unei reprezentante a sexului frumos i se ofera dragoste spirituala, ea este aleasa de sotie; fata de alta, barbatul incearca o atractie sexuala, legata adesea de realizarea diferitelor necesitati intime. Barbatii cu acest complex impart adesea femeile in doua categorii: femei-sotii si femei-amante.
Complexul lui Don Juan. Este un mod de comportare care are ca scop cucerirea si posedarea femeilor, satisfacerea poftelor sexuale. Cresterea numarului de legaturi amoroase serveste la intarirea propriei valori masculine. Femeia este considerata drept un obiect al placerii care, dupa “consumare”, devine neinteresanta. In esenta acestui complex se ascunde frica de femeie, instrainarea de lumea ei psihica.
Complexul lui Leonte. Drept prototip al acestui complex e servit regele Leonte din “Feeria de iarna” a lui W. Shakespeare. Leonte era foarte gelos pe sotia sa si a mers pana acolo cu gelozia lui, incat a refuzat sa recunoasca ca este tatal copilului ei. Acest complex consta in neincrederea si gelozia fata de partenera, in frica de a nu fi batjocorit de aceasta. Adesea, asemenea barbati nu cred in paternitatea lor, cer expertize si stabilirea paternitatii pe cale judiciara, chiar daca n-au nici un temei pentru aceasta.
Complexul lui Othello. Consta in gelozie patologica fata de partenera. Gelozie care se manifesta adesea sub influenta unei doze mari de alcool. Complexul este o manifestare a fricii barbatului de femeie, a fricii de a nu fi batjocorit, de a nu-si pierde demnitatea.
Complexul lui Tristan si al Isoldei. Acesta imbina erotismul si nelinistea legate de sentimentul vinovatiei. Oamnii care nu aproba coabitarea in concubinaj si incalca acest principiu incearca sentimente contradictorii, de satisfactie sexuala si de vinovatie, in acelasi timp. Aceasta din urma infrumuseteaza emotional starea de tensiune. Cand casatoria este incheiata si coabitarea devine legitima, lipsa sentimentului de vinovatie inlatura tensiunea psihica, iar erotismul isi pierde atractivitatea. Asa ca nu degeaba se vorbeste ca “dulce este numai fructul oprit”. Iar omul, se pare, ca tocmai de asta are nevoie…