Alaturi de capsune, ciresele sunt primele fructe care ajung la maturitate in cursul anului (mai-iunie), si de aceea sunt foarte solicitate de consumatori. Sezonul de cirese dureaza 6-8 saptamani, pana in prima decada din iulie.
Dupa gust, se deosebesc cirese dulci si cirese amare. Ciresele dulci se obtin numai de la pomii cultivati. Dupa consistenta (taria) pulpei, se deosebesc trei grupe de soiuri de ciresi dulci: cu pulpa moale (cea mai timpurie), cu pulpa semipietroasa (Ramon Oliva) si cu pulpa pietroasa (Germersdorf, Hedelfinger, Armonia), acestea din urma fiind cele mai valoroase.
Ciresele amare se obtin de la pomii salbatici (ciresii pasaresti) sau de la pomi altoiti. Ele sunt mai mici decat ciresele dulci, mai perisabile (putrezesc mai repede, mai ales pe timp de ploaie) si sunt mai bogate in tanin. Din ciresele amare se prepara o dulceata de calitate superioara, lichior, suc, serbet s.a.
Ciresele dulci contin apa (75-89 %), zaharuri (8-16 %), acizi, pectine, proteine, substante tanoide, saruri minerale, provitamian A, vitaminele B1, B2, B6, C, E, PP. Valoarea energetica a cireselor este de 43-98 kcal la 100 g. Ciresele dulci se folosesc pentru consum in stare proaspata, compot, dulceata, gem, suc.
In scopuri terapeutice, de la cires se folosesc fructele proaspete si prelucrate, coditele fructelor si gumele (scurgerile de clei ce apar din crapaturile sau ranile scoartei).
Cura de cirese dulci (1-2 zile pe saptamana, cate 0,5-1 kg de fructe proaspete, fara alte alimente) realizeaza o excelenta epuratie organica, inlesnind eliminarea toxinelor din organism. Ciresele au, totodata, actiune antiinfectioasa (maresc reactia naturala de aparare a organismului), antireumatismala si antirahitica. Ele sunt un reglementator hepatic si gastric, un sedativ al sistemului nervos, contribuie la regenerarea tesuturilor si au efect laxativ. Sunt recomandate in tratarea aterosclerozei, a obezitatii, a unor afectiuni hepatice, a artritismului, litiazelor (urinara si biliara), in fermentatii intestinale si constipatie. Pentru batrani si dispeptici, ciuresele fierte (sub forma de compoturi si dulceata) sunt mai indicate decat cele proaspete. Se poate face si o cura cu suc de cirese.
Decoctul din cozi de cirese (sau visine) se prepara dintr-un pumn de codite (pedunculi) la 0,6 litri apa rece. Se fierbe 15-20 de minute, apoi se indulceste si se bea caldut, in cursul unei zile, in 3-4 reprize. Are efect diuretic (datorita sarurilor de potasiu). Da rezultate bune in afectiuni ale rinichilor si ficatului. Actiunea diuretica a coditelor de cirese sau de visine creste daca li se adauga frunze de merisor, seminte de macese, coada calului si frunze de mesteacan.
Gumnele de pe scoarta ciresului se folosesc in tratarea artritelor. Aceste gume sau cleiuri dizolvate in apa, dau o solutie numita “lotiune contra pecinginii”. Pecinginea este o boala de piele contagioasa, caracterizata prin eruptie cu basicute care, prin uscare, lasa niste pete scortoase, ce produc mancarime.
Visinele se cultiva in doua grupe de soiuri:
a) visine propriu-zise, provenite din visinul comun (Cerasus vulgaris Mill); acestea sunt acide si astringente (soiurile Spaniole, Crisana, Mocanesti, Oblacinska, Schattenmorelle); se folosesc in proportie de cca 90 % pentru industrializare;
b) soiuri hibride intre cires si visin, care au fructe dulci si armonios acidulate, fiind mai gustoase decat ciresele (Mari timpurii, Timpurii engleze, Timpurii de Cluj, Spanca).
Sezonul de coacere si de recoltare a visinilor incepe in prima decada din iunie cu soiurile Fortuna si timpuri engleze, si se incheie in ultimele doua decade din iulie, cu soiurile Meteor si Schattenmorelle.
Visinile contin apa (78-89 %), zaharuri (6-14 %), acizi, pectine, tanoide, proteine, fibre, saruri minerale, vitamine. Valoarea energetica a visinelor este de circa 63 kcal la 100 g.
Din visine se prepara sucuri, dulceata, compot, gem, visinata, sirop, precum si numeroase produse de cofetarie: spuma, gelatina, inghetata, serbet, creme, sufleu, placinta, tarta, tort, strudel, budinca s.a.
In scopuri terapeutice, de la visin se folosesc fructele si cozile (pedunculii) fructelor.
Cura de visine (fructe proaspete sau sucul lor) este indicata in deosebi diabeticilor, datorita vitaminei E (hipoglicemiante) si levulozei. Avand proprietati diuretice (favorizeaza eliminarea urinii), visinele se folosesc in tratatrea unor boli ale aparatului urinar (litiaze). Pentru cardiaci, obezi si pletorici sunt recomandate 1-2 zile pe saptamana, in care sa se consume numai visine si cirese (0,5–1kg pe zi), fara alte alimente, in afara de apa.
Ceaiul (decoctul) din cozi de visine se pregateste la fel ca si cel din cozi de cirese si are aceleeasi proprietati terapeutice. Se foloseste in boli de rinichi (litiaza urica).