Ciorile Clujului au devenit, în timp, un fenomen al orașului. Clujenii s-au obișnuit deja cu zborul gălăgios și cu cerul care se întunecă zeci de minute, atât la răsăritul soarelui, cât și la apus, când orizontul devine un covor zburător de ciori.
Pe lângă problema de sănătate publică pe care o reprezintă ciorile și pe lângă disconfortul auditiv și vizual, păsările care survolează cerul pot reprezenta un pericol și pentru traficul aerian. Riscul este unul redus însă, atunci când în joc sunt viețile a sute de pasageri, ar trebui eliminat. Cine, însă, să se ocupe în acest oraș de problema ciorilor? Autoritățile sunt, ca de obicei, neputincioase și depășite de situație.
Vlad Noghi, pilot comercial, prezent la emisiunea Urbano, la NCN, a explicat problema păsărilor care zboară și în zona Aeroportului Internațional Avram Iancu Cluj:
„Este o problemă cu groapa de gunoi de lângă Aeroport, sunt foarte multe păsări care stau la groapa de gunoi, după aceea migrează, se duc la Someș și, după aceea, se odihnesc pe Aeroport, pe iarbă. Există un risc. Păsările reprezintă un risc și problema cu păsările e că e un risc care nu e controlabil. În cel mai rău caz, am văzut filmul cu Sully, am văzut ce a făcut, dar noi suntem pregătiți și pentru astfel de cazuri. În cel mai rău caz, ți se opresc ambele motoare, dar este aproape la limita imposibilului. Cazul Sully, de pe râul Hudson, care se întâmplă o dată la un milion. Pentru că un asemenea caz nu a mai existat. În general, o cioară nu e nicio problemă pentru un avion. Într-adevăr, uneori sunt (ciori la Cluj în spațiul aerian – n.r.), dar nu e atât de frecvent. Deci asta nu ar trebui să reprezinte nicio teamă pentru nimeni. Am zburat și la Timișoara și la Timișoara am avut de fapt cel mai urât bird strike. Nici nu îți dai seama de fapt foarte bine, dacă direcția de zbor a păsării e exact către avion, avionul decolează la 200 km/h, pasărea zboară și ea cu 50 km/h și atunci viteza relativă e de 250 km/h. E ca un proiectil, numai că avionul e mai tare, iese învingător.”