Poliția a folosit forță excesivă și nejustificată într-o intervenție la Pata Rât în urmă cu 13 ani. Aceasta este decizia anunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), publicată recent și care se referă la o cauză cu un substrat etnic, dar care ar fi fost neglijată de către curțile de judecată din România. Acum, statul român este bun de plată.
Pe 5 noiembrie 2005, poliția județeană (IPJ) Cluj a arestat doi suspecți de furt din comunitatea din Pata Rât. La trei zile după acest incident, IPJ Cluj a organizat o nouă intervenție în Pata Rât, a evacuat oameni cu forța, iar apoi le-a dat foc la case. Victimele abuzului au dat în judecată polițiștii și jandarmii implicați în intervenție, acuzându-i de violență verbală, asalt, amenințare și distrugere prin ardere.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) obligă statul român la plata unor despăgubiri băneşti către doi clujeni de etnie romă împotriva cărora poliţia română a folosit forţa ”excesiv şi nejustificat de circumstanţe”. Instanţa europeană mai susţine că autorităţile române nu au cercetat îndeajuns ipoteza unei eventuale ”motivaţii rasiste” în cazul clujenilor.
România va trebui să plătească câte 14.800 euro pentru două dintre cele trei persoane parte din proces.
Astfel, CEDO obligă România la plata unor despăgubiri financiare către Augustin Lingurar şi Trandafir Lăcătuş, din Cluj. Este vorba de 11.700 de euro pentru fiecare, plus cheltuieli administrative în valoare de 3.100 de euro, potrivit unui comunicat CEDO
În urma plângerii făcute de Augustin Lingurar, Trandafir Lăcătuş şi Minerva Covaci, instanţa europeană a stabilit că România a încălcat celor trei o serie de drepturi ale omului: legat de interzicerea tratamentelor inumane şi degradante, respectarea vieţii private şi de familie, dar şi în ce priveşte discriminarea – unde CEDO a apreciat că implicarea autorităţilor române nu a fost cea care ar fi trebuit.
Deşi instanţa s-a pronunţat abia acum, plângerea celor trei a fost făcută în urmă cu 13 ani.
În fond, nu poate fi vorba despre primul contact al autorităților cu comunitatea de rromi stabilită la Pata Rât. Dacă CEDO a început să facă publice sentințe pentru cauze și plângeri înregistrate în urmă cu 13 ani, atunci ne putem întreba dacă nu vor urma și alte pronunțări pe marginea unor abuzuri cu caracter etnic?!
Abuzuri au fost înregistrate și în anii ce au urmat
De exemplu, în 2010.
Pe final de an, în decembrie 2010, familiile de pe strada Coastei au fost evacuate și mutate în zona Pata Rât la aproximativ 800 de metri de rampa de gunoi a municipiului Cluj-Napoca și la cca 200 metri de depozitul de deșeuri chimice.
Aproximativ 350 de persoane, marea lor majoritate de etnie romă, au fost nevoite să se așeze în cele 10 module construite de autoritățile locale.
Peste 30 de familii, lăsate fără adăpost de autorități pe vreme de iarnă, au fost primite de rudele lor în apartamentele contractate.
Decizia Primăriei a fost ca familiile integrate în oraș sau comunitatea Coastei să se reloce în zonă, iar nu familiile din Dallas, de pe rampa de gunoi sau de pe strada Cantonului să fie mutate în module. Pentru acestea din urmă, relocarea nu ar fi presupus o deplasare spațială semnificativă și ar fi condus la îmbunătățirea propriu-zisă a condițiilor locative, la legalizarea domiciliului.
După această acțiune de evacuare forțată, au urmat o serie de proteste. Și cam atât.
Tema comunității de rromi de la Pata Rât a devenit subiect public pentru dezbateri, s-au constituit diverse asociații care s-au implicat în soluționarea cauzei acestora.
De altfel, până în prezent, diverși reprezentanți ai comunității de la Pata Rât pledează în ședințele de Consiliu local pentru propria cauză – cea a locuirii.
Marginalizarea, altfel spus excluderea unor categorii vulnerabile de persoane, a fost unul dintre motivele pentru care municipiul Cluj-Napoca nu a devenit Capitală Culturală Europeană 2021.
În continuare, tema integrării sociale, precum și a locuințelor pentru persoanele defavorizate reprezintă o lecție pe care Primăria municipiului Cluj-Napoca, la cârma căreia se află de ani buni Emil Boc, nu reușește să o învețe, să își asume integrarea persoanelor vulnerabile.
În continuare, Emil Boc anunță proiecte care să faciliteze accesul persoanelor din zona Pata Rât la locuințe, doar că modul în care pot fi accesate aceste facilități/fonduri nu este la îndemâna comunității de acolo.
Prin urmare, ce se întâmplă cu abuzul înregistrat în 2010, atunci când familii întregi de rromi au fost strămutate dintr-un loc într-altul în plină iarnă?
Vor fi cercetate și aceste cauze de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului?
Cine va fi tras la răspundere?
Sau evenimentul din 17 decembrie 2010 reprezintă o cauză pierdută?