„Imi doresc atat de mult sa schimb ceva. De fapt, toata lumea spune ca isi doreste asta, dar nimeni nu trece la actiune. Ca sa schimbi ceva, trebuie sa apuci lucrurile de undeva, sa faci un lucru concret. Iar eu am trecut la fapte: pot sa fac ceva pentru acesti copii!”, povesteste Adela senina. In urma cu nici un an, familia ei s-a marit cu inca noua membri. Mici, inimosi, sinceri si singuri. Copii pe care parintii lor i-au lasat sa creasca in centre ale statului. Pentru soarta lor, vinovata e, aproape de fiecare data, saracia. Dar astazi ei sunt mai bogati cu o „maicuta”, cu un parinte care le dedica intreaga zi si cu atatia frati cat sa faca orice alt copil invidios. Iar casa lor e acum cea mai primitoare din lume – Casuta Bucuriei.
„De unde incepe schimbarea? De la educatie. Un om educat are mintea deschisa, are alte perspective, alte valori, se raporteaza altfel la semeni. Aici, vrem ca acesti copii sa primeasca educatia de care au atat de multa nevoie”, mai spune Adela Florea, coordonatorul de proiect al casei de tip familial Casuta Bucuriei.
Asociatia pe care o conduce este o institutie non-guvernamentala ce are finantare exclusiv privata, care le ofera gazduire copiilor care sunt declarati adoptabili si tinerilor pana la terminarea studiilor, dupa care acestia sunt ajutati sa-si gaseasca un loc de munca. In Casuta Bucuriei traiesc, astazi, noua copii: Andreea, Maria, Denisa, Monica, Dani, Severian, Alex, Bebe si Mihai. Unii ditre ei sunt vizitati de familii saptamanal, iar altii nici macar nu isi cunosc parintii, dar pentru fiecara ei, „casuta” nu e un centru, e acasa.
Aici isi petrec timpul liber alaturi de voluntari care le citesc, se joaca cu ei, ii scot la plimbare ori la film; aici au invatat ce inseamna sa daruiasca si sa fie mai buni pentru ei si pentru ceilalti, aici au invatat ce inseamna iubirea neconditionata.
„Unii dintre ei nici macar nu stiau cum ii cheama cand au ajuns aici, iar din luna mai au facut progrese extraordinare. Noi suntem o casa de tip familial, unde se promoveaza familia, sentimentul de siguranta si educatia. Ne ocupam de ei exact ca de copiii nostri, fara nicio diferenta”, povesteste Adela.
Alaturi de cei noua pitci, in casuta locuieste si „maicuta”, femeia care are grija de ei in fiecare minut al zilei. Asta dupa ce se intorc de la scoli si gradinite, unde au fost integrati pe parcursul ultimelor luni. Adela ii conduce in fiecare dimineata si tot ea e cea care ii „culege”, dupa orele amiezii, si ii aduce inapoi acasa. Cateodata, unii dintre ei pleaca in vizita la parinti, dar de fiecare data cu siguranta ca se vor intoarce in casuta plina.
„Din poarta, Bebe se intoarce si-mi spune: „Nu ma lasi acolo, nu, nu, eu vin inapoi!”.
Prima casa de copii licentiata din Cluj a primit primul micut la sfarsitul lunii aprilie, iar ultimul in luna noiembrie, in urma unei conventii de colborare cu DGASPC Cluj. Pentru ca i-au primit in sanul familiei, cei de la Csuta Bucuriei nu primesc, insa, niciun leu de la stat. Toate eforturile lor de a-i scolariza si creste pe acesti copii intr-o casa ce arata si se simte ca acasa sunt facute in urma unor eforturi imese si cu ajutorul sponsorizarilor.
„Fiul meu, Alexandru, a facut voluntariat noua ore pe zi. El a sadit bazale educatiei in acesti copii. A muncit cot la cot cu o psihopedagoga – impreuna, au facut orar, ca la scoala, au sabilit orele de joaca si cele de invatat limba romana, matematica, exct ca intr-o institutie de invatamant ca la carte”, rade Adela.
Astazi, cei noua frati sarbatoresc Craciunul acasa la Adela Florea, femeia care a crezut ca ei pot sa aiba un viitor mai bun. Acolo il vor astepta pe Mosul care, pentru prima data, le aduce in cadou o familie catre care putem privi toti, mandri, cu invidie.