Dupa 43 de kilometri pe drumul judetean din Cluj-Napoca spre Maguri Racatau si inca 25 de kilometri de drum forestier ce serpuieste in susul apei, unde se ingusteaza valea incep sa apara poienite acoperite de cetina de brad si muschi. Odata ajuns la Blajoaia peisajul devine dezolant. Ceea ce era candva perla taberelor clujene a devenit un morman de piatra si lemne intr-un peisaj selenar. Cea mai cautata tabara din judetul Cluj inainte de 1989 mai asteapta garbovita o iarna pentru ca barnele ce acopera cabana sa cedeze si astfel sa ii fie semnat certificatul de deces.
Undeva dupa Racatau peisajele tomnatice ale Apusenilor tind sa ne aminteasca de zicala “Avem o tara, dar pacat ca este locuita”. Versanti intregi defrisati, raul plin de rumegus si sunetul suav al drujbei aduce in fata turistilor realitatea cruda a padurilor din Romania. Drumul forestier ajuns impracticabil este folosit in mare parte de catre cei care mai taie lemne in zona, camioane incarcate cu busteni coboara spre oras.
Cu toate acestea, undeva in inima muntilor, aproape de varful Dumitreasa, pe marginea unui lac aproape secat, acoperit cu rumegus si resturi de butuci putreziti, exista o cabana. Inainte de 1989 aici functiona o tabara. Era cea mai solicitata tabara din judetul Cluj, iar copii care ajungeau sa se bucure de peisajele mirifice ale zonei o faceau doar pe baza pilelor, cunostintelor si a relatiilor (PCR) parintilor. Aflata in proprietatea Casei Pionierilor aceasta a fost transferata imediat dupa 1990 la Inspectoratul Judetean al Taberelor Scolare, dar din cauza degradarii drumului de acces si a costurilor ridicate de intretinere in 1997 s-a incercat repatrierea catre Palatul Copiilor. Nu s-a perfectat tranzactia, ajungand ca in 1998 cabana de la Blajoaia sa fie data in administrarea MAPN-ului ca tabara de pregatire si antrenament.
“Din ce imi aduc aminte e ca inainte de 1989 era cea mai solicitata tabara din judet si se ajungea acolo doar prin pile cunostinte si relatii. Dupa Revolutie a fost trecuta in patrimoniul Taberelor Scolare, iar cand au vrut sa o redea Palatului Copiilor in 1997, era deja distrusa, iar drumul era impracticabil. Ne era imposibil sa ii ducem pe copii acolo. S-a incercat la un moment dat contopirea cu taberele organizate in Padis, insa costurile de transport si alimente erau mari. Se facea aprovizionarea cu camioane de armata. Imi aduc aminte ca, din cauza drumului impracticabil, s-a pus in discutie aprovizionarea taberei cu elicopterele, ceea ce ridica costurile destul de mult. O eventuala reabilitare a cabanei si, in mod firesc, a repunerii acesteia in circuitul taberelor scolare este in opinia mea imposibil in momentul de fata. Taberele la munte nu mai au asa trecere, merg foarte greu, lumea nu mai are bani, iar cei care au bani prefera sa isi duca copii in excursii in afara tarii sau in locuri mai deosebite”, a declarat Valentin Cuibus seful Inspectoratului Scolar Cluj si fost director al Palatului Copiilor.
In prezent cabana Blajoaia, construita pe trei nivele, cu o terasa generoasa acoperita cu tabla sta sa se prabuseasca. Gardul de lemn ce imprejmuieste cladirea e distrus aproape in totalitate de trecerea timpului. Barajul unde era construita o minihidrocentrala care alimenta cabana cu electricitate a disparut demult, fiind devalizat de localnici. La ferestrele cladirii doar gratiile de metal mai tin piept vantului. Lacul din fata cabanei de la Blajoaia format din busteni, unde candva puteai sa prinzi pastravi, acum sta acoperit de mizerii si e plin de vegetatie.
Ultima serie de tabara scolara s-a desfasurat in Blajoaia in 1991. Dintre cei care au trecut pe acolo de-a lungul anilor si s-au bucurat de serile cu foc de tabara, culesul de afine, concursurile de orientare turistica, discoteca din podul cladirii sau fuga in zona interzisa de pe barajul din barne unde puteai prinde in voie pastravi isi reamintesc cu nostalgie de timpul petrecut la Blajoaia.
“Cu izoterma venea ciocolata. Imi amintesc doar de un an cand nu a putut urca izoterma cu provizii si ne-au adus mancarea cu un elicopter. Eu ultimul an am fost in tabara in 1995, mergeam in fiecare an. Aceea a fost si ultima, s-a inchis apoi tabara”, a afirmat Mihaela B.
“Imi aduc aminte multe lucruri din tabara de la Blajoaia, imi e chiar dor de locurile acelea.Trezirea era pe muzica, gimnastica de dimineata in curte, spalarea in rau, faceam de serviciu pe rand la bucatarie, excursii tare placute, mancam afine si ne murdaream bine, iar apoi ne curatam cu merisoare, aduceam lemne pentru foc, seara discoteca in pod si cate si mai cate”, rememoreaza Ioana K.
“La Seara Detasamentelor ne mai dadeau o ciocolata care se numea Terra, era preferata mea, avea un ambalaj albastru, cu globul pamantesc desenat.Nu pot uita nici napolitanele Gigel”, a afirmat Ruxandra D.
Blajoaia, o tabara a generatiilor uitate, a focurilor de tabara sub clar de de luna si-a pierdut identitatea in timp, undeva intre ministere, dezinteres si lipsa de viziune a oficialitatilor si nu in ultimul rand al dezinteresului pentru o dezvoltare sanatoasa a tinerilor. Trebuie amintit faptul ca in ultimii ani s-au construit in zona Apusenilor din judetul Cluj, trei cabane aflate in subordinea Consiliului Judetean, cu sume enorme, iar drumul spre Blajoia este lasat de autoritati in paragina. Probabil ca atata vreme cat mai e lemn de furat din zona, nimeni nu e interesat de reabilitarea drumului si implicit de repunerea cabanei de la Blajoaia in circuitul turistic al judetului.