De Ziua Mondială a Educației, noul ministru, Ligia Deca, ne-a dat vorbe. Frumos strunjite în noul limbaj de lemn: ”prilej de bucurie”, ”recunoștință” șamd:
”Ziua Mondială a Educației este un prilej de bucurie și de recunoștință față de toți cei care au dăruit și s-au dăruit necondiționat pentru formarea noastră. Este o zi simbolică pentru recunoașterea rolului pe care dascălii îl au în societate. Nu întâmplător, în limba engleză, denumirea acestei sărbători aduce în prim-plan profesorii: «World Teachers’ Day». Puterea simbolică a zilei de astăzi este în deplină consonanță cu acțiunile pe plan internațional la care România a avut ocazia să ia parte în ultima perioadă. Eforturile din ultimele şase luni, în care România a coprezidat Action Track 3 în cadrul Summitului pentru Transformarea Educației pe tema «Teachers, teaching and the teaching profession», au dat roade, mărturie stând faptul că Secretarul General Adjunct al ONU, Amina Mohammed, a anunțat constituirea Comisiei Internaționale pentru Cariera Didactică”, arată noul ministru.
Singurul ”prilej de bucurie” pentru profesori și elevi e faptul că azi e zi liberă. Recunoștința, cu tot cu prinosul ei, nu aduce mâncare în casă și nici nu plătește utilitățile. Iar jocurile de cuvinte hipsterești în ”frangleză” nu cred că interesează pe nimeni.
Deca mai adaugă niște rumeguș: ”Profesorilor care ne-au ajutat să devenim noi, cei de azi, le datorăm prețuire și respect, încredere și sprijin. Totodată, de Ziua Educației, nu-i putem uita pe cei dintâi educatori ai copiilor – părinții și pe toți cei care compensează, prin eforturile lor, ceea ce sistemul nu reușește să facă așa cum ne-am dori. Mă gândesc la copiii din mediile dezavantajate, la cei în prag de abandon școlar sau la stereotipurile și prejudecățile care se interpun, de multe ori, între unii tineri și visurile lor. Îmi este clar că educația din România trebuie să închidă câteva decalaje majore, pentru a permite o apropiere de media europeană. Unul din cele mai importante este cauzat de numărul mare de copii și tineri care părăsesc școala înainte de finalizarea educației obligatorii. Problema abandonului lovește disproporționat elevii din medii defavorizate, din mediul rural, din comunitățile sărace sau periferice. Copiii de origine romă sunt afectați în mod deosebit, fiind adesea la intersecția mai multor dezavantaje”.
Noul ministru zice că vrea ca trecerea de la principiul egalității la cel al echității să fie garantată tuturor, indiferent de mediul de reședință, de mediul socio-economic, de nevoile educaționale speciale sau de orice alt criteriu. Adică OSĂ. Boala OSĂ i-a lovit pe toți liberalii.
Ia să-l facă pe Prim Voiajorul Patriei să-și oblige sclaveții de la guvernare să bage mâna în buget nu ca să-și umple ei buzunarele și să-și acorde privilegii, ci ca să mărescă salariile tuturor dascălilor și să utileze toate școlile la nivelul promis în campaniile electorale. Acesta ar fi respectul i prețuirea pe care o așteaptă orice dascăl!