Undeva intre Panticeu, Aghiresu Mare si Cluj-Napoca, intre dealuri, la umbra a doi tei, e o benzinarie cu doua pompe, una pentru motorina si una pentru benzina. Aduce aminte de benzinariile parasite din desertul Americii, acolo unde, cu putin noroc, pot opri cativa drumeti intr-o singura zi. In dreapta, se prabuseste incet o casa veche din care au mai ramas doar trei pereti, iar in stanga, in fata si in spatele cladirii mici, se ridica dealurile salbatice.
Nu are parcare, toaleta sau cosuri de gunoi, cum exista in orice alta benzinarie si nici angajati imbracati in salopeta si chipiu pe cap. E supravegheata de doar doua camere – fara nicio garantie ca acestea functioneaza – si doi tei inca tineri. In cladirea netencuita lucreaza zilnic doi angajati, de la primele ore ale diminetii si pana la 10 seara – domnul Marius si tanti Codruta. Femeia e vanzatoare la micul magazin incorporat in benzinarie, iar el se ocupa de cele doua pompe. Banii pentru motorina si benzina ii incaseaza doar el si tot el e cel care manevreaza cele doua pompe.
„Nu prea vin oameni. E mai scump la noi. Mai mult astia ce lucreaza in zona, cu tractoarele. Depinde de anotimp si vreme”, spune, taraganat, barbatul.
Vadul lor e nefericit; masinile opresc o data la cateva zile si atunci pentru doar cativa litri de combustibil. Vara au cei mai multi clienti; atunci, taranii care merg pe camp fac un popas la benzinarie pentru a-si alimenta tractoarele. Toamna, taietorii de lemne isi cumpara uleiuri si motorina pentru drujbele puternice. In afara de tanti Codruta, Marius n-a vorbit azi cu nimeni, suntem primii vizitatori.
„Si cand vine cineva, eu il servesc. Nu-i lasam pe ei, ca astia se duc. Avem noi camere, dar pana sun eu la Politie, nu-i mai prind. S-a intamplat de mai multe ori sa ma duc dupa bon si ala sa plece”, marturiseste el.
E obisnuit cu vizitatorii si aparatele de fotografiat. In fiecare vara, pe la mica benzinarie trec zeci de turisti straini, care se opresc la un suc rece si o poveste cu benzinarul singuratic.
„Au venit si din Polonia, Belgia si Canada. Anul trecut, am avut clienti din Spania veniti aici cu bicicletele. Toti se opresc sa ne faca poze si sa stea la o poveste”, marturiseste el.
Clujul e altceva…
Pompele se alimenteaza de doua ori pe luna, in functie de vanzari. Preturile nu sunt, insa, dintre cele mai accesibile. Azi, benzina se vinde cu 6,25 lei, iar motorina cu 6,2 lei. Pana si domnul Marius recunoaste ca alimenteaza mai degraba de la Cluj, unde combustibilul e mai ieftin.
„Clujul e altceva, ei au rafinariile lor. Noi luam de la Lukoil, platim cisterna… pana vine aici”, mai spune el.
L-am prins ocupat in spatele cladirii mici. „Azi noapte a ploat si nu e bine sa sa stranga apa”, spune el, in timp ce coboara o galeata intr-un bazin mic. Cand nu trebaluieste prin spatele benzinariei, domnul Marius fumeaza la umbra unei terase mici, improvizate. Are aici o umbrela, o masa de plastic si cateva scaune, toate la doar cativa metri de cele doua pompe.
„Macar suntem doi, ca altfel ne luam lumea in cap aici, singuri”, se confeseaza tanti Codruta.
Tejgheaua ei are succes mai mare decat pompele colegului – satul Vultureni incepe la doar cativa zeci de metri distanta.
„Cel mai bine se vand tigarile, berea si sucurile”, marturiseste ea.
Dar in mica benzinarie se vand de toate – de la vopsea de par la lubrifianti pentru masina, de la detergenti automati pana lame de ras, becuri sau tarate. In hol troneaza trei saci plini – bucata se vinde cu 25 de lei.
„E si drumul asta nenorocit, ca altfel ar fi mai aproape de aici la Zalau. Ar trece mai multi oameni, am avea mai multi clienti”, zice nea’ Marius.
Vara asta, soarta micii afaceri depinde de recolta. Vremea nu a tinut cu taranii anul acesta, iar tractoarele mai mult stau decat muncesc. Asta inseamna si mai putini clienti pentru benzinaria dintre dealuri, ajunsa, de-a lungul anilor, mai mult atractie turistica decat afacere profitabila.