Editorial

Băi, ăștia de la ANAF, ați “gugăli” și voi ceva, sau, mai bine, vă vedeți de ceea ce știți: buzunăritul contribuabilului și terorizarea florăreselor?

La fel ca și cei de la Google (cu toate aplicațiile lor de monitorizare) care-ți dau inclusiv rezultatele de căutare în funcție de preferințele pe care le ai, au vrut și cei de la ANAF să-și facă o aplicație legală prin care să-i profileze pe toți românii care plătesc cu cardul, prin crearea unor fișiere care să conțină obiceiurile de comportament economic al acestora. Sau le-o fi zis cineva că put de inteligență și au vrut să treacă la nivel de serviciu de informații, încercând să facă un contra-serviciu celor de la adevăratele “servicii care n-au reușit să obțină Legile Big Brother, că le-au fost respinse de către Curtea Constituțională a României.

 

Nu știu, dar ceea ce au încercat să facă cei de la ANAF cerând să le fie puse la dispoziție toate datele utilizatorilor de card din România, la fiecare plată cu acesta (probabil inclusiv măsura de la pantof, să vadă care trăiesc pe picior mare), este o acțiune neconstituțională, care vine în contradicție cu Decizia 440/2014 a CCR:

 

În al doilea rând, datele care fac obiectul reglementării, deşi au un caracter predominant tehnic, sunt reţinute în scopul furnizării informaţiilor cu privire la persoana şi viaţa sa privată. Chiar dacă, potrivit art.1 alin.(3) din lege, aceasta nu se aplică şi conţinutului comunicării sau informaţiilor consultate în timpul utilizării unei reţele de comunicaţii electronice, celelalte date reţinute, având ca scop identificarea apelantului şi a apelatului, respectiv a utilizatorului şi a destinatarului unei informaţii 555comunicate pe cale electronică, a sursei, destinaţiei, datei, orei şi duratei unei comunicări, a tipului de comunicare, a echipamentului de comunicaţie sau a dispozitivelor folosite de utilizator, a locaţiei echipamentului de comunicaţii mobile, precum şi a altor „date necesare” – nedefinite în lege -, sunt de natură să prejudicieze manifestarea liberă a dreptului la comunicare sau la exprimare. În concret, datele avute în vedere conduc la concluzii foarte precise privind viața privată a persoanelor ale căror date au fost păstrate, concluzii ce pot viza obiceiurile din viața cotidiană, locurile de ședere permanentă sau temporară, deplasările zilnice sau alte deplasări, activitățile desfășurate, relațiile sociale ale acestor persoane și mediile sociale frecventate de ele. Or, o atare limitare a exerciţiului dreptului la viaţă intimă, familială şi privată şi la secretul corespondenţei, precum şi a libertăţii de exprimare trebuie să aibă loc într-o manieră clară, previzibilă şi lipsită de echivoc, astfel încât să fie îndepărtată, pe cât posibil, eventualitatea arbitrarului sau a abuzului autorităţilor în acest domeniu.

 

Nimeni nu putea să garanteze (și nici nu are să poată să o facă vreodată) că datele culese neconstituțional de către ANAF nu ajung și la serviciile de informații. Accidente se întâmplă și la case mai mari. Numai luna aceasta, conform Agenției daneze pentru Protecția Datelor, citată de Reuters, autorităţile daneze au transmis din greşeală Chinei date medicale sensibile despre aproape întreaga populaţie a Danemarcei.

 

Așa că să-i rugăm pe cei de la ANAF să se ocupe de ceea ce știu ei mai bine: șicanarea florăreselor și a băbuțelor care vând ceapă și usturoi. Să se lase de jeimsbond-prostii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *