Din oras

Atleta Mihaela Botezan aduce la Cluj o premiera: Campionatul National de Semimaraton

Sportiva si-a propus sa le arate clujenilor cum este o competitie adevarata de atletism, mai mult, desi autoritatile nu vad cu ochi buni implicarea in asemenea eveniment, acesta este gandit sa aiba la editiile viitoare dimensiuni balcanice si chiar mondiale. Mihaela Botezan a marturisit pentru Ziar de Cluj, cum a devenit sportiva din dorinta de a vedea lumea, cum a luptat in Franta pentru biletul de intoarcere si pentru primii adidasi de calitate din cariera, dar si despre tentatia plecarii din tara si retragerea din sportul de performanta.

Campionatul National de Semimaraton si Cursa Populara va avea loc in 20 septembrie, de la ora 9. Plecarea va fi de la Cluj Arena si se doreste realizarea unui tur al cartierului Grigorescu. Aparent micuta si fragila, insa hotarata si cu un vocabular impecabil, atleta Mihaela Botezan ne-a povestit aseara, la marginea pistei stadionului clujean cum s-a nascut ideea acestei competitii.   

“M-am gandit un pic si ca 2016 ar fi pentru mine final de cariera, as dori sa ma retrag din viata sportiva de performanta, dar sa raman cumva in umbra, organizand campionate sau concursuri de genul acesta. Soseaua a fost viata mea, asa m-am consacrat si ar fi o forma de a da inapoi ceva societatii”, a dezvaluit ea.  

La Cluj exista un eveniment in primavara, dar toate marile competitii, cum ar fi cele de la New York, Londra la care ea a participat, au cate un maraton mare si un semimaraton sau o cursa de 10 kilometri in toamna si primavara.

“E putin un concurs pe an, iar oamenilor le place sa concureze. Doi e numarul perfect pentru acest gen de competitie. Pentru locatie inca ma razboiesc cu cei de la primarie, pentru ca fiind campionat national regulamentul e altul: nu putem inchide doar un sens de circulatie, ci toata strada. Dar nimic nu-i imposibil!”, este ea convinsa. 

Inscrierile pentru campionatul national au inceput ieri. Sunt asteptati cam 100-150 de participanti din toata tara.

“Nu sunt mai multi atleti in tara. In ultima perioada, nu pot sa imi explic fenomenul, sunt probe cu doar 2-3 concurenti. Pe vremea cand am inceput eu, ca junioara, nu prindeai la competitiile de seniori prima serie, te bucurai daca prindeai a doua, a treia sau a patra serie. Acum este o singura serie, cu toata lume “, s-a plans sportiva.

Pe langa atletii profesionisti sunt asteptati sa faca parte din fenomen si amatorii acestui sport.  

“Exista sector de alergare in echipa, intrecerea stafetelor in care poate oricine sa concureze, sa dea doar un tur, nu patru cat este pentru cei care fac sport de performanta, apoi dai stafeta urmatorului din echipa ta”, a explicat organizatoarea.

Concursul va avea patru sectiuni: o sectiune de family, semi-maraton si stafete si cursa populara.

“Mi-am propus si sa promovam frumusetile orasului prin acest traseu competitiv. Asteptam sa vina sportivi de nivel national si de lot olimpic. Imi doresc de la urmatoarea editie chiar sa pun pret pe un record national, pe un record de traseu. La editia a cincea as vrea sa devina un campionat balcanic, iar la a zecea un campionat mondial si atunci sunt niste standarde foarte stricte impuse de Federatia Internationala care nu iti da voie sa organizezi pana nu ai un record de traseu foarte bun, ca sa fie competitiv concursul. Imi doresc tare mult, participand la concursuri mondiale, sa aduc asta si la Cluj. Sa vada lumea ce inseamna sportul de performanta, sa vina lumea sa faca mai mult sport de masa. Sportul inseamna sanatate. Dupa ce asista la o asemenea cursa, in mintea lor se ridica intrebarea “oare eu pot?” si de maine isi cumpara echipament sportiv si vin spre noi. In timp, daca are cine sa ii indrume – si la Cluj chiar sunt cadre specializate – pot sa ajunga la un nivel ridicat, si de performanta, si de sanatate”, apreciaza sportiva.

Ea este nemultumita de faptul ca nu se mai face sport ca inainte.

“Avem multe taxe, mancarea pe care o consumam e mai proasta si toti se intreaba pentru ce sa mai faca si sport. Legile noastre sunt neglijente, pentru ca sunt m in criza si nu se maid au premii. Daca in urma unui campionat national nu esti selectat in echipa Romaniei si nu participi la un concurs international, clubul nu mai este obligat sa iti dea o premiere. Te intrebi atunci pentru ce sa faci asta. Sportul de performanta se face cu multe sacrificii, multe renuntari si costa.

Ar trebui sa luptam ca sa avem trasee competitive, e un pariu pe termen lung. Tot bugetul evenimentului se duce pe cheltuieli, nu se intorc banii la tine, dar eu vreau sa fac asta pentru sport, pentru alergatorii de cursa lunga din Romania si mai ales din Cluj. In alte tari se aloca bani de la buget, din impozite, chiar si in Tunisia am vazut asta”, a spus Botezan.

Organizatoarea a gasit sponsori pentru campionat “apeland la toate cunostintele”.

Cei care vor sa participle la semi-maratonul de la Cluj si fac parte din cluburi sportive trebuie sa se inscrie pe site-ul federatiei si au acces gratis la competitie. Ei sunt sustinuti de cluburi in ceea ce priveste cazarea, masa si transportul.

Concursul va avea si un invitat, atletul Marius Ionescu, membru al lotului olimpic.

“Ne asteptam la o performanta buna din partea lui”, a punctat clujeanca.

Sportivii amatori care doresc sa faca parte din acest fenomen se pot inscrie direct pe site-ul atleticcluj.ro, unde gasesc toate informatiile.

Pe numele sau complet Mihaela Botezan Prundus, atleta este originara din Ocna Mures, a facut Liceul Sportiv din Deva si apoi a urmat Facultatea de Educatie Fizica si Sport din cadrul Universitatii “Babes-Bolyai” (UBB).

“N-am putut sa inteleg de ce nu ma duc la Campionatul National. Cu putin efort castigam judetenele la Alba, dar nu mai selectionau niciodata pentru ca se lua in considerare echipa liceului, echipa scolii. Eu nu aveam o echipa care sa ma sustina, sa pot merge la un campionat national. Chiar daca de multe ori castigam detasat, nu eram privita ca individ, ci trebuia sa am o echipa. M-am gandit ca trebuie sa merg undeva, la o scoala cu echipa puternica.

Am venit la Cluj exact in anul in care s-a reinfiintat liceul sportiv de la Balcescu. Eram in clasa a zecea, dar am fost gata sad au din nou examen de admitere, sa repet clasa a noua. Pentru sport as fi facut orice, eram foarte hotarata. Era, insa, ultima zi de inscriere si nu aveam la mine actele de care era nevoie. Un vecin mi-a zis sa imi incerc norocul la Deva. Am venit abia la facultate la Cluj”, a povestit ea.

In acest fel a reusit sa ajunga la un campionat national si sa isi doreasca sa vada lumea intreaga.

“Era imediat dupa Revolutie si am realizat eu, ca si copil, ca sportul imi poate da aceasta sansa. Mi-am dorit sa merg pana in Italia, apoi pana in Franta si am ajuns si mai departe”, a marturisit sportiva.

Nu i-a fost usor nici sa isi impuna dorinta in fata familiei.

“Mi-a trebuit un an sa ii conving pe parinti sa ma lase la liceul sportiv. Mama era profesoara de romana si pentru ei scoala era foarte importanta. Nu exista “sport” in vocabularul lor. I-am convins, mi-a trebuit un an pentru asta. Au venit cu mine la concursuri si au vazut ca, intr-adevar, la vremea aceea eram cea mai buna. Ei erau panicati ca ma pot accidenta. Cu mintea mea de copil, nu puteam intelege de pun raul inainte. Marele lor of a fost ca eu sa nu fac scoala, sa nu ma realizez ca adult. In momentul in care m-au vazut la facultate au zis ok, acum poti sa faci ce iti doreste sufletul”, a relatat atleta.

O data admisa la facultate, Mihaela Botezan a a primit camin chiar in A-uri, fiind sportiva de top 3 la nivel national.

“Am gasit la Cluj oameni care au crezut in mine, m-au sustinut, mi-au oferit cat se putea de mult in momentul acela. Dupa aceea am inteles, cand am inceput sa merg 12 luni din 12 in cantonament, ce inseamna adevaratul sport. Nu mi-a fost frica niciodata de nimic. Mi-a placut sa muncesc, daca trebuia sa mergem trei luni in cantonament am mers, m-am motivat sa stau atata timp fara sa ma plictisesc, eram acolo pentru performanta. Nu ma interesa nimic altceva”, si-a adus ea aminte.

Prima iesire din tara a Mihaelei Botezan a fost la o competitie sportiva de la Grenoble. Era o intrecere intre facultati si pentru tanara de atunci era ceva de vis. Adevarata provocare a venit insa un an mai tarziu.

“Aveam doi ani de cantonamente si voiam sa ajung in lotul national, urma sa ma intorc tot in Franta, la Greboble. M-a contactat organizatorul si mi-a spus ca valoarea mea nu e atestata, nu am in tara nici o cursa in afara teritoriului Romaniei – nici la ora actual nu avem un maraton omologat – si s-a terminat discutia. Pana la urma am mers cu soferul care m-a dus si la precedentul concurs din Franta. Am facut tot drumul stand pe bagaje, nu era loc pentru mine in microbus. In prima gara m-au lasat jos, am stat intr-o rulota zece zile, am mancat semipreparare si mi-am facut in continuare antrenamentele. L-am sunat iar pe organizator, i-am zis ca sunt in Franta, ma primesc la concurs? El a zis da, ca imi platesc cazare si masa. Fericirea mi-a fost maxima ca am gasit alti romani. Mai aveam 5 franci si nu aveam bilet de intoarcere in Romania. Aveam o singura sansa: sa alerg. Francezii au un sitem de premier ape grila de timp. Chiar daca castigi, daca nu te-ai incardrat nu iti dau bani. Era primul meu concurs afara. Eu, care alergam pana atunci in tenisi sau desculta pe iarba vedeam standuri cu adidasi si echipament sportiv! Mi-am propus sa dau tot ce e mai bun din mine la concurs ca sa am bani de drum si sa ma intorc cu o pereche de adidasi”, a povestit ea.

Era o cursa populara, cu mii de concurenti. Mihaela a terminat pe locul cinci, incadrandu-se la o secunda in Baremul A. Astfel, a primit bani suficienti si pentru biletul de intoarcere, si pentru adidasi.

Mai tarziu, clujeanca a fost selectionata in echipa nationala, a ajuns la mondialele de semimaraton, competitie pe care spera sa o aduc la editie aniversara, la 10 ani, in Cluj. Editia la care a participat prima data a avut loc in Veracruz, Mexic. A iesit pe locul 5 la nivel in lume. Intre performantele sale se numara si obtinerea unui loc 4 la nivel european. Cu echipa Romaniei a obtinut 4-5 medalii la campionatul mondial. 

Ar fi avut sansa sa plece din tara, in Spania, insa nu a facut asta si spune ca nu regreta.

“Indemnizatia pentru sportivi e de 700 de lei, inainte era de 500 de lei. Nu poti trai din banii astia, nu poti sa iti asiguri suplimentul de efort, ca sa nu mai punem ca ititrebuie adidasi. Eu fac 800 de kilometri pe luna am nevoie de trei perechi de adidasi. E scump sa faci sport de performanta. As fi putut fi in Spania, am fost invitata la un club. Nu am regrete ca nu am mers acolo, pentru ca imi iubesc tara. Vreau sa fac ceva aici. Eu inca mai sper ca se poate face si in Romania. E pacat, pentru ca prin sport ne-am remarcat intotdeauna”, atrage ea atentia.

Mihaela Botezan admite ca multa lume o trimite la plimbare, dar ea nu vrea sa renunte.

“Chiar oameni din sport imi spun ca am 37 de ani si un copil acasa si ce imi mai trebuie! Simt ca nu am spus ultimul cuvant in sport. Vreau sa merg al Jocurile Olimpice de la Rio. Cand eram tanara voiam sa ma duc sa vad lumea, am facut si asta. Oarecum, lucrurile s-au asezat pentru mine: am o familie, un copil, un loc de munca, dar am facut sportul asta din convingere. Oricum, o sa il fac toata viata pentru ca am inteles ca e sanatate. Am simtit-o pe pielea mea si as dori sa ajut cat mai multi tineri, sa nu pateasca asa cum am patit eu: sa nu li se plateasca un bilet de avion si sa nu aiba loc in microbuz”, a spus atleta.

Organizatoarea semimaratonului este convinsa ca nu avem inca cultura pentru sport, dar parerea ei este ca trebuie sa ne-o facem.

“Trebuie sa treci prin fenomen, sa simti ce simte un alergator, ce inseamna sa ai un adidas confortabil, nu ai cum sa le stii. E pacat, eu cred ca am avut si inca mai avem multi copii talentati, capabili sa faca performanta, dar nu sunt sustinuti. E mult mai usor sa stai in fata televizorului sau cu tableta in mana. Inteleg ca e greu ca dupa un job de 12 ore sa mergi acasa sis a iti aduci copilul la sport, sa fii si un exemplu pentru el si sa faci o tura de alergare. E greu sa te mobilizezi, dar totul e sanatate”, conchide clujeanca Mihaela Botezan. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *