Printre numeroasele probleme pe care le ridica sfera sexualitatii se numara si cele de ordin medico-legal. Aceasta se datoreaza faptului ca orice abatere de la regimul normal al vietii sexuale este nu numai o anormalitate psihobiologica ci si o abatere de la normele morale. Cele mai importante situatii care ridica probleme de ordin medico-legal sunt reprezentate de grupul de delicte cunoscute sub numele de atentate la bunele moravuri.
In aceasta categorie sunt incluse diferite forme de deviante sexuale care, prin caracterul lor antisocial, pericliteaza normele de convietuire sociala si atenteaza la valorile impuse de modelul sociocultural, si anume:
atentatul simplu sau public la pudoare, comis fie cu intentie, fie din neglijenta, dar care aduce prejudicii morale persoanei careia ii este adresat;
violul, ca actiune agresiva exercitata asupra unei persoane in scopul intretinerii de relatii sexuale fara consimtamantul ei sau cand ea se afla in imposibilitatea de a opune rezistenta. Se manifesta prin intretinerea unor acte sexuale cu minori, persoane de acelasi sex sau femei, impotriva vointei acestora;
exhibitionismul – expunerea publica a partilor sexuale;
nimfomania – stare de hipererotism morbid al femeii, corespunzatoare satiriazisului la barbat. Ea trebuie deosebita de erotomanie, care ia forma delirului erotic acesta avand un caracter agresiv, de natura patologica.
inversiunea sexuala, considerate tot o infractiune grava, mai ales cand e practicata in grupuri sau face prozelitism.
Aceste aspecte medico-legale pe care le ridica atentatele la bunele moravuri sunt forme diferite de manifestare ale unor perversiuni sexuale, ce au la baza o deturnare morbida a instinctului sexual si a dorintelor erotice de la obiectul lor natural.
De regula, la majoritatea acestor indivizi care sunt adusi in fata comisiilor de expertiza medico-legala psihiatrica, se pun in evidenta tulburari de personalitate de tip psihopatic, o imaturitate emotional-afectiva, intelect de limita sau diferite forme de oligofrenii, psihoze in faza de debut clinic sau in stare evolutiva, stari dementiale, sechele postencefalitice sau posttraumatisme cranio-cerebrale, epilepsie, isterie, stari obsesionale, alcoolism cronic, toxicomanii etc.
Un loc aparte in aceasta categorie de conduite de tip deviant sociopatic este reprezentat de prostitutie. La fel de veche ca si istoria umanitatii, prostitutia este aceea devianta psihosexuala constand in intretinerea de relatii sexuale cu persoane diferite in scopul obtinerii unor avantaje materiale, care constituie o sursa de existenta pentru persoana respectiva. Din punct de vedere juridic, este atentatul la bunele moravuri, ce se pedepseste conform legii penale.
Dar prostitutia mai are o dimensiune psihiatrica, aspect care distinge trei categorii de prostituate:
Prostituatele constitutionale, ce intra in categoria psihopatelor, ce se caracterizeaza prin impudicitate, frigiditate, labilitate emotionala, intelect de limita, imaturitate afectiva, lene, vanitate, imoralitate, cu tendinta catre alcoolism si toxicomanii. Din randul lor se recruteaza persoanele cu cea mai mare potentialitate antisociala de tip criminal;
Prostituatele de ocazie, de regula, fete de conditie medie sau chiar foarte buna, dar care, din pricina anumitor circumstante (dificultati financiare, saracie, obtinerea unor avantaje etc.) sunt obligate sa se prostitueze. Pot fi reeducabile; adesea, dupa acest episod, respectivele fete vor avea remuscari, vor reprezenta tulburari nevrotice, complexe de vinovatie sau de inferioritate;
Prostituatele intermediare – o grupa de tranzitie intre formele precedente. Ele sunt “persoane-limita” din punct de vedere moral, ca educatie si nivel de cultura si care, in functie de circumstante, pot ramane cinstite sau se pot prostitua, lipsindu-le discernamantul complet de a putea aprecia just situatiile vietii.
Ce intereseaza in aceasta categorie de deviante este stabilirea, in urma expertizei medico-legale psihiatrice, a formei de sociopatie, respectiv sustinuta de diagnosticul clinico-psihiatric, iar in al doilea rand, stabilirea gradului de discernamant in raport cu conduitele sale sexuale si implicatiile sociale ale acestora.
Problema se pune ca in orice alta forma de evaluare medico-legala psihiatrica a comportamentului general. Trebuie sa se pronunte comisia medico-legala daca persoana are discernamantul pastrat, raspunzand in acest caz de actele sale; daca discernamantul este total pierdut, atrage dupa sine absolvirea de orice fel de raspundere penala.