Editorial

"Ardeleanca mica". Ce sta in spatele unei fine ironii facute de Dragnea

E ora 14.30 intr-o zi de vara a anului 1996 . In loc sa stau la strand si sa beau o bere rece pe ascuns, asa cum fac colegii mei de-a unspea, tocmai inchei o analiza gramaticala: „Iaca = interjectie predicativa tranzitiva”.

In camera de lucru, unde iau ore de gramatica gratuite, caci parintii mei nu isi permit altceva, ticaie un ceas mic si albastru, strajer al loazelor plictisite ca mine ce se perinda prin odaie ca sa invete pentru faculta.

Stau singur si casc in asteptarea doamnei Ardelean, diriga mea, zbirul Liceului Andrei Muresanu, profesoara severa de latina de 1,50 metri plus TVA care a aparut la inceputul clasei a 10-a si ne-a dat socanta veste: „Stiu ca in a noua ati lalait-o cu cartea, de azi insa ati belit-o. De azi, sunt diriginta voastra. O sa mancati limba romana pe paine, o sa invatati latina cu forta, o sa invatati tot ce trebuie in astia 3 ani, fiindca vreau sa imi deveniti oameni, nu loaze analfabete de care sa imi fie rusine peste ani”.

Si doamna Ioana Ardelean, pispirica profesoara de latina ce baga in sperieti turme de handralai pe coridoare, s-a tinut de cuvant. Un an mai tarziu, se transformase din „diriga” in „mama Ioana„, o closca ochelarista, mereu severa, care ne-a schimbat, celor ce am vrut, viata.

Stiind ca sunt copil sarac, mama Ioana mi-a dat ore de gramatica gratis. Si si-a deschis usa familiei pentru mine, dandu-mi de mancare, certandu-ma, invatandu-ma, sculptandu-mi indoielile, aratandu-mi de ce trebuie sa incerc sa fiu mereu barbat. Nu totdeauna mi-a reusit, dar n-am fost niciodata un papa-lapte care sa accepte umilinte, presiuni sau santaje, nedreptati. Poate si de aia, Alexa e considerat nebun sau curajos sau tupeist.

In casa Ioanei Ardelean, ma simteam foarte bine. O casa galagioasa, un sot vesel si cam dominat de o mama si doua fiice guralive, frumoase si extrem de bune la invatatura. Pe Eli, fiica cea mare, o admiram pentru veselia ei, ok, si pentru frumusetea ei, pe Ioana, fata cea mica, pentru seriozitatea in care se pierdea cateodata, mostenire de la ma-sa, care si cand curata cartofi o facea fara cusur, de zici ca participa la olimpiada. Mama Ioana nici nu trebuia sa fie severa cu fetele astea, pentru ca ele sa invete sau sa inteleaga ce e bine si ce e rau. Era de la sine inteles cum se astepta ea ca mama ca ele sa se comporte.

Au trecut anii, iar eu m-am indepartat de ele, atat cu trupul, cat si cu inima, pe unde m-a dus viata, pe unde m-a manat ambitia, dar tot pastrez in inima imaginea unei familii sanatoase de romani care si-au crescut fetele in spiritul bunului simt, cu dragoste de tara si de dreptate.

17 ani mai tarziu, Liviu Alexa, un jurnalist destul de cunoscut in Cluj-Napoca, vede pe agentii: Liviu Dragnea a numit la sectia Anticoruptie din Ministerul Dezvoltarii „o cantareata de muzica populara”. Si poza Ioanei Ardelean, in port popular. Si Dragnea care, prevazand reactiile presei portocalii, da un raspuns ironic unei jurnaliste: „O recomanda vocea si talentul”.

Si ma gandesc cum m-as fi comportat eu, jurnalist, daca nu as fi stiut cine e fata asta frumoasa din poza.

As fi crezut pana la terminarea guvernarii USL sau pana la mazilirea lui Dragnea sau pana la finalul carierei ca „aia, cantareata de muzica populara” e vreo tinerica oarecare, pila politica de-a uselistilor. As fi redus-o la atat si basta.

Eu insa stiu, ca unul care a cantat la vioara in ansambluri de interpretare si care a dansat 10 ani in ansambluri folclorice ca „Ardeleanca mica” e o voce extraordinara a folclorului romanesc, talent mostenit din neamul unei alte voci celebre, Cornelia Ardelean-Archiudean, ca Ioana Ardelean are o cultura impresionanta, ca are un CV solid si muncit, ca e o luptatoare, ca ii seamana mamei ei 101 la suta in ceea ce priveste cinstea si respectul pentru munca.

Sunt convins ca nici Liviu Dragnea nu stie musai cine e fata asta, afara de referintele primite din Minister.

Eu insa va spun ca de „Ardeleanca mica” veti mai auzi in aceasta viata, indiferent pe unde o vor purta pasii.

Deocamdata, numirea sa la Anticoruptie in Ministerul Dezvoltarii e pentru mine un mic confort ca tara asta de rahat mai are sanse de salvare.

Si ma bazez pe bunul blestem prevestitor invatat de „Ardeleanca mica” de la ma-sa, cand va fi sa fie pusa in fata unor spagi sau presiuni, caci ma-sa ni-l spunea si noua, inainte de teza, marait-prevenitor:

„Si sa nu incercati sa furati sau sa copiati, ca va traznestie bunul Dumniezo”.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *