Rautacisme

„Arcul limbii, române!”, opera lui Dumitru Bobină, acest Marcu, care trage-n Piața Unirii cu arcu'!

Duminică, 4 octombrie, în Piața Unirii din Cluj-Napoca, a avut loc vernisajul „Arcului Limbii Române”, o lucrare din fier realizată de sculptorul clujean Liviu Mocan.

„Arcul limbii, române!” va fi expus în Piața Unirii pe toată durata lunii octombrie. El este gravat cu 280 de cuvinte atent selecționate de către Dumitru Cerna, cunoscut și drept „Dumitru de la Primărie”, fiindcă Dumitru Cerna este nimeni altul decât Dumitru Bobină, șef de serviciu în Primăria Cluj-Napoca, un bugetar care își publică volumele și pe banii clujenilor.

Opera pseudo-literară a lui Dumitru de la Primărie este amplă, cuprinzând numeroase volume de versuri și de eseuri. Din păcate, însă, poezia angajatului Primăriei Municipiului Cluj-Napoca a văzut doar lumina tiparului, nu și pe cea a fibrei optice, pe a internetului. Din zecile de cărți ale lui Bobină, pe Google există doar câteva (fragmente de) poezii. Dumitru Bobină nu face așadar literatură de internet, ci una de sertar, cărțile sale existând numai în format fizic, pe hârtie mâncată de molii.

În luna octombrie, cuvintele artistului clujean ruginesc prețios și pe lucrarea de fier expusă în Piața Unirii – „Arcul limbii, române!”

Ziar de Cluj vă propune astăzi un demers cultural aparte, o lectură a operei lui Dumitru Bobină, pentru a îl cunoaște pe autorul care a făcut selecția cuvintelor poetice de (h)aur, decupate în fier.

Vă propunem, din păcate, numai lectura operei pe care am reușit să o găsim în analele internetului, după trei ore de căutare – 3 poezii.

Cântecul cucului

Pe site-ul libris.ro, găsim de vânzare, cu 9 lei și 80 de bani, „Însoțirea (micropoeme adâncate)”, volumul lui Dumitru de la Primărie din anul 2016. Tot aici ni se oferă și următorul ”trailer” din poezia dumitrească :

„VIII

Cantecul cucului, prevestitor, precum

privirea naindurator de semeata si porumbaca a

soimului. El m-a vestit si ca Moartea intrase deja in

sora mea, Traianca. Ma privea incremenit si temator.

N-a fost nevoie de alte cuvinte. Era ora vecerniei si

toata lumea traia doar din firimiturile rugaciunii.

XXIX

Toamna musca din zi, infometata ca

o vietate speriata de Moarte. Lumina de miere

incinsa imi aminteste ca toamna clujeana a fost cea

care m-a determinat, pana la urma, sa raman la Cluj.

Am fost si sunt indragostit de toamnele Clujului

meu. Candva, oare, si de Moarte? Este toamna

pseudonimul Mortii?”

”Cântecul cucului” este prevestitor, în poezia lui Dumitru de la Primărie, de finanțări publice. El pare a vesti moartea inspirației care intrase deja în mediul „cultural” clujean, care trăia doar din firimiturile primite de la bugetul local. Ținută în viață numai de pomana primită de la Primărie, cultura clujeană a intrat în moarte clinică, contemporanii poetului trăind toamna culturii, ca pseudonim al Morții.

Pisică electrizată

O altă poezie a poetului Dumitru Cerna o găsim în volumul lui Ion Roșioru, „Cronicar la Pontul Euxin” (publicat pe books.corect.com). „Poemul pisică electrizată” nu e pont, însă e printre puținele existente în spațiul virtual, aparținând lui Dumitru din Primărie:

„te chinuie hârtia albă și amară

a mărturisirilor târzii și subțiratice

câtă șagă degeaba în spusele poeților

prefăcuții aceștia ce se ascund după metaforă

și când își izbutesc vreun vers ce sclipește

nu se mai poate sta de vorbă cu ei

dar nu le întoarceți spatele totuși

destinul lor ține de împăcarea noastră

și viața ta de poemul acesta stufos

ca o pisică de rasă electrizată.”

Versurile de mai sus par a striga, printre rânduri: „Te chinuie talentul fără de talent, scrieri târzii, subțiratice și degeaba, prefăcătorii ascunse pe după metaforă, fără sclipiri poetice. Dar nu le întoarceți spatele totuși poeților din Primărie, când vă cer finanțări, destinul lor literar ține de bugetul public, ca o pisică rasă cu un aparat electric.”

Bineînțeles, aceasta este doar o posibilă cheie de interpretare, poezia lui Dumitru Bobină având multiple valențe semantice, dintre care cu greu putem găsi vreuna!

Cutrele timpului

Pe blogul barometrubasarabean.blogspot.com, găsim o a treia poezie scrisă de Dumitru Cerna, la fel de plină de semnificație ca „pisica electrică”:

„Plângeam pe mormântul vântului

acoperit de glorie

luna trecea pe sub noi

ca un spadasin ce netezeşte cutele timpului”

Din nou o poezie la care nu îi putem găsi un alt sens decât acela al simplei ei existențe. Scriu, deci iau bani, „înșirând cuvinte goale, ce din coadă au să sune”, pare a spune poezia lui Dumitru Bobină, un autentic poet al banului public.

Poezia banului public clujean

Aproape în fiecare an, pe lista solicitanților de finanțare din bugetul local pentru ONG-uri apare și numele lui Dumitru Bobină, șef Serviciul Relații cu Consiliul și Administrația Locală din cadrul Primăriei Cluj-Napoca și poet. Bineînțeles că și în 2020 s-a înscris și a solicitat 13.500 de lei pentru publicarea unui dicționar de persoane – „Clujul politic și administrativ. Dicționar de persoane. 1992 – 2020, lexicografie”. În urma analizei dosarului de către comisia de specialitate din Primărie, a fost aprobată alocarea a 10.000 de lei pentru publicarea cărții lui Dumitru Bobină aka Dumitru Cerna (pseudonim literar).

În 2017, același Dumitru Bobină a primit tot 10.000 de lei pentru publicarea cărții „Din însemnările lui Simion Cireneul. Publicistică (1975 – 2016)”. Pentru această carte a solicitat atunci 12.500 lei.

În 2018 și 2019 nu a solicitat niciun leu de la bugetul local. Probabil nu a avut suficientă inspirație pentru publicarea unei cărți pe an.

Dumitru Bobină este și lider al sindicatului Civitas din cadrul Primăriei Cluj-Napoca. Acesta este angajat cu vechime în administrație și a știut cum să își mențină postul încă de pe vremea lui Gheorghe Funar. Exact în perioada când orașul era condus de Funar, Dumitru Bobină a fost acuzat că a lovit și trântit de perete o angajată din Primărie. Mai mult, în 2013 a fost acuzat și de abuz în serviciu. Cu toate aceste acuze la adresa lui, Bobină a rămas angajat în Primărie și și-a continuat atât activitatea de bugetar, cât și cea de poet pe banii proprii și pe banii statului. Arcul limbii, române!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *