Analiza

Angajați de tip "ghost” – cei care dispar de la locul de muncă fără să-și anunțe angajatorul și fără explicații. Cum interpretăm acest fenomen?

Piaţa forţei de muncă din România se confruntă cu un fenomen care a devenit tot mai pregnant și se referă la acei angajaţi care se prezintă la muncă pentru o zi sau două, iar apoi dispar fără veste şi nici măcar nu mai răspund la telefon. Sau după ce sunt antrenați în diverse programe de training, care pot dura două săptămâni sau mai mult timp, potențialii angajați dispar fără urmă și fără a anunța angajatorul asupra motivelor unei asmenea decizii. Specialiştii în resurse umane îi numesc pe aceştia ”angajaţii fantomă” sau de tip ”ghost”. 
 
Cât de nouă este această ”metodă” rapidă de soluționare a situațiilor profesionale neplăcute, cum se explică această practică, dar și în rândul căror angajați poate fi identificată mai des – sunt doar câteva întrebări la care am încercat să aflăm un răspuns din partea unui Consultant în Resurse Umane. 
 
”Este vorba de training-urile de adaptare la post, de acele training-uri introductive. Pentru că, de obicei, pentru training-urile de specializare angajatorii semnează acte adiționale și le fac mai târziu putin, după ce noii angajați parcurg perioada de probă cu succes.
 
Se întâmplă, într-adevăr, frecvent, ca nici măcar să nu finalizeze training-urile de adaptare, adică training-urile de început și să renunțe. De cele mai multe ori, pur și simplu, nu se mai prezintă la locul de muncă și nu mai răspund la telefon. 
 
Nu aș vrea să gândesc în termeni de vină, pentru că adevărul e undeva la mijloc.
 
Cred că aceste situații au două cauze:
 
În disperare de resurse umane, angajatorii prezintă un pic mai optimist locurile de muncă decât sunt de fapt, iar în perioada de adaptare omul are ocazia să vadă realitatea, discută cu colegii și vede în mod real cum este angajatorul respectiv sau înțelege care ar fi responsabilitățile angajatului pe post. 
 
Iată de ce, poate, se practică dispariția aceasta de tip ”fantomă”, în loc să spui lucrurilor pe nume. Nu știu din ce motiv, dar nu pot să-și asume această decizie. 
 
În cazul angajatorilor, aceștia încep să culeagă ce-au plantat în ultimii 10 ani. Adică atunci când nu ofereau răspunsuri la interviuri, dacă era răspuns negativ, constatai tu, în calitate de candidat, că pur și simplu nu primești nici o veste. Sau feedback-ul este unul generalist, de tipul ”Sunteți foarte potrivit, dar în prezent am optat să colaborăm cu altcineva”.
 
Iar ca rezultat, în acest caz, angajatul nu se alege cu nimic. Prin urmare, au început și candidații să procedeze similar.
 
Cred că este vorba despre o lipsă de respect reciproc. Este prezentă, astfel, o anumită superficialitate în comunicare, în relația angajator-angajat. 
 
Unele agenții au început să investească foarte mult în relația cu candidații, investiție propriu-zisă în educarea acestora. Colaborăm în așa fel, încât candidatul să spună dacă a avut o experiență mai puțin plăcută cu un alt angajator ori dacă nu este mulțumit, atunci să-și spună punctul de vedere în mod asumat. Sunt foarte relevante aceste informații, mai ales pentru identificarea soluțiilor, împreună cu potențialul angajat. Până la urmă, suntem parteneri.
 
Consider că este un fenomen pe care l-am anticipat. Am tratat interviurile de selecție ca o discuție de la egal la egal încă din anii 2000. Era, într-un fel, evident că se va ajunge aici. Cu cât deficitul de forță de muncă este mai mare, cu atât mai mare atenție trebuie să ai asupra candidaților. Pentru că, pentru același candidat, concurează de fapt, câteva companii. Cam așa se pune problema acum”, subliniază Adela Popovici, consultant Resurse Umane.
 
Referitor la această practică a angajatului-fantomă, de ”a-și lua tălpășița” de la locul de muncă fără să anunțe angajatorul, se regăsește mai des în rândul candidaților fără experiență sau și în cazul candidaților care au deja un profil profesional conturat?
 
”Să-și ia tălpășita” – să știți că s-a întâmplat cu cei aflați la început de carieră, care nu au mai avut experiența unui job, aceștia, pur și simplu, nu știu să se poarte. Nu le-am luat-o în nume de rău niciodată. Sunt fenomene care s-au întâmplat și mai demult.
 
Nu este o noutate. Acest fenomen l-am întâlnit și la începutul anilor 2000. 
 
Ca anagajator, trebuie să ne asumăm să-i educăm și din punctul acesta de vedere.
 
Ce este surprinzător, în mod neplăcut, se referă la cei care au o vârstă și experiență de muncă, care am presupune că, corelează totuși cu responsabilitatea. Și este o mare dezamăgire să constați că la 30-40 de ani, oamenii sunt iresponsabili. E vorba, în primul rând, despre respectul față de sine. 
 
Însă, mai degrabă, este vorba despre o lipsă de respect reciproc”, a declarat Adela Popovici.
 
Cu fenomenul de ”ghosting” se confruntă angajatorii din diverse sectoare ale economiei. Contrar orpiniei larg răspândite, acest fenomen este unul mai vechi, iar acum nu suntem decât martorii reactualizării acestuia. Specialiştii în resurse umane spun că o soluţie ar fi ca angajatorii să ceară o recomandare de la ultimul loc de muncă şi, foarte important, să aibă o politică salarială care să-i motiveze pe angajaţii valoroşi să rămână în companie.
 
În același timp, pare a fi necesară o schimbare a strategiei de angajare, care să redefinească raporturile angajator-angajat în termeni de încredere și respect reciproc. Bineînțeles, responsabiliatea trebuie să fie o trăsătură esențială în perspectiva asupra muncii. Altfel spus, decizia în privința locului de muncă trebuie să fie una asumată și matură, astfel încât ambele părți implicate, să rămână cu pierderi minime, dar și cu rezultate și răspunsuri clare în urma fiecărei colaborări. 
 
 
 
 
 
 
 
sursa foto: managerexpress.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *