La 45 de ani a ajuns sa locuiasca intr-un cort pe marginea lacului din Gheorgheni. Pierduse tot ce se putea pierde: familie, casa, demnitate. Totusi, se considera unul dintre cazurile fericite de alcoolism. Dupa noua ani de abstinenta, Richard Regian si-a refacut viata, ca pe un puzzle, bucata cu bucata. A fost unul dintre cei peste doua milioane de romani dependenti de alcool.
Romania este pe locul 2 in Europa, dupa Irlanda, in ceea ce priveste consumul excesiv de alcool. Datele Organizatiei Mondiale a Sanatatii mai arata ca aproximativ 100 de romani mor anual din cauza alcoolului, iar excesul de alcool omoara in toata lumea mai multi oameni decat SIDA si tuberculoza la un loc.
Dupa Revolutia din 1989, in Romania au aparut zeci de asociatii si organizatii care incearca sa vina in sprijinul dependentilor de alcool prin programe care presupun un stil de viata sanatos, citirea de literatura specifica, sedinte de grup si consiliere individuala. Primul grup de Alcoolicii Anonimi (AA) s-a infiintat in 1991 in Timisoara, iar la Cluj patru ani mai tarziu. Astazi, la Cluj functioneaza mai multe grupuri, care au intalniri regulate si exista mai multe organizatii care se ocupa de ajutorarea celor care se lupta cu dependenta de alcool.
Ajutor pentru dependenti
Programul Sf. Dimitrie Basarabov functioneaza in Cluj-Napoca din anul 2000, sub egida Asociatiei Filantropice Medical-Crestine Christiana. Initiatorul programului de informare si consiliere in adictii este Floyd Frantz, alcoolic recuperat din SUA, care a venit ca misionar in Romania. Programul se bazeaza pe modelul Minnesota, tradus prin abordarea bio-psiho-socio-spirituala in recuperarea din adictii, care imbina consilierea cu resursele comunitare si grupurile de AA.
La Centrul de zi pentru dependenta de alcool, alte droguri si comportamente “Casa Alba” de pe strada Neagra numarul 5 din Cluj-Napoca sunt gazduite intalniri ale grupurilor de suport si este locul care ofera o alternativa pentru petrecerea timpului liber, locul unde dependentii gasesc sprijin. Exista si programe de informare si consiliere la Policlinica Sf. Pantelimon, la Sanatoriul de Pneumoftiziologie din Savadisla, la Clinica de Psihiatrie II din Cluj-Napoca sau la Spitalul de Boli Psihice Borsa.
Din cort la sanatoriu
An de an, peste 1.000 de persoane sunt asistate si ajutate sa se lupte cu boala adictiei. Richard Regian, acum consilier de egali la Centrul de zi “Casa Alba”, a fost unul dintre ei.
“Practic, programul m-a gasit, eram internat in Sanatoriul din Savadisla, sanatoriul TBC, mai mult ca si caz social. Din cauza consumului exagerat de alcool am pierdut tot ce se putea pierde, familie, serviciu, casa. Am ajuns sa locuiesc intr-un cort pe marginea lacului III din Gheorgheni (zona strazii Tulcea) trei ani de zile. La 45 de ani am fost la fundul sacului, nu mai aveam ce sa pierd”, poveste barbatul, acum in varsta de 56 de ani.
Vorbeste cu o deschidere surprinzatoare si cu o sinceritate rara despre tot ce a patimit, chiar daca si dupa atatia ani amintirile il emotioneaza. A lucrat 17 ani pe post de lacatus mecanic la fabrica Flacara. Iubirea fata de bautura l-au lasat fara loc de munca.
“Degeaba ma stiam, eram foarte buni prieteni si cu maistrul, dar degeaba, am tot baut, nu se mai puteau baza pe mine. Am facut o sedinta, mi-au spus: Ne pare foarte rau, esti bun meserias, dar cand avem nevoie de tine nu te gasim. Nu ne putem baza pe tine, prefer sa iau unul tanar si sa-l invat sa stiu ca ma pot baza pe el. La prima restructurare de personal am fost cap de afis, dupa 17 ani de munca. Ma si mir cum de am stat 17 ani, pentru ca am baut puternic de tot in toti anii astia si am fost penalizat de multe ori”, isi aminteste Regian.
Alcoolic din adolescenta
Era minor cand a inceput sa bea, vrand sa-si trateze timiditatea.
“Am observat ca daca beau un 50 de grame de ceva nu e nicio problema. Aveam curaj, eram volubil, glumet chiar. Lumea se simtea bine in preajma mea. Am ramas cuplat pe asta, de cate ori aveam o intalnire sau mergeam la discoteca, intotdeauna beam ceva inainte. Boala asta este foarte vicleana, nici nu m-am gandit, nici la 45 de ani nu stiam ce se intampla de fapt. Dupa o perioada de timp nu-ti mai da efectul scontat, numai daca maresti cantitatea. Am baut tot mai mult si pauzele dintre betii s-au scurtat pana cand nu mai puteam trai fara alcool, aveam nevoie sa beau non-stop”, relateaza barbatul.
Dupa 11 ani de chin, in care alcoolul era prioritar si castiga fiecare batalie, sotia a luat cei trei copii si l-a parasit. Regian s-a mutat la parinti, iar dupa decesul lor a ajuns in strada.
“Dupa moartea tatalui am vandut garsoniera, cu gandul ca voi trai pana imi gasesc de lucru din dobanda acelor bani pusi la banca. In cinci luni de zile am baut toti banii de pe garsoniera. In fiecare luna m-am dus si am scos cate doua milioane. Am ramas si fara bani, si fara casa, si am primit de la un prieten un cort de patru persoane”, povesteste Richard Regian.
“Mi-a ars toata viata in cort”
Din 1998 a locuit in cortul primit de la prieten langa Lacul III Gheorgheni din zona strazii Tulcea, din cartierul Intre Lacuri.
“A fost boema viata in cort. Nu eram singur acolo, eram mai multi, eram pe categorii. Era un cort unde traia o familie intreaga, de acolo mergeau copiii la scoala. Pana la urma ce trebuia sa se intample s-a intamplat, mi-au dat foc la cort si mi-au ars acolo toate actele, amintirile, tot ce am avut. Toata viata mi-a ars acolo in cort si a trebuit sa o iau de la capat, sa imi refac actele, dar asta dupa ce am intrat in recuperare”, spune acesta.
Fiind constient ca nu va mai putea rezista si a patra iarna in cort, cu ajutorul unui prieten s-a internat in Sanatoriul de la Savadisla. Din cauza bauturii de care nu s-a lasat nici aici a fost dat afara de mai multe ori si reprimit.
Cu sticla de alcool la intalnirea AA
Isi aduce aminte pana la ultimul detaliu de primul contact cu Programul Sf. Dimitrie. I se pare ilar si penibil faptul ca a stat la o sedinta AA cu sticle de bautura in buzunare.
“Venise domnul Floyd (Floyd Frantz, directorul – n.red.) cu alcoolici anonimi, cu programul, veneau destul de regulat pentru oamenii care aveau probleme cu alcoolul de acolo, foarte multi aveau probleme. Eu chiar fusesem in sat, am cumparat doua sticle de alcool, baietii ma asteptau langa sanatoriu intr-o padurice si m-a prins doamna doctor pe coridor si mi-a spus: No, acuma, in clipa asta, te duci inauntru la alcoolici anonimi, daca nu iti faci bagajutul si pleci! M-am speriat, ca am crezut ca ma controleaza si imi gaseste sticlele si mi le ia, de aia imi era frica, ca imi ia sticlele, nu ca ma da afara. Asa am intrat la sedinta Alcoolicilor Anonimi cu sticlele la mine. Tin minte tot, e o chestie care mi-a schimbat viata, nu ai cum s-o uiti”, spune barbatul.
Erau vreo zece persoane inauntru cu tot cu specialistii.Toti si-au spus povestea, iar cand randul a ajuns la Richard, barbatul a scos sticla de sub haina.
“ La final, ca sa ma dau grozav, am scos o sticla sa le fac si in ciuda si am spus: Bine, bine, dar cum scap eu de asta? A zis Floyd: Da-o incoace. Eu am spus: Asta inca se bea, de urmatoarele cum scap? Atunci mi-a dat un Big Book, cartea aia a noastra”, spune Richard.
Big Book este denumirea populara a cartii Alcoholics Anonymous: The Story of How Many Thousands of Men and Women Have Recovered from Alcoholism scrisa de Bill W. si Dr. Bob, publicata pentru prima data in 1939 si in care se arata in peste 400 de pagini solutii si experiente ale alcoolicilor.
“In ziua aceea inca m-am imbatat, dar a doua zi dimineata am deschis cartea si nu am mai putut s-o las din mana. Pur si simplu nu am putut s-o pun jos. Imi vine sa plang cand imi aduc aminte. Am citit-o toata si din ziua urmatoare nu am mai baut doi ani”, spune barbatul cu lacrimi in ochi.
Din acel moment, de la faza betiilor zilnice cu spirt sanitar, Richard Regian nu a mai baut nimic doi ani de zile.
“M-am regasit peste tot in Big Book si mi-am spus: Asta e problema mea, am o boala cronica, nevindecabila, pentru mine alcoolul este otrava. Daca eu il gust nu ma mai pot opri. Am derulat filmul inapoi si am descoperit ca eram alcoolic pe la 17 ani. Nu beam foarte des, dar cand beam nu ma puteam opri”, a mai spus barbatul.
“Am inceput sa-mi reconstruiesc viata”
Dupa 9 luni de program, a iesit din Sanatoriu si a incercat sa isi refaca viata. Floyd Frantz i-a gasit un loc de munca, ca paznic la o fabrica din Turda si i-a platit prima luna de chirie. A avut carte de munca, si-a facut certificat de nastere, si-a refacut buletinul, actele arse in cort. Totul parea sa mearga bine, pana cand un gand ascuns isi facea loc in capul lui Regian.
“Un gand ascuns ca poate-poate, intr-o zi, voi putea sa beau in mod controlat. Asta e un gand foarte periculos, pentru ca n-am sa mai pot bea niciodata in mod controlat. Si pentru ca nu am crezut acest lucru, dupa 2 ani de zile am avut o recadere. A fost o chestie penibila. Mi-a dat cineva un kil jumate de vin sa dau la altcineva si a ramas la mine in dulap. Nu ma deranja, nu ma tenta, dar intr-o seara, intr-o ambianta placuta, cu muzica, mi-a trezit niste amintiri si mi-a trecut parsiv si gandul asta prin minte: Ce-ar fi sa bei un pahar de vin? Doar n-o fi foc! Te bagi repede sub plapuma si dormi sa nu se intample nimic grav. Si asa am facut, 10 zile la rand, am baut cate un pahar de vin, cat a tinut sticla. Nu am avut o recadere clasica, cu betii crunte, dar e tot recadere pentru ca am baut in mod constient, am ales sa beau. In cele zece zile nu am facut nimic din ritualul meu zilnic care ma ajuta sa nu beau, pentru ca stiam ca vreau sa termin sticla. Dupa aceea am reluat ritualul si nu am mai baut”, isi aduce aminte barbatul.
Dupa inchiderea fabricii din Turda, Regian a revenit la Cluj si, in timp, a ajuns consilier in acelasi program care l-a salvat. Sapte ani se implinesc de cand e prezent zi de zi in sediul de pe strada Neagra – de data asta pentru a-i ajuta pe altii.
“Le vorbesc despre experienta mea. Alcoolicul cand vine sa ceara ajutor este cu stima de sine foarte jos si incerc sa ii spun cuiva ca nu e singur pe lumea asta, ca sunt multi altii ca el si au reusit si ca are si el toate sansele sa reuseasca. Povestesc prin cate probleme grele am trecut si el se regaseste in ceea ce ii povestesc si ajunge la conluzia ca da, merita sa incerce”, spune barbatul.
Toata echipa Centrului si a Programului Sf. Dimitrie Basarabov spun la unison cand sunt intrebati cine are acces la sprijinul oferit: Oricine, conditia este sa vrea sa inceteze bautul. Toate serviciile sunt gratuite si confidentialitatea este garantata.