Apar ca mici vezicule sau ulceratii pe mucoase (cel mai adesea in gura), superficiale si dureroase. Iti dau batai de cap si te chinuiesc cand bei sau mananci, mai bine de o saptamana. Este vorba de afte.
Literatura medicala e nehotarata in privinta cauzei de aparitie a aftelor, acestea nealegand intre barbati sau femei, tineri sau batrani, neavand o aparitie regulata sub nici un aspect.
Au fost identificate totusi mai multe stari care predispun la aparitia aftelor: una ar fi mostenirea ereditara, ceea ce explica aparitia leziunilor la mai multi membri ai aceleiasi familii. O alta posibilitate este existenta stresului prelungit si a starilor depresive insotite de afte. Alta stare favorizanta este iritatia provocata local de agenti fizici (mici rani), chimici (alimente precum citricile, nucile, ciocolata, rosiile sau fructele de padure, dar si medicamentele). Mai sunt mentionate diverse infectii microbiene sau virale, cat si unele boli, precum diabetul, anemiile, avitaminozele sau cancerul. La acestea se mai adauga stari fiziologiece normale, care sunt insotite de o scadere a apararii generale a organismului: menstruatia, sarcina si lactatia.
Afta obisnuita, benigna si nepericuloasa arata ca o rana mica, ulcerata, cu mijlocul alb-galbui, inconjurat de un inel neregulat si rosiatic. Apare mai ales pe mucoasa bucala si mai rar in faringe si laringe. Pacientul se plange de dureri locale, saliveaza abundent, dar, spre deosebire de boli cu simptomatologie asemanatoare, nu are febra si nici ganglioni umflati. Perioda “preferata” de afte este un anotimp de tranzitie, primavara sau toamna, fara ca acest lucru sa constituie o regula absoluta. Ulceratiile se vindeca chiar si fara un tratament in 7-8 zile si nu lasa nici o cicatrice.
Exista si alte tipuri de afte: unele apar pe mucoasa genitala, atat la femei, cat si la barbati, simuland herpesul sau sifilisul. Unele tipuri se localizeaza pe mucoasa conjuctivala sau chiar pe degete. Alte tipuri de aftoze sunt mult mai periculoase, leziunea putand degenera in cancer.
Tratamentul este in principal local: se pot folosi badijonari cu solutie de Xilina, gargara cu solutie de bicarbonat de sociu sau cu alt antiseptic usor. Pacientilor cu imunitate redusa li se pot administra pe cale orala vitamine, analgezice si pe cale injectabila imunoglobuline. In cazul recidivelor frecvente se pot face si vaccinuri nespecifice, tot pentru intarirea imunitatii.
De asemenea, deosebit de utile sunt si remediile naturale: ceaiuri de salvie, infuzia de busuioc sau sulfina, cat si produsele pe baza de propolis (spray, tinctura etc.)